Situaţia socio economică a populaţiei din Român= ia

Situaţia social economic&#= 259; a populaţiei din = ; &= nbsp; România

CUPRINS

Introducere 1

Situaţia economică socială 2

Activitatea Caritas 13

Concluzii 15

Introducere

Evoluţia economică şi socială a ţării noastre în ulti= mii ani este subiectul unor puncte de vedere diverse, care adesea merg spre divergenţe. Cu atât mai mult într-un an care încheie= un ciclu electoral. Există pe de o parte punctul de vedere al autorităţilor. Dar acesta este departe de felul în care pri= vesc lucrurile partidele, mass-media sau specialiştii în domeniu. Beneficiarii acestor studii, rapoarte, analize trebuie să trateze de a= ceea cu toată seriozitatea informaţiile care sunt difuzate. Organizaţiile caritabile fac şi ele parte din categoria acestor beneficiari.

Pentru a evalua potenţialul economic naţional, starea socială a populaţiei, apelăm la aceste informaţii prelucrate în studii, sau în stare brută, la datele Institutul naţional de statistică, ale Eurostat, sau alte surse.

Economia românească a avut o evoluţie ascendentă, aşa cum o arată statisticile. Dar cu toate acestea, o serie de evenimente din ul= timele luni ridică o serie de întrebări cu privire la starea sa de sănătate.

De aceea am fost nevoiţi să întreprindem o analiză a aces= tei stări, care să ne ofere o imagine pornind de la o serie de indica= tori economici, trecând apoi la o serie de aspecte sociale, la analiza cauzelor care generează anumite situaţii. În final am dorit să ajungem la nişte concluzii care să ne ajute să înţelegem în ce măsură modul de dezvoltare a economiei influenţează în bine categorii sociale cât = mai diverse şi cum trebuie să acţioneze operatorii sociali, instituţiile nonguvernamentale din domeniu, ce strategii trebuie s= 9; dezvolte. În acest câmp este circumscrisă şi activita= tea Caritas, la care vom face ref= erire.

Situaţia economică

O serie de evenimente exterioare din ultima jumătate de an au dat un tot= mai puternic temei de îngrijorare cu privire la economia naţional= 59;. Pe de o parte cursul leului, care multă vreme a dat motiv de optimism = cu privire la dezvoltarea noastră, a început să se mişte în sens invers.

<= /p>

Fig 1 (sursa BNR)

Din figura 1 se poate vedea cum, după o apreciere continuă a raportul= ui leu/euro până în luna iulie, în a doua jumătate= a anului moneda românească a început să scadă cont= inuu şi după începutul anului în curs ajungând la pe= ste 3.7 lei/euro. Aceste evoluţii s-au înregistrat pe fondul unei secete, care a condus şi la scumpirea alimentelor de bază. Cei mai afectaţi au fost desigur oamenii săraci.

Aşa cum am menţionat înainte creşterea economică de care se vorbeşte în România s-a bazat pe creşterea consumului. Acest consum nu a dus neapărat la o creştere a producţiei interne a bunurilor de consum şi a agriculturii. Consumul intern a fost asigurat cu precădere din import. S-au importat produse industriale de înaltă tehnologie, bunuri de consum, materii prime, dar şi produse agricole şi alimentare. Acest fapt a condus la adâncirea deficitului de cont curent.

An	2004	2005	2006	2007
Deficit (mil eur)	1993	2309	3536	3941

<= /p>

Fig 2 (sursa Eurostat)

În figura 2 este arătată această evoluţie într-o ser= ie anuală care începe cu anul 2004.

Creşterea economică din ţară a adus, potrivit statisticilor o reducere= a şomajului.

An	2004	2005	2006
%	-1.5	0.2	2.8

<= /p>

Fig 3 (sursa Eurostat)

În figura 3 se observă într-o serie anuală începând în 2004 o creştere a angajării forţei de muncă.

Şi alţi indicatori precum produsul intern brut (PIB) şi productivita= tea muncii, exprimate ca procente din indicatorii UE cu 25 membri (UE25) arat&#= 259; o dinamică, dar departe de performanţele europene.

An	2004	2005	2006	2007
PIB % UE25	34.1	35.5	38.9	39.3
Prod%UE25	34.4	36.3	39.2	39.5

<= /p>

Fig 4 (sursa Eurostat)

În figura de mai sus se observ&#= 259; o evoluţie ascendentă a PIB/capita şi a productivităţ= ;ii muncii exprimate procentual faţă de etalonul UE25=3D100

Cu toate acestea salariul minim pe economie înregistrează un alt ra= port faţă de corespondenţii săi europeni.

An	2004	2005	2006	2007
Sal min EU25 (euro)	552.2	584.5	610.3	642.0
Sal min RO%EU25 (%)	12.50	12.32	14.75	17.80

<= /p>

Fig 5 (sursa Eurostat)

Din compararea fig 4 cu figura 5 se= vede cum salariul minim din România a însemnat în 2007 mai puţin de 18% din salariul minim european (UE25).

Scăderea ratei inflaţiei nu a însemnat, după cum se vede şi din figurile de mai sus o creştere a salariului în raport cu cel din= UE.

An	2004	2005	2006	2007
Inflatie %	11.9	9.1	6.6	4.9

Fig 6 (sursa INSSE)<= /span>

Inflaţia din ultimul an nu a îndeplinit parametrii prognozaţi de BNR. În acest an ea va fi ameninţată de cheltuielile publice car= e se prefigurează înainte de alegeri, care vor fi achitate de populaţie după trecerea campaniei electorale.

Spre ce tip de dezvoltare se îndreaptă România? Scurta analiză prezentată arată că ţara noastră a încurajat o economie bazată pe o dependenţă accentuată faţă de imp= ort, pe încurajarea consumului, fără o creştere corespunzătoare a economiei reale, şi mai grav, prin polarizarea socială mai accentuată a societăţii.

Un studiu publicat recent[1] pune în balanţă parametrii de dezvoltare adoptaţi de agenda Lisabona a UE şi starea de fapt a României. Printre facto= rii de dezvoltare pe care ţările membre i-au selectat, şi adopta= t, inclusiv România numărăm:

Dezvoltarea educaţiei şi cercetării;

Investirea în inovaţii;

Dezvoltarea coeziunii sociale prin locuri de muncă mai bune şi mai multe, având drept consecinţă reducerea emigraţiei.

Drept parametri de control au fost aleşi mai mulţi parametri din care reţinem:

PIB/capita;

Şomajul îndelungat;

Proporţia de angajaţi în domeniul Hi tech faţă de total angajaţi;

Proporţia cheltuielilor publice pentru Cercetare Dezvoltare din total PIB;

Densitatea populaţiei;

Procentul de angajaţi în administraţia publică faţă de totalul angajaţilor;

Învăţământul continuu.

Putem reţine din parametrii selectaţi trei direcţii principale:

Investiţiile în cercetare dezvoltare care generează dezvoltarea economică= ;

Încurajarea distribuirii normale a populaţiei în teritoriu pentru gestionarea normală a resurselor şi amenajarea teritoriului

Controlul numeric al aparatului administrativ pentru a avea nişte decizii eficie= nte şi descurajarea corupţiei.

În continuare studiul întreprins de GEA analizează starea reală= ; a economiei româneşti cu accentul pus pe dezechilibrele regionale.= Cu excepţia regiunii Bucureşti, Ilfov, toate celelalte regiuni, #= 1;i mai ales regiunea de Nord Est se află la toţi parametrii, mai puţin speranţa de viaţă sub nivelul capitalei.

Continuând analiza asupra pieţei muncii autorii studiului (Grupul de Economie Aplicată) subliniază rolul jucat de migraţia forţei de muncă spre ţările UE şi efectele sale asupra economiei interne. Circa 2 milioane de cetăţeni români au plecat &ici= rc;n anii de după 1990 în căutarea unei situaţii mai bune. În 2006 eu au trimis în ţară peste 5 miliarde Euro. <= span style=3D'mso-spacerun:yes'> Dacă pentru ei şi familii= le rămase acasă înseamnă un avantaj economic, pentru cere= rea tot mai mare de forţă de muncă specializată înseamnă o pierdere. Se constată un surplus de forţ= 59; de muncă necalificată în sectoare aflate în declin (agricultura) şi un deficit grav în alte domenii (construcţ= ii, unde se înregistrează o rată record în cadrul UE) dar şi în domenii de vârf, servicii financiare, tehnologia inf= ormaţională.

Totodată sunt grav dezavantajate o serie de categorii: tinerii, femeile, persoanele aflate în prejma pensionări= i, şi cele afectate de un şomaj îndelungat.

Sunt analizate în cadrul aceleiaşi probleme a crizei de pe piaţa= muncii o serie de paradoxuri:

- imobilitatea, rigiditatea forţei de muncă din mediul rural care nu migrează spre oraşe, motoarele economiei. O explicaţie ar fi lipsa de calificare;

- şomajul în rândul absolvenţilor de studii superioare. Explicaţia constă în neadaptarea curricula la nevoile economiei. Studenţ= ii nu primesc în timpul facultăţii acele abilităţi care să-i formeze pentru viitorul lor profesional.

- factorii culturali joacă şi ei un rol. O mare parte din populaţie manifestă rigiditate în mişcare după locurile de muncă. Preferă să rămână acolo u= nde se află deşi există locuri de muncă pentru calificarea respectivă în altă parte. Dar aceasta este o caracteristică specific europeană.

Performanţele socio economice ale fiecărei regiuni sunt analizate în cadrul studiului efectuat de GEA după cum urmează:

Tab 1 sursa GEA

Aceeaşi situaţie este reflectată în figura de mai jos:

Tab 2 sursa GEA

Fig 7 (sursa GEA)

Se poate observa şi în această figură o ierarhizare regională după indicele de competitivitate regională. La un = pol al dezvoltării se află regiunea capitalei care domină clar restul regiunilor cu un indice de 1.66 iar la celălalt capăt se află regiunea SE cu un indice de competitivitate 0.72 la o mică distanţă de NE #= 1;i S.

Autorii studiului citat fac o remarcă demnă de subliniat. Potrivit tabelu= lui 1, unde se face o ierarhizare după criteriul PIB/capita în ultima coloană şi Indicele de competitivitate în coloana a doua există o coincidenţă numai la primele două locuri. Regi= unea NE părăseşte ultimul loc atunci când nu e analizat= 9; după PIB/capita. Acest fapt se datorează investiţiilor mai m= ari în învăţământ şi cercetare decât în SE(Dobrogea şi Constanţa ) şi S (Muntenia) regiuni = cu un PIB mai ridicat bazat pe comerţ şi industrie dar care nu inves= tesc în cercetare. Deci se poate spune că regiunea NE este mai aproap= e de agenda de dezvoltare Lisabona în comparaţie cu cele două regiuni, dar trebuie să investească mai mult în infrastructură.

În finalul studiului analizat, autorii fac o serie de recomandări:=

Oferte de angajare atractive pentru tineri, persoane aflate în preajma pensionării sau ieşite de mult de pe piaţa muncii. Aceste of= erte trebuie să includă programe de lucru flexibile ( contracte part t= ime sau pe timp limitat), asistenţă îmbunătăţită pentru căutarea locurilor de muncă, consultanţă şi programe orientate.

O altă problemă identificată este necorelarea dintre formarea = din şcoală cu cerinţele de pe piaţa muncii. De asemenea se recomandă agenţilor economici dar şi marilor organizaţii să investească mai mult în cercetare dezvoltare, în educaţia pe termen lung a personalului (post absolvire).

Situaţia socială

În continuare vom analiza starea socială a populaţiei apelând = la datele statistice publicate.

În luna iunie 2= 006, Institutul Naţional de Statistică a calculat principalii indicato= ri ai standardului de viaţă, la următoarele valori[2]:

Pragul de săr= 59;cie extremă &= nbsp; &nbs= p; &= nbsp; &nbs= p; : 85 lei/lună/persoan= 9;;

Pragul de săr= 59;cie &= nbsp; &nbs= p; &= nbsp; &nbs= p; &= nbsp; : 130 lei/lună/persoană;

Venitul minim de subzistenţă &nbs= p; &= nbsp; &nbs= p; : 294 lei/lună/persoană;

Coşul mediu de c= onsum lunar &n= bsp; = ; : 305 lei/lună/persoană;

Venitul minim pentru = un trai decent &n= bsp; = ; : 395 lei/lună/persoană.

Structura cheltuielil= or populaţiei din România este redată în figura de mai j= os:

Fig. 8 (sur= sa INSSE)

Din analiza acestor date reiese că populaţia cheltuieşte o parte foarte însemnată din venituri pentru hrană. Ponderea acestor cheltuieli este cu atât mai mare cu cât veniturile sunt mai mici (şomeri, pensionari şi agricultori).

Vom analiza în continuare veniturile şi structura ocupaţional&#= 259; pentru a ajunge la o concluzie asupra stării sociale.

Fig 9 (sursa INSSE)<= /span>

Se constată că salariile cele mai mari au fost înregistrate în sectorul intermedierilor financiare, dar pe locul următor se află sectorul administraţiei publice, adesea criticat pentru încetineală şi corupţie. La capătul opus se afl&#= 259; agricultura.

Fig 10 (sursa INSSE)=

Se poate constata cum o categorie socială, legată de agricultură şi de mediul rural (în jur de 40%) are veniturile cele mai mici.= De regulă există un singur câştig în familie, astfe= l se află sub pragul de sărăcie.

Romii

Există în România, dar nu mai puţin decât în întregul est al Europei o categorie, de fapt un grup etnic strâ= ns asociat cu fenomenul sărăciei, dar şi al discriminării.= Un ciclu de emisiuni radio, realizat în ultimul timp de BBC, a încercat să surprindă acest grup înregistrând problematica sa complexă în câteva ţări, actual membre ale UE, inclusiv România.

„Instituţiile internaţionale atrag atenţia c= 9; romii din Europa centrală şi de est trăiesc într-o sărăcie de 10 ori mai mare decât a populaţiilor majori= tare din regiune. Speranţa de viaţă a romilor e cu 10-15 ani mai mică decât a est-europenilor”

În acelaşi timp există numeroase critici în legătură= cu eficienţa programelor lansate de organismele financiare internaţionale.
Un grup de evaluare independent din cadrul Băncii mondiale a elaborat un studiu publicat În legătură cu acest grup populaţia majoritară se situează şi acţionează după un set de stereotipuri care sunt cu atât mai înrădăcinate, cu cât scade şi nivelul de educaţie. În acelaşi timp instituţi= ile publice şi mass-media merg în general pe aceeaşi direcţ= ;ie, chiar dacă tonul şi limbajul s-au schimbat între timp.

Stereotipurile se referă la comportament (romii, ţiganii fură, nu muncesc) şi la aspect (culoarea închisă a pielii).

În cadrul ciclului de emisiuni ale BBC, mai mulţi reprezentanţi ai acestui grup au argumentat, cu ajutorul unor argumente că situaţia stării infracţionale nu are legătură cu apartenenţa la un grup etnic.

În acelaşi timp sărăcia, este strâns legată de favor= izarea abandonului şcolar.

“Prima măsură pentru a face lumină sunt nişte locuri de muncă. Astea atrag după ele şi venitul la şcoală, şi venitul medicilor în zonă… Altfel, totul e o poves= te, putem face un milion de programe şcolare, le vom transforma în p= rograme sociale, o să le dăm să mănânce, o să facem lecţiile cu ei şi, după ora patru, când vor pleca acasă, se vor întoarce în casele lor unde părinţ= ii îşi fac mereu grija zilei de mâine şi totul se va prăbuşi.”[5]

Şomajul legat de lipsa studiilor

„Ţăranii romi din satul transilvănean Apoldu de Sus se plâng că nime= ni nu vrea sa îi angajeze. În primul rând fiindcă sunt = romi şi în al doilea rând pentru că “n-avem carte”. Unul dintre ei le sugerează autorităţilor “să facă în aşa fel încât ăştia care au şi ei patru clase să aibă posibilita= tea să dea la fără frecvenţă. Să poată s= 9; termine opt clase, că oamenii se duc.” , menţionează materialul acestui ciclu de emisiuni care citează declaraţia unui lider rom local.

Discriminarea pe criterii etnice este denunţat&#= 259; de un alt exponent al romilor, dl Vasile Ionescu, tot în cadrul aceleiaşi emisiuni BBC.

“Deşi a existat acţiune afirmativ= 9; şi au fost sute de studenţi romi care au terminat asistenţa socială, ei n-au fost angajaţi. S-a preferat angajarea unor asistenţi social cu curs de şase luni. Stupidă idee, de a lua aceste măsuri, a arunca pe piaţă sute de tineri studioşi şi a-i lăsa după aceea să plece în Spania la cule= s de căpşuni.”

Concluzie preliminară

Pentru a încerca o rezumare a situaţiei economice sociale a populaţ= ;iei din România se poate spune că achiziţiile creşterii economice au fost resimţite diferit de felul în care arată tabelele şi graficele statistice oficiale. Şi asta în funcţie de unghiul din care sunt privite lucrurile. Creşterea economică a caracterizat o economie bazată pe investiţii dir= ecte, un pas înainte faţă de una bazată pe resurse naturale.= Investiţiile în cercetare dezvoltare, învăţământul de lungă durată , în conformitate cu agenda Lisabona sunt încă departe de perspectiva administratorilor treburilor publice. Totuşi dezvolta= rea a fost inegală, aşa cum s-a putut vedea şi discriminatorie în repartiţia pe sectoare economice . Productivitatea este încă departe de nivelul grupului în care am fost admiş= ;i începând cu 2007. Motorul economiei îl reprezintă consumul bazat pe importuri, care nu a dus totuşi la o dezvoltare a sectoarelor de producţie care în final să poată export= a. Deficitul balanţei de plăţi a fost în acest fel adâncit şi mai mult. În acest fel cursul valutei naţionale a devenit foarte dependent de fluxurile de bani veniţi = de la emigranţi dar şi de capitalul speculativ investit pe pieţ= ele valutare. Fenomenul a fost accentuat de inflaţia în creştere şi creşterea preţurilor la utilităţile publice = 51;i alimente. Nota de plată o plătesc în continuare cei mai săraci.

În planul politicilor publice asistăm încă la un aparat administrativ supradimensionat, rigid şi expus observaţiilor crit= ice din partea opiniei publice datorită corupţiei.

Creşterea economică a produs o segregare şi mai accentuată, aşa c= um susţin şi studiile citate, ridicând serioase semne de întrebare asupra eficienţei eforturilor de coeziune socială depuse de către autorităţi.

Activitatea Caritas

Organizaţia Caritas a încercat, în toţi aceşti ani de când societatea şi-a câştigat&n= bsp; libertatea, să acţioneze în sprijinul persoanelor af= late în nevoie prin proiecte adecvate sau să reprezinte interesele acestora făcându-se ecou şi voce a acestor oameni ori de câte ori a avut ocazia.

Caritas este o organizaţie a Bisericii şi aplică în practic= 59; doctrina socială a Bisericii. După cum se va vedea

O scurt&= #259; istorie a Caritas România nu poate să aibă un curs diferit = cu mult de cel al societăţii şi Bisericii în Români= a de după anul 1989.

Imediat = după revoluţie în fiecare Dieceză au început să activ= eze din plin ceea ce au început să devin rapid Caritasurile diecezan= e. În Moldova a apărut de exemplu Centrul Diecezan Iaşi care a acţionat încă din primăvara lui 1990, dar a fost recunoscut şi înfiinţat oficial printr-un decret episcopal în 1991. În celelalte zone ale României de la Satu Mare la Bucureşti şi de la Timişoara şi Alba Iulia pân= 59; la parohiile din Dobrogea Caritasul şi-a făcut simţită prezenţa.

În primăvara lui 1993 deja responsabilii diecezani ai organizaţiilor diecezane au hotărât că e nevoie să se înfiinţeze un organism naţional care să îi reprezinte.

Păr= intele Al Cobzaru arată în întâlnirea de la Sinaia (mai 1993)că cea mai dificilă problemă rămâne cea a pastoralei carităţii, animării şi formării creştinilor, a comunităţii în concretizarea carităţii evanghelice. Este un fel de traducere în termeni religioşi a problemei fundamentale a societăţii postcomuniste că în România, şi oriunde regimurile totalitare au distrus fibra sufletului individului şi a legăturilor fireşti dintre oameni.

În= prima etapă a dezvoltării Caritasului din România au fost dezvolt= ate proiecte în care au fost abordate mai multe categorii :

Probleme= medicale-sociale

Persoane= cu handicap

Cantine = sociale

Proiecte= agricole

Caritasu= ri parohiale

&nb= sp;

&nb= sp;

A doua etapă 1996-2006 cuprinde afirmarea şi maturizarea organizaţiei naţionale. Este perioa= da preşedinţiei preotului Szasz Janos, director şi la Caritas A= lba Iulia. O parte din această perioadă, Moldova a fost reprezentată în conducere în persoana mons Petercă, vicepreşedinte= al Confederaţiei. A fost o perioadă în care proiectele organizaţiei au început să prindă contur, să se extindă la nivel naţional.

În= că înainte de a deveni preşedinte, pr Szasz propune crearea unor ce= ntre de formare pentru personalul proiectelor, astfel, în CD Lipova noiemb= rie 1995 propune formarea responsabililor pentru proiectele pentru îngrij= irea bătrânilor la Ghioghieni.

De aseme= nea este propus un schimb de experienţă pentru responsabilii cantinelor sociale.

Se poate= spune că în întreaga istorie a Confederaţiei a existat o preocupare continuă pentru formarea personalului atât cu resurse interne, dar şi cu resurse externe, prin participarea unor formatori d= e la Caritas Austria, a unor specialişti de la Caritas Elveţia în evaluarea unor proiecte diecezane (ex. Ferma Mirceşti) precum şi = din alte ţări din reţeaua internaţională Caritas.

Un alt e= xemplu de creare a reţelei interne pe proiecte o reprezintă formarea la Lip= ova pentru asistenţii sociali în reţeaua de staţii sociale= de îngrijire la domiciliu.(tot în CD din nov. 1995)

Ală= turi de problema dezvoltării resurselor umane o altă problemă o reprezintă în această etapă recunoaşterea de către stat şi colaborarea cu ministerele de specialitate.<= /p>
În= cepe dezvoltarea unor proiecte cu adevărat naţionale. Debutează în zona de vest proiectul de îngrijire la domiciliu, cu participarea DCV şi ministerul de externe german.

Nu este = neglijat aspectul spiritual al activităţii Caritas. Acesta devine o constantă. Sunt organizate la nivel diecezan exerciţii spirituale. Deviza Caritas Christi urget nos (cor. 5.14) însoţeşte activitatea cotidiană.

Se încearcă o politică de „standardizare” a proiectelor diecezane.

Sunt ast= fel inventariate prin chestionare distribuite la centrele diecezane:

Proiecte= copii

Proiecte= medicale

Proiecte= persoane cu handicap

Proiecte bătrâni săraci

Proiecte= agricole

&nb= sp;

Totodat&= #259; prin iniţiativa conducerii naţionale se încearcă informatiz= area reţelei Caritas. Secours catholique a aprobat “Proiectul pentru o mai eficientă şi modernă comunicare între Caritasurile= diecezane din România şi CCR”.

CCR se implică şi în unele proiecte emergente la noi dar vechi pen= tru alţii, şi anume emigraţia. Colaborează cu Înaltul Comisariat pentru emigranţi. În acelaşi timp participă= la întâlniri naţionale şi internaţionale legate de ecumenism (Seminar ecumenic cu tema biserica slujitoare organizat de asociaţia ecumenică a bisericilor din România 1999) sau viaţă spirituală (Reconciliere ş= ;i caritate Roma 11-20 iunie 1999 Caritas Internationalis, Pregătirea pen= tru Mileniul trei).

Etapa actuală, din = 2006 şi care continuă şi în prezent, începe cu aleger= ea noului preşedinte, pr. Egidiu Condac, director al CDC Iaşi.

Ea se caracterizează prin continuarea şi dezvoltarea unor proiecte naţionale din etapa precedentă şi consolidarea unor proiecte noi, calamităţi, emigranţi.

În această etapă care coincide şi cu aderarea ţării la Uniunea europeană, Caritasul naţional trebuie să răspundă = la mai multe întrebări şi să facă faţă la multiple încercări. A început prin a-şi defini strate= gia de dezvoltare, plan de ansamblu care va fi adaptat pe parcurs prin planuri = de etapă şi politici specifice. Consolidarea proiectelor nu se poate face fără o politică continuă de dezvoltare a resurselor umane şi a comunicării între membrii proiectelor la nivel naţional precum şi a beneficierii de experienţa altor organizaţii din reţeaua internaţională. În acelaşi timp Caritas România se implică direct în proiecte sau acţiuni internaţionale, vezi cazul legat de efectele valului seismic din Pacific. Se implică în acţiuni de forma= re la nivel internaţional.

O alt= 59; constantă o reprezintă asigurarea resurselor pentru continuarea proiectelor. Pe de o parte trebuie gospodărite cu responsabilitate resursele existente. Pe de altă parte trebuie încurajaţi şi folosiţi voluntari devotaţi organizaţiei. Ei sunt recrutaţi la nivel local dintre studenţi dar şi dintre perso= ane cu experienţă profesională şi de viaţă. Ei su= nt desigur apanajul fiecărui Caritas diecezan, dar la nivel naţional este sprijinit şi încurajat acest efort prin asimilarea experienţei celorlalţi din exterior. Pe de altă parte strângerea de fonduri trebuie să urmărească inserarea organizaţiilor locale în comunitate şi pregătirea pent= ru proiecte finanţate de fondurile structurale. Organizaţia naţională este interesată de profesionalizarea persoanelor implicate în această activitate.

De aseme= nea formarea unei reţele performante de schimb de informaţii şi a unor situri pe internet care să reprezinte cât mai fidel şi operativ informaţii pentru toate categoriile de utilizatori ai servici= ilor noastre: clienţi, mass-media, autorităţi publice, finanţatori, public.

Nu trebu= ie uitat aspectul spiritual al organizaţiei noastre care trebuie să anime toate acţiunile noastre. El stă la baza selecţiei membrilor şi voluntarilor noştri. Programele periodice de exerciţii spirituale sunt o ocazie de „umplere a bateriilor” pentru echip= ele de la Caritas.

Caritasul naţional se străduieşte să fie o entitate vie care s= 59; justifice dorinţa şi speranţa părinţilor săi fondatori de a fi un reprezentant fidel al intereselor celor care i-au încredinţat mandatul, şi să întrevadă &icir= c;n acelaşi timp prin multitudinea de evenimente cotidiane calea pe care trebuie să o urmeze organizaţia în slujba celor aflaţi în nevoie.

Concluzii

România este intrată într-un proces de integrare într-o comunitate, Uniunea europeană. Economia încearcă să adopte niş= ;te parametri de dezvoltare compatibili cu aceasta. Mecanismul economic şi social este însă în mare parte blocat de un sistem de reglementări care nu stimulează o concurenţă reală şi promovarea calităţii. Instituţiile sunt şi ele departe de implicarea cerută de servirea interesului public. Libertate= a, pe care o reclamă o societate democratică este accesibilă ma= i cu seamă unei categorii restrânse, care are acces la educaţie,= un consum adaptat standardelor occidentale, circulaţie. Cei mai mulţ= i, aflaţi la celălalt pol nu se pot bucura de libertate, pentru c= 59; nu au acces neîngrădit la educaţie, şi deci la slujbe = bine plătite, la îngrijiri medicale şi la un consum decent.

Caritas îşi propune să acţioneze pe această scenă pe= ntru orientarea corectă a politicilor sociale. Este însă o voce,= ca şi în cazul de faţă, care pune aceste probleme, le face cunoscute. Prin programele sale încearcă să limiteze exclud= erea socială, să ofere o şansă tinerilor de a avea acces la educaţie, celor aflaţi în nevoie la un acoperiş sau îngrijire medicală, urmând învăţătura evanghelică: „am fost flăm&ac= irc;nd şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; = am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoa= re şi voi aţi venit la mine” Matei (25,31-46)= .

Iaşi , Centrul Diecezan Caritas

februarie 08

Pentru protecţia persoanelor vârstnice, CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA