Întrebare: Ne bucurăm să-l avem in emisiune pe părintele Egidiu Condac director general al asociaţiei Caritas Iasi. Care este istoria asociaţiei?
Răspuns: Asociaţia Caritas Iasi a apărut in 1990 cum de altfel au apărut si celelalte centre Caritas din întreaga Românie in cadrul diecezelor catolice si apărut din necesitatea de a ne implica in domeniul social necesitate care se simţea si înainte de 1990 si care nu putea fi făcuta intr-un mod organizat. A fost organizat prin decret Episcopal in 1991. În cadrul asociaţiei Caritas am lucrat întâi ca voluntar fiind vicar la parohia Sf Tereza din Iasi si apoi ca director executiv la CDC si ulterior ca director general al aceluiaşi Centru.
Întrebare: Pe plan mondial se pierde cu mult timp în urma sau intr-un timp îndepărtat?
Răspuns: Pe plan mondial istoria Caritasului intr-o formă organizată începe după al doilea război mondial. Când in Germania in Franţa si apoi in Italia s-a simţit nevoia unei organizări mult mai sistematice a activităţilor caritabile. Au început cu acele convoaie caritabile de ajutorare a persoanelor afectate în urma războiului si apoi a continuat in acele zone unde erau calamitaţi naturale, in zone afectate de conflicte intre diferite grupări si încet, încet Caritasul şi-a stabilit o strategie, astfel că astăzi exista peste 160 de centre Caritas în întreaga lume în peste 200 de ţări.
Întrebare: Fiecare centru Caritas din fiecare ţară îşi continuă activitatea sub charisma pe care s-a fondat, sau fiecare ţară reuşeşte să producă însuşiri specifice locului asociaţiei, sau toate Caritasurile au aceeaşi misiune si aceeaşi viziune?
Răspuns: Bineînţeles că s-a pornit de la necesităţile concrete. Fiecare ţară a pornit de la problemele concrete pe care le întâlnea, de la necesităţile oamenilor, problemele de sărăcie întâmpinate, insă se stabilesc priorităţi tematice, strategii comune de lucru de combatere a sărăciei la nivel mondial, şi noi, Caritas România, facem din Caritas Europa si din Caritas Internationalis. Am fost recunoscuţi de Caritas Internationalis puţin timp după ce am primit personalitatea juridică a Confederaţiei Caritas România.
Întrebare: Ca să le luăm tot pas cu pas, ca să nu ne avântam in centrul discuţiei noastre, tot pentru început doresc să ne vorbiţi despre viziunea Caritas România si despre misiunea sa. Se împleteşte viziunea cu misiunea, se regăseşte in cealaltă, se continuă?
Răspuns: Noi am încercat in cadrul diferitelor întruniri ale consiliilor directoare să stabilim misiunea si viziunea Caritasului şi de asemeni să stabilim scopurile confederaţiei Caritas. Bineînţeles că CCR este o asociaţie umbrelă, de reprezentare a Caritasurilor diecezane, ea având doar câteva proiecte naţionale comune, în rest ea se ocupă pur şi simplu de reprezentare şi de a pleda împotriva sărăciei, pentru a pleda caritatea. Misiunea Caritas România este aceea de a pune in practică doctrina sociala a Bisericii catolice fiind activă în acţiuni de dreptate socială prin programe socio medicale, programe destinate persoanelor defavorizate, prin sprijin in cadrul dezastrelor naturale, colaborare internaţională, fără a face discriminări de orice tip. Pe de altă parte viziunea Caritas România se inspiră din viziunea Caritasului internationalis fiind axată pe crearea civilizaţiei iubirii si a solidarităţii în România. CCR participă activ la dezvoltarea societăţii civile din România si împreună cu membrii săi, organizaţiile Caritas diecezane, respectiv eparhiale se implică în combaterea sărăciei, a inegalităţii, a nedreptăţii, care deseori frânează dezvoltarea unei societăţi stabile şi durabile in România, aşa cum putem observa de la o zi la alta. CCR este un membru activ în reţelele Caritas Europa si Caritas internationalis transpunând in practica planurile strategice ale Caritasului internationalis si încearcă să ofere o idee cât mai clară despre modul de a trăi solidaritatea. Scopurile CCR pentru perioada care ne stă în faţă se îndreaptă spre realizarea unei coeziuni intre Caritasurile din România pentru realizarea unui sistem care să se bazeze pe calitate si profesionalism. E adevărat că la început eram şi noi pionieri, insă treptat, treptat prin întruniri bazate pe tematici am încercat şi încercăm în continuare să devenim cât mai profesionişti şi eficienţi, de a interveni acolo unde este cu adevărat sărăcie şi putem să intervenim cu ceva, aşa cum ne cere Evanghelia.
Întrebare: Părinte, în toate aceste activităţi pe care le întreprinde şi le va întreprinde asociaţia Caritas de cine se foloseşte ea?
Răspuns: Asociaţia Caritas se foloseşte de oamenii de bunăvoinţa. Bineînţeles, că la nivelul diferitelor parohii încercăm să facem cunoscută activitatea Caritasului, dar nu numai la nivelul parohiilor dar şi la nivelul societăţii civile, încercând să sensibilizăm şi oameni care doresc să se implice să facă ceva pentru cel năpăstuit de lângă ei. Astfel ca se foloseşte de voluntari de diferite vârste, de oameni care doresc să ofere din puţinul lor material, din ceea ce reuşesc să agonisească şi poate timpul nu le permite să se implice in mod direct dar pot sa ofere o contribuţie pentru a susţine proiectele Caritasului.
Întrebare: Spuneaţi mai devreme ca activităţile trebuie sa se bucure in cadrul organizaţiei de un profesionalism. Daca voluntarii sunt cei care activează in cadrul asociaţiei în coeficient aproape maxim putem vorbi de acelaşi profesionalism la care va aşteptaţi? Voluntarii satisfac acest profesionalism de care vorbeaţi?
Răspuns: Este adevărat că numai pe voluntariat nu se poate baza asociaţia noastră. De aceea încercăm să construim o structură ţinând cont de proiectele pe care dorim sa le desfăşurăm şi această structură este bine întreţinuta de persoane angajate care îşi dedică timpul lor, serviciul lor slujirii aproapelui prin proiectele pe care le desfăşurăm. şi in jurul acestor coordonatori se regrupează diferiţii voluntari care doresc să ofere din timpul lor din experienţa lor din generozitatea lor implicării in proiectele respective.
Întrebare: Bunurile pe care asociaţia reuşeşte sa le distribuie, spuneţi-ne vă rugăm, de unde vin aceste bunuri, si cum se strâng la asociaţie şi cum se administrează?
Răspuns: Pentru a vorbi despre modul si de unde vin aceste bunuri trebuie sa parcurg o etapă pornind tocmai de la înfiinţarea Caritasului. Pot să spun că imediat după 90, aşa cum cu toţii am fost martori, curgeau convoaie umanitare spre România pentru a aduce ajutoare celor în nevoie astfel ca asociaţiile Caritas înfiinţate au beneficiat in cea mai mare parte de bunuri de ajutoare care veneau din străinătate, în special din zona occidentala. Dar treptat, cu anii, am încercat să sensibilizăm oamenii din comunităţile noastre şi să le explicăm că fiecare este dator să contribuie. Aşa cum spune Evanghelia, nimeni nu este atât de sărac încât sa nu poată să ofere ceva din ceea ce Dumnezeu i-a pus la dispoziţie. Astfel că astăzi putem spune că procentul s-a schimbat foarte mult. Dacă la începutul Caritasului aproape 100% din bunurile pe care le oferea celor săraci proveneau din exterior, din Europa de vest, astăzi peste 60% am putea spune sunt bunuri, resurse care provin din interior, din comunităţile noastre, din proiectele pe care le câştigăm in diferitele zone, prin proiectele puse la dispoziţie de autorităţile locale sau centrale.
Întrebare: Distribuirea acestor bunuri necesită, mai ales din partea voluntarilor o formare şi o educaţie. Voluntarii beneficiază de aceasta formare şi educaţie, şi daca se desfăşoară intr-un program special pe care îl aveţi organizat?
Răspuns: Sigur că da. La început era energia acestor voluntari pe care ne bazam foarte mult şi dorinţa lor de a se implica. Treptat, treptat am simţit nevoia unei formări şi înşişi voluntarii simţeau nevoia de a fi formaţi în activităţile pe care doreau să le desfăşoare. Astfel, că de la un an la altul am creat diferite strategii de formare, cursuri de formare pe diferite categorii, pentru vârstnici, formare a voluntarilor de a se implica in activităţile cu copiii, în a lucra în orfelinate, in aziluri de bătrâni, sau a lucra in consilierea celor care sunt in situaţii diferite si ajung toxico dependenţi sau pentru alte tipuri de intervenţii în cadrul calamitaţilor naturale. Întrebare: Părinte vorbeam despre voluntari. Vă propun să rămânem în această arie a voluntarilor şi o sa vă pun o ultimă întrebare. Ştiu că în asociaţia eparhiala Caritas Oradea voluntarii trebuie să încheie un contract. Putem vorbi de un asemenea contract în celelalte Caritasuri din ţară? Răspuns: Cred că încheierea unui contract este necesară şi pentru o responsabilizare a misiunii pe care o are fiecare voluntar. Sigur că da, încheiem şi noi la Iasi şi în celelalte dieceze unde se lucrează cu voluntari astfel de contracte, cerute de către autorităţi care supevizează activitatea socială a organizaţiilor neguvernamentale ăi a Caritasului pentru că este important ca voluntarul să participe şi ca activitatea de voluntariat îi va fi recunoscută ca o experienţă în acest domeniu şi îl va promova pentru mai târziu. Este şi ca o recunoaştere a eficienţei a activităţi pe care o desfăşoară în cadrul proiectului respective.
Întrebare: Deci este şi ca un principal mijloc de motivaţie pentru cel care preferă să devină voluntar Caritas?
Răspuns: Sigur. Pe de altă parte aş dori să mai adaug un lucru. Cel puţin aici la Iaşi fiind un centru universitar important, noi am încheiat cu universitatea, cu diferite facultăţi ale Universităţii A I Cuza. Am încheiat parteneriate pentru a lucra cu voluntarii şi mai ales în cadrul secţiei de asistenţă socială, teologie - asistenţă socială vin foarte mulţi tineri voluntari cu care încheiem contracte de voluntariat. La sfârşitul acestui voluntariat capătă imaginea de practică în cadrul diferitelor proiecte acreditate de Min Muncii le conferă apoi recunoaşterea de către facultate a practicii înscrisă in Curriculm studiorum din cadrul facultăţii pe care o urmează. Întrebare: Am hotărât ceva mai devreme ca era necesar şi in România o înfiinţare a societăţii Caritas şi bănuiesc totodată că istoria i-a permis asociaţiei Caritas România să-şi dezvolte un sistem de organizare propriu. Cum se organizează astăzi Caritas România? Răspuns: Caritas România este organizat din cele şase Caritasuri romano catolice si cele cinci Caritasuri Greco catolice, care sunt organizaţiilor fiecărei dieceze, respective eparhii din ţară. Exista in cursul fiecărui an două întruniri statuare ale directorilor acestor asociaţii, consilii directoare, unde se trasează liniile mari ale Caritasului din România. Bineînţeles aici nu se intră in amănuntele fiecărei asociaţii diecezane pentru ca fiecare asociaţie diecezană Caritas are libertatea să desfăşoare propriile proiecte insă există câteva proiecte naţionale şi careva linii de urmat de către toţi pentru a da o unitate in cadrul Caritasului din România. Proiectele naţionale care sunt comune si se regăsesc în toate Caritasurile diecezane sunt proiectele pentru bătrâni, centrele de îngrijiri la domiciliu, practice cel mai vechi program în cadrul CCR, centrele pentru persoane cu handicap, centrele pentru asistenţă şi consiliere pentru persoane cu handicap, apoi programul; de intervenţie în cazul calamitaţilor naturale. Un program mai recent este programul antidrog si bineînţeles un program de dezvoltare organizaţională unde se pun toate programele de dezvoltare al organizaţiei, unde sunt punctele pe care trebuie sa le avem in vedere, strategia comuna de urmat.
Întrebare: Care sunt responsabilii asociaţiilor Caritas, cum sunt aleşi şi de unde sunt aleşi,din care categorie de oameni, fără pretenţia de a ne spune numele?
Răspuns: Responsabilii asociaţiilor sunt aleşi, sau tradiţia după 90 a fost ca responsabilii să provină din rândul clerului, insă treptat au urcat in acestei funcţii chiar si laicii. Astfel avem cazul unei doamne directoare de la Satu Mare şi în rest responsabilii generali ai Caritasurilor sunt preoţi. Caritasul stabileşte dintre cei care sunt propuşi apoi alege acea confirmare statutară a directorului care este propus.
Întrebare: Ce responsabilităţi au aceştia, în mare?
Răspuns: Responsabilii sunt cei care reprezintă asociaţia, reprezintă juridic asociaţia la toate forurile, in cadrul diecezei dar si in cadrul confederaţiei România reprezintă asociaţia în cadrul diferitelor parteneriate care le încheie. Ele este cel ce prezidează consiliile administrative ale asociaţiei respective, care discuta cu coordonatorii si are viziunea asupra desfăşurării tuturor programelor si a orientării viitoare a asociaţiei respective.
Întrebare: Din ce se întreţin asociaţiile Caritas?
Răspuns: Asociaţiile Caritas se întreţin din fondurile care provin din proiectele care sunt câştigate de asociaţie care le desfăşoară, apoi din colectele diecezane stabilite la nivelul fiecărei dieceze, apoi ştim ca de activa ani exista aceasta deducere din impozitul pe profit al fiecărui contribuabil. Fiecare contribuabil din România are posibilitatea sa direcţioneze doua procente din impozitul pe profit către o asociaţie in funcţie şi de cât de cunoscută este asociaţia respectivă, cât de cunoscută se face in zona respectivă, alte donaţii care provin din interior sau exterior. Orientarea pe viitor este ca din proiectele care se scriu in parteneriat cu autorităţile locale, cu casele de asigurări, cu ministerul muncii şi în diferite parteneriate chiar externe cu alte proiecte. Din aceste proiecte provin finanţările din care se întreţin Caritasurile.
Întrebare: Cu aceste fonduri Caritasurile ajută mai departe sau doar se întreţin?
Răspuns: De obicei un Caritas care trăieşte doar ca să se întreţină nu este Caritas. Nu face parte din viziunea, din misiunea unui Caritas o astfel de atitudine. Întotdeauna asociaţiile Caritas au adunat fonduri pentru a interveni in favoarea celor săraci. Bineînţeles că nu se poate face atât cat s-ar voi sau cat ar fi necesar. Însă întotdeauna o asociaţie Caritas îşi are menirea, exista pentru că susţine proiecte intervine in societate pentru a aduce o alinare celor in nevoie. Întrebare: Încercăm acum părinte să intram în miezul problemei şi să vedem în mod concret modul cum se desfăşoară activităţile Caritas. Pe cine ajută asociaţia şi in ce mod ajută şi eventual în funcţie de ce sunt sortate persoanele sau comunităţile care sunt ajutate? Răspuns: Asociaţiile Caritas ajută în mod nemijlocit pe toţi aceia care bat la uşa birourilor asociaţiei. Sunt oameni cu diferite probleme. Tocmai de aceea noi in dieceza de Iaşi am încercat sa creăm birouri în parohii. Este un început, dar dorim să îl extindem în cât mai multe parohii centre de tip “Te ascult” după un model italian, unde vin oamenii cu problemele lor şi de acolo vin la biroul central unde sunt ascultate problemele şi sunt repartizaţi la diferitele programe pe care le desfăşoară. Deci practic nu facem o ierarhizare a ajutorului, încercăm să rezolvam diferitele situaţii pe care omul le prezintă. A fost nevoie sa devenim din ce in ce mai profesionali şi să avem oameni cat mai bine formaţi pentru a putea sa analizam bine situaţia acelui om care bate la uşa Caritasului. Nu întotdeauna situaţia care se prezintă in birou este la fel şi pe teren. De aceea a trebuit sa avem criterii de evaluare şi să vedem exact care sunt modurile de intervenţii in diferitele cazuri pe care le întâlnim de la o zi la alta.
Întrebare: Care sunt problemele mai urgente, care sunt păturile sociale care au nevoie de un ajutor imediat din experienţele ce v-aţi lovit până acum?
Răspuns: Cred că în primul rând sunt bătrânii, bătrânii abandonaţi, bătrânii singuri. Aici aş găsi cauza în faptul că fiii lor sunt din ce in ce mai ocupaţi. Vedem că societatea de azi este intr-o schimbare continuă. Oamenii se plâng ca nu mai au timp, timp de a se ocupa de cei din familie. Deci in primul rând ar fi bătrânii si in al doilea rând cred că creşte din ce în ce mai mult numărul copiilor abandonaţi, copiilor rămaşi singuri datorită părinţilor care sunt plecaţi in străinătate şi au lăsat copii pe seama vecinilor, bunicilor sau chiar singuri. Cei abandonaţi au fost preluaţi de diferite instituţii.
Întrebare: Spuneaţi părinte despre birourile Te ascult. Aveţi in momentul de faţă asistenţă la domiciliu?
Răspuns: De fapt asistenţa la domiciliu este proiectul cel mai extins in cadrul Caritasurilor din România. Centrele de îngrijire la domiciliu care de fapt au pornit de la nevoile persoanelor vârstnice, persoanelor singure, izolate acasă şi pentru care oferim servicii sociale şi servicii medicale. Este un proiect care a fost înfiinţat in România cu ajutorul Caritasului din Germania (Deutsche Caritasverband) şi astăzi exista peste 80 de centre de îngrijire la domiciliu în toată ţara. Pornind de la o asistenţă medicală s-a dezvoltat oferind oamenilor si un suport material pentru că foarte mulţi din oamenii care primesc aceasta îngrijire medicală provin şi din categoriile cele mai sărace. Pe de altă parte în cadrul acestor centre noi am încercat să facem şi o reflexie si pentru care am organizat conferinţe la nivel internaţional in România pentru a sensibiliza opinia publica si pentru a arata după modelul Caritasurilor din Europa că pot fi costuri mult mai mici de întreţinere în cazul unor bătrâni sau unor bolnavi care ar necesita îngrijire medicală şi pentru aceasta nu ar trebui sa meargă la spital. Noi oferim acele servicii medicale care nu necesită o spitalizare şi pe lângă aceasta o consiliere socială şi sprijin material.
Întrebare: Asociaţia Caritas în România îşi răsfrânge domeniul de activitate şi asupra copiilor? Exista probleme cu copiii în ţară? Pot beneficia de programe speciale pe care le-ar avea asociaţia Caritas?
Răspuns: încercăm să intervenim şi la programele pe care le regăsim la copii cu probleme speciale. Avem proiecte pentru persoane cu copii cu handicap, dar avem şi proiecte pentru copii care sunt lăsaţi singuri si pentru ei organizam timpul liber după scoală programe de umplere a timpului liber de instruire a lor, campusuri de vara pentru aceşti copii, tabere de vacanţă, şi de asemeni centre de plasament pentru copii care au rămas orfani sau pentru care nu pot sa rămână in familii pentru ca părinţii din motive diferite sunt iresponsabili sau nu sunt în măsura să se mai îngrijească de propriii lor copii
Întrebare: Fără îndoială că acţiunile pe care Asociaţia Caritas le întreprinde la nivel naţional sunt destul de numeroase. Spuneţi-mi daca vă bucuraţi de sprijinul sau colaborarea autorităţilor locale sau totul ţine de o infrastructură internă a Caritasului?
Răspuns: Din ce în ce mai mult ne bucurăm de sprijinul statului, bineînţeles la început era mai greu dialogul cu diferiţi parteneri, autorităţi locale si centrale. Trebuie sa recunoaştem că domeniul social era necunoscut in România până in 1990. Treptat insă am încercat colaborări la nivel local, la nivel central cu diferitele autorităţi şi cu agenţii ale ministerelor la nivel local. Avem colaborări cu MSSSF, avem colaborări cu Ministerul sănătăţii, ministerul educaţiei, ministerul transporturilor şi la nivel local cu consiliile locale, cu primăriile, cu consiliile judeţene şi chiar exista multe proiecte in parteneriat cu aceste agenţii cu aceste autorităţii locale si centrale
Întrebare: Colaborări ecumenice există?
Răspuns: Există şi colaborări ecumenice. Ţinând cont că România este o ţară majoritar ortodoxă am încercat să colaborăm cu diverse asociaţii din biserica ortodoxă. La nivel local fiecare Caritas Diecezan a încercat să găsească puncte comune cu asociaţii ale bisericii ortodoxe. Poate nu întotdeauna există o colaborare oficială intre organismul diecezan catolic şi organismul eparhial ortodox însă proiecte la nivel de parohii, la nivel de comunităţi există în foarte multe zone ale ţării. Am organizat chiar la nivel naţional anul acesta in perioada 1-3 mai la Sibiu o conferinţă internaţională pe tema Perspectivele organizaţiilor Caritas în contextul ortodoxiei şi am invitat parteneri Caritas din ţările majoritar ortodoxe din Europa centrală si de est. A fost o reuşită pentru noi această conferinţă. Am putut sta la masă şi am putut pune problemele sociale care sunt comune să le vedem deopotrivă intr-o reflexie a bisericii si a asociaţiilor catolice si bisericii si a asociaţiilor ortodoxe.
Întrebare: Am primit un mesaj din partea unei persoane tocmai din Iaşi. Întreabă dacă asociaţia se bucură de sprijinul credincioşilor catolici.
Întrebare: Da. Avem două colecte la nivel Diecezan. Avem o colectă în timpul Adventului, a doua duminica din Advent , şi o colectă în timpul Postului Mare, a treia duminică, colecte destinate tocmai proiectelor Caritas. Încercăm să facem pliante, afişe, să facem o prezentare cât mai pe inţelesul credincioşilor pentru a putea contribui la proiectele care se desfăşoară în dieceză. Pe lângă aceste colecte in toate parohiile există si donaţii care se fac de diferiţi credincioşi. Avem credincioşi care donează lunar din salariile lor, sau avem pensionari care donează din pensia lor puţin, dar in mod regulat. Şi bineînţeles sunt invitaţi cât mai mulţi să facă acest lucru. E adevărat că este un început acest mod de a oferi ceva, de a oferi ceva pentru un proiect social. Dar cred ca oamenii doresc din ce in ce mai mult să cheltuiască sa facă ceva pentru cei marginalizaţi, pentru cei care sunt în nevoie.
Întrebare: Cum se desfăşoară legăturile sau colaborările cu Caritas Internationalis şi cu alte posibile legături in străinătate?
Răspuns: Trebuie să precizez că în puţini ani CCR a reuşit performante destul de mari şi din anul 2003 a obţinut poziţia de vicepreşedinte în Caritas EUROPA si începând cu 2005 prin angajata noastră dra Cristina Loghin am obţinut preşedinţia Caritasului Europa din 2005 pana in acest an când a avut loc adunarea Caritasului Internationalis la Roma. Este o colaborare foarte bună şi aceasta s-a demonstrat mai ales în perioada calamitaţilor naturale care au lovit România începând cu anul 2005. Ne aducem aminte cu toţii de inundaţiile care au început în Banat apoi au continuat în zona Harghita, Moldova si apoi în sudul României. Au venit in ajutor nu numai Caritasuri din Europa dar şi din Asia şi din America. Întrebare: Pentru viitor un eveniment important pentru dv. există pe o agendă? Întrebare: Noi avem pe agendă dezvoltarea şi continuarea programelor naţionale începute care vizează bătrânii, îngrijiri la domiciliu, persoane cu handicap, intervenţii în cadrul diferitelor calamităţi, dar nu numai intervenţii, dar acum avem programe de formare pentru diferitele comunităţi. Trebuie să avem oameni pregătiţi in cazul unor calamităţi naturale, pregătiţi sa intervină în mod cat mai profesional şi pe de altă parte avem în vedere noile perspective care se deschid pentru România ca nouă membră în UE si facem formare pentru cât mai mulţi pentru a fi capabili să acceadă la fonduri structurale sa devenim cât mai profesionişti în a atrage fonduri pentru a susţine pe cei săraci. De asemenea va avea loc chiar în Iasi o întrunire internaţională pe tematica îngrijirii la domiciliu la care vom avea bucuria să-l avem invitat pe cardinalul Barragan care reprezintă Comisia pentru sănătate in cadrul Bisericii catolice. Întrebare: Suntem nevoiţi sa punem punct intervenţiei dv. Ne bucurăm ca aţi acceptat invitaţia noastră. Întrebare: Cu multa plăcere şi sper şi eu să mai avem astfel de ocazii nu numai de prezentare dar şi pentru a împărtăşi diferitele idei si modul in care se trăieşte credinţa în România in diferitele comunităţi.