|
|
Alături de Pr. Franz Lutum
Galerie foto:Primirea medaliei de merit a Republicii Federale Germania
Alături de Pr. Franz Lutum din Germania, unul din binefăcătorii neobosiţi ai Centrului Diecezan Caritas Iaşi
19 ianuarie 2010- primirea medaliei de merit a Republicii Federale Germania
Marţi, 19 ianuarie 2010, am avut bucuria şi onoarea de a participa la înmânarea Medaliei de merit a Republicii Federale Germania părintelui Franz Lutum din Emsdetten, Germania. Evenimentul de excepţie s-a desfăşurat în sala mare a primăriei din Emsdetten în prezenţa preşedintelui Consiliului Regional, domnul Thomas Kubendorff, care i-a înmânat înalta distincţie, a primarului din Emsdetten, domnul Georg Moenikes, a corurilor din parohia Duhul Sfânt dirijate de prof. Clemens Gilhaus, a unui număr de aproximativ 300 de credincioşi, cetăţeni din oraşul Emsdetten sau din împrejurimi, prieteni, rude şi cunoscuţi ai părintelui.
Primarul oraşului, Georg Moenikes, a salutat pe toţi cei prezenţi, fiind plăcut impresionat de numărul mare al participanţilor la acest moment oficial, recunoscând că de 4 ani de când este primar nu a văzut aşa de multă lume în sala mare a primăriei oraşului. După salutul primarului şi felicitările adresate părintelui Lutum a urmat expunerea preşedintelui Consiliului Regional, Thomas Kubendorff, care a scos în evidenţă activitatea bogată a părintelui Franz Lutum pe tărâm pastoral şi social, care îl îndreptăţeşte să primească o astfel de distincţie. El a amintit de multele merite ale acestui preot, care după activitatea de vicar parohial timp de 8 ani şi după misiunea de capelan militar timp de 10 ani, a preluat în 1978 parohia Duhul Sfânt din Emsdetten, unde activează şi astăzi, deşi este pensionar de 3 ani de zile. Preşedintele Caritasului Münster, pr. Dieter Geerlings, a luat cuvântul în numele episcopului diecezei de Münster şi a mulţumit părintelui Lutum pentru tot angajamentul său plin de energie în Biserică. După ce i-a fost înmânată medalia de merit, părintele Franz Lutum a adresat un mesaj tuturor celor prezenţi, în care a mulţumit pentru această distincţie şi într-un mod foarte prietenos dar plin de responsabilitate în acelaşi timp a afirmat că „ misiunea fiecăruia dintre noi este de a construi punţi de legătură şi de a ne preocupa să promovăm pacea dreaptă, adevărată”.
Discursul Preşedintelui Consiliului Regional - Thomas Kubendorff
Prilejul pentru care ne aflăm cu toţii aici - în Primăria din Emsdetten – este unul cu totul special, după cum o dovedeşte prezenţa numeroşilor oaspeţi! Nu în fiecare zi se acordă distincţii ale Ordinului de Merit!
Îmi face o deosebită plăcere şi onoare să vă înmânez astăzi, domnule părinte Lutum, Medalia de onoare a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germane. Acest ordin vă este acordat de către dl. preşedinte al Republicii Federale Germane prof. dr. Horst Köhler la propunerea primului ministru al landului Renania de Nord-Westfalia.
Doresc să mulţumesc oraşului Emsdetten. Domnule Primar Moenikes: multe mulţumiri pentru cuvântul de salut şi pentru primirea călduroasă oferită nouă aici, în Primăria oraşului Emsdetten.
Stimate doamne şi stimaţi domni,
odată cu înmânarea astăzi a Medaliei de onoare a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germane se onorează public o personalitate care a întruchipat la cel mai înalt nivel în viaţa şi activitatea sa principiile spirituale, politice, etnice, ale libertăţii personale, ale Dreptului, ale responsabilităţii sociale şi caritabile care îşi au rădăcina într-o credinţă profundă.
În 1951, primul preşedinte al R.F. Germane, prof. Theodor Heuss, a acordat Ordinul de Merit ca un simbol public al recunoştinţei pentru activităţi care depăşesc sfera normalului. Astăzi, dl. părinte Lutum primeşte această decoraţie specială sub forma vizibilă a unei decoraţii statale şi multe mulţumiri „de foarte de sus“ pentru activităţile sale deosebite şi diverse care, cu siguranţă, au depăşit sfera normalului.
Stimate Părinte Lutum,
am găsit în a patra Carte a Psalmilor, capitolul 94, versetul 12 din Vechiul Testament: „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el.“
Din punctul meu de vedere citatul se potriveşte perfect la persoana de faţă şi la miezul acţiunilor sale. Şi, pentru noi toţi, s-ar mai putea completa: „Fericiţi cei care cunosc un asemenea om şi pot profita de cuvintele şi de acţiunile sale.“
Stimate Părinte Lutum,
sunteţi născut la 15 februarie 1932 în Billerbeck şi, după efectuarea studiilor gimnaziale în Coesfeld v-aţi continuat studiile în Münster, Freiburg şi apoi, din nou, în Münster. Acolo aţi primit în diaconie la 21 ianuarie 1959 unde, un an mai târziu, la 02 februarie 1960 aţi fost sfinţit preot.
Activitatea Dumneavoastră a început cu o delegaţie de patru luni în Parohia St. Petrus din Kevelaer-Wetten. În iunie 1960 aţi fost numit vicar în Parohia Liebfrauen din Beckum. Patru ani mai târziu vă aflaţi în Parohia Liebfrauen din Bocholt.
În perioada martie-august 1968 aţi fost duhovnic la Hamm-Heessen pentru ca în următorii zece ani, până în septembrie 1978, să fiţi numit preot militar. În octombrie 1978 aţi venit aici, la Emsdetten, în calitate de păstor al parohiei Heilig-Geist.
În cadrul motivaţiei oficiale pentru acordarea distincţiei se spune, citez: „Până la pensionarea sa, la sfârşitul anului 2006, dl. părinte Lutum a activat 28 de ani în parohia Heilig-Geist din Emsdetten“.
Aceasta ar putea sugera că, din acel moment, v-aţi fi retras ceea ce, ştim cu toţii, nu a fost cazul! Dimpotrivă: nu numai că sunteţi parte integrantă a parohiei fuzionate St. Marien, ci sunteţi activ în continuare. Doi dintre membrii parohiei Heilig-Geist s-au exprimat astfel: „Sunteţi încă hiperactiv!“
Stimaţi oaspeţi,
după acest prim excurs în diferitele locaţii pastorale ale Părintelui Lutum, permiteţi-mi să expun şi aspecte ale diversităţii angajamentului său social din timpul mandatului său ca paroh în Emsdetten care, de multe ori, a depăşit cu mult obligaţiile sale pastorale.
Punctul central al angajamentului său voluntar l-a reprezentat activitatea sa de peste 20 de ani desfăşurată în estul României.
Totul a început odată cu sosirea aici a unor seminarişti din Iugoslavia şi apoi din România. Unii dintre ei au petrecut o parte din timp aici, în Emsdetten. Seminariştii din România proveneau din Dieceza de Iasi. După terminarea stagiului lor părintele Lutum i-a condus personal înapoi şi a observat condiţiile existente în estul României. Localnicilor le lipseau de toate. Părintele Lutum a spus cândva că termenul cel mai potrivit pentru a descrie realităţile locului ar fi „Evul Mediu întunecat“. Oamenii dispuneau numai strictul necesar pentru a supravieţui iar infrastructura era practic inexistentă. Şi aspectele exterioare – străzile, casele -, ar reprezenta pentru noi ceva de neimaginat.
În cadrul predicilor sale din biserică, părintele Lutum şi-a prezentat de mai multe ori impresiile şi a atras atenţia adeseori că oamenii de aici, din Germania, încă nu realizează cât de bună este situaţia lor.
De-a lungul timpului s-a dezvoltat o operaţiunea complexă de ajutorarea a României. Anual pleacă în medie 10 transporturi umanitare către estul României. La fiecare transport participă şi un camion mare cu trei axe.
Însuşi Părintele Lutum a participat la acţiune cu adulţi şi tineri din Dieceza de Iaşi, a coordonat activităţile şi s-a informat la faţa locului asupra necesităţilor pentru următorul transport. El şi colaboratorii săi au trebuit să străbată de mai mult de 30 de ori peste 2.200 de km. Uneori, călătoria s-a efectuat nonstop.
Doamnelor şi domnilor, cu siguranţă că sunteţi de acord cu mine când spun: o activitate absolut remarcabilă!
Stimate Părinte Lutum, impresia pe care aţi dobândit-o în urma primelor Dumneavoastră vizite în regiunile est-europene a coincis cu cea a celorlalţi participanţi: este nevoie de ajutor! Urmare a acestei logici, din ce în ce mai mulţi oameni în şi din Emsdetten s-au alăturat efortului de ajutorare. Pentru această acţiune puteţi să vă bazaţi oricând pe o grupă de 30-35 de persoane!
Onoraţi oaspeţi,
după cum am putut afla în timpul documentării mele pentru această activitate festivă, Rumänienhilfe din Emsdetten dispune de un aşa-numit depozit intermediar. Acolo sunt depozitate şi sortate textile, medicamente diverse, aparatură medicală şi auxiliară, diferite echipamente pentru spitale şi, în cantităţi limitate, alimente. Pe parcursul anilor au mai fost transportate din Germania către estul României instalaţii termice, boilere pentru biserici, echipamente sanitare sau acoperişuri. De ex., de la Firma Interdomo au fost demontate de către voluntari instalaţii complete de boilere pentru numeroase biserici din Dieceza de Iaşi. Ulterior, ele au fost transportate în România, montate şi date în funcţiune. Personal, mi se pare o activitate lăudabilă.
Doamnelor şi Domnilor,
Părintele Lutum are darul de „infecta“ oamenii, în sensul bun al cuvântului; a reuşit nu numai să câştige oamenii pentru o idee, ci să-i şi convingă să o pună în aplicare. În diferite ocazii, ei nu numai că au discutat intens despre aceste idei, ci au şi pus la dispoziţie mijloacele financiare şi materiale necesare derulării lor. În special cazurile sociale, oamenii bătrâni şi bolnavi din România au beneficiat de sprijinul necondiţionat al acestora.
Stimate Părinte Lutum,
în afara ajutorului acordat în estul României, aţi mai coordonat un al doilea proiect umanitar care vă este foarte drag – acţiunea „Father Christopher“ din Tanzania. De la cancelaria prezidenţială am primit următorul text: „Începând cu 1978 Părintele Lutum a sprijinit pe organizatorii proiectului atât cu vorba, cât şi cu fapta. El a pus la dispoziţie casa parohială, beciul, garajul şi autovehiculele pentru ca ajutoarele să poată fi depozitate, ambalate şi transportate. Derularea financiară şi colectarea de donaţii au făcut parte din atribuţiile sale. În cazuri speciale a pus la dispoziţie propriile resurse financiare.“
Cred că, în ciuda acestor fraze sobre, putem afirma cu tărie aici că Dumneavoastră v-aţi făcut o „îndatorire interioară“ din a ajuta săracii şi pe cei suferinzi cu mult peste propriile obligaţii profesionale.
Stimate Doamne şi Domni,
vă rog să-mi permiteţi o mică remarcă relativă la proiectul „Father Christopher“. Chiar şi colaboratorii mei din administraţia regională au înscris acest proiect în propria lista cu proiecte umanitare încă de acum 22 de ani cu scopul declarat de „Ajutor pentru autoajutorare“. În acest sens, ei donează în fiecare an o parte din contribuţia lor rest-cent către Emsdetten.
Stimaţi domni,
odată cu venirea Părintelui Lutum în 1978 în parohia Heilig-Geist a fost reactivată în special activitatea cu copii şi tinerii.
Din această perioadă datează diferite campusuri pe timpul vacanţelor de care beneficiază copii şi tinerii. În Alpii austrieci, la o altitudine de 1.500m, Părintele Lutum a închiriat imediat o „cabană“ pe care o pune la dispoziţie în fiecare an pentru două campusuri. În special tinerii ai căror părinţi nu sunt prea înstăriţi, pot beneficia de un concediu pe timpul verii. Cabana a fost pusă la dispoziţia unor familii din Emsdetten, în speciale cele mai numeroase, pentru a se putea relaxa preţ de câteva zile.
În afara campusului din Austria, s-a mai creat un campus pentru copii între 12 şi 14 ani pe Mosel.
Pentru a-i obişnui pe cei mai mici cu viaţa din campus, s-au mai organizat două campusuri pe an pentru biciclişti. Unul se desfăşoară în comunitatea rurală Höpingen din Billerbeck, locul de origine al Părintelui Lutum, iar celălalt în Laer. Ambele campusuri pentru copii mici durează 8 zile. Copii rulează cu propriile biciclete de la Emsdetten până acolo şi petrec cele 8 zile împreună cu coordonatorii.
Stimate doamne şi domni,
părintele Lutum s-a implicat activ în pregătirea activităţilor recreative. Şi aici el şi-a demonstrat abilităţile, entuziasmul şi energia. Mulţi dintre copii prezenţi în campusuri sunt astăzi activi în organizarea acestora sau în alte activităţi ale parohiei.
Stimate Părinte Lutum,
în afara celor menţionate până acum, trebuie să amintim de angajamentul Dumneavoastră muzical. „Grupul muzical“ al copiilor, tinerilor şi al corului bisericesc trăiesc în mare parte datorită abilităţii Dumneavoastră de a-i entuziasma. Cei apr. 200 de membri activi ai grupei s-au bucurat de succes în acest domeniu. Cu prilejul sărbătoririi a 75 de ani de viaţă, în februarie 2007, am putut afla că în special tinerii – ceea ce nu e de la sine înţeles -, au fost solidari în spatele „parohului lor“. Sala de festivităţi s-a dovedit a fi neîncăpătoare.
Onoraţi oaspeţi,
pentru a declanşa un astfel de entuziasm în rândul tinerilor este nevoie de o personalitate deosebită care să inducă acestora încrederea în sine şi sentimentul de responsabilitate. Tinerilor li s-a acordat încredere, iar ei nu i-au înşelat aşteptările.
Părintele s-a manifestat original şi în alte situaţii. Şi în cadrul parohiei le-a arătat „celor mari“ care sunt aşteptările sale ca de ex. în cazul activităţilor constructive când nu a ezitat să îmbrace salopeta şi să muncească alături de ceilalţi.
Stimate Părinte Lutum,
cu siguranţă nu sunt singurul dintre cei prezenţi care poate afirma cu tărie că există foarte puţini oameni care pot şi vor să presteze voluntar astfel de activităţi. Probabil că există puţini preoţi care, în afara propriei chemări şi a activităţii pastorale legată de aceasta, ar mai fi făcut atâtea pentru propria parohie şi ar fi desfăşurat o astfel de operă umanitară.
Aţi avut inima deschisă timp de 28 de ani de faţă de parohia Heilig-Geist iar acum, în calitate de preot emeritus, la fel de deschis sunteţi faţă de parohia St. Marien.
Întotdeauna aţi dorit să fiţi alături de destinul oamenilor, cu grijile şi bucuriile lor, cu aspiraţiile şi tristeţile lor. Privind la trecut, devine tot mai clar, după cum s-au exprimat credincioşii din parohie, că aţi lăsat interesul personal pe locul secund şi v-aţi subordonat energia către binele oamenilor din România sau din alte părţi ale lumii pentru care v-aţi simţit a fi responsabil.
Scopul Dumneavoastră cel mai înalt, acela de a transmite credinţa creştină şi valorile legate de aceasta societăţii contemporane, nu a fost uşor de realizat. Chiar dacă uneori aţi mai fost dezamăgit, ştim, Părinte Lutum, că nimic nu v-a zdruncinat credinţa şi fidelitatea. Prin atitudinea Dumneavoastră aţi dovedit că valorile creştine nu pot fi derulate în afara realităţilor societăţii şi ele contribuie la îmbunătăţirea acestora.
Astfel, stimate Părinte Lutum, se închide pentru mine citatul biblic din Vechiul Testament: „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el.“ Cred că toţi cei prezenţi astăzi aici mi se pot alătura.
Stimate doamne şi domni,
aş dori să revin la acordarea diplomei şi a Ordinului de Merit. Aceasta are loc în numele primului ministru al landului Renania de Nord-Westfalia, dl. dr. Rüttgers. Preşedintele german prof. dr. Horst Köhler a semnat personal diploma cu următorul conţinut:
„Ca semn al recunoştinţei meritelor deosebite ale domnului Franz Lutum, Emsdetten pentru poporul şi statul german se acordă Medalia de Onoare a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germane. Berlin, 23 Septembrie 2009, preşedintele R. F. Germane, Horst Köhler.“
Cu prilejul acordării acestei distincţii aş dori să adaug şi felicitările premierului din Münster, dl. Dr. Paziorek. Deasemenea, aş dori să vă felicit şi în numele meu personal şi al membrilor consiliului regional şi al tuturor colaboratorilor regionali din Steinfurt.
La final, aş dorit să profit de ocazie pentru a vă felicita şi pentru jubileul de aur al preoţiei pe care îl veţi sărbători peste două săptămâni, respectiv pe 2 februarie. Vă doresc să rămâneţi sănătos astfel încât oamenii să profite mult timp de acum înainte de faptele şi acţiunile Dumneavoastră.
Discursul Pr. Egidiu Condac,
Director al Centrului Diecezan Caritas Iaşi
Preşedinte al Confederaţiei Caritas România
Stimate domnule preşedinte regional Kubendorff,
Stimate domnule primar Moenikes,
Stimate doamne şi domni,
Cucernice părinte Franz Lutum,
Este o rară onoare pentru mine să particip la acest eveniment cu totul de excepţie.
Am început colaborarea cu pr. Franz Lutum în august 1990, când am participat împreună cu alţi 7 colegi la un schimb de experienţă în Nordrhein-Westfalen, dieceza de Muenster, timp de o lună de zile. Acest schimb de experienţă a fost posibil prin bunăvoinţa familiilor Kolping din dieceza de Muenster, pe baza parteneriatului existent deja între Dieceza Iasi din Estul României şi Episcopia de Muenster. Personal am fost repartizat să locuiesc în acest timp la pr. Franz Lutum, paroh pe atunci în parohia Heilig Geist, Emsdetten.
Am revenit pentru a doua oară în Germania în vara anului 1992 în compania altui grup de colegi seminarişti, eu locuind tot la pr. Lutum. De data aceasta întoarcerea spre casă a fost însoţită de peripeţii mai puţin plăcute, firma de transport românească cu puţină experienţă utilizând un alt traseu decât cel obişnuit.
Cum această experienţă începea să devină o tradiţie,anul următor, 1993, am revenit în Germania în vară cu alţi colegi seminarişti. Părintele Franz Lutum a vrut să se asigure de acum încolo cî vom ajunge cu bine acasă. De aceea a luat decizia de a ne însoţi personal împreună cu câteva persoane de bunăvoinţă din comunitate sau cunoscuţi, până acasă la fiecare dintre noi, punând la dispoziţie şi mijloace de transport.
Astfel s-a născut o nouă etapă în colaborarea noastră. Părintele a întâlnit în zona de Est a României familiile seminariştilor pe care i-a le-a condus în satele sau oraşele de unde proveneau, a întâlnit şi a discutat cu episcopul diecezei de Iaşi. De asemeni l-a cunoscut pe rectorul seminarului diecezan din Iaşi, mulţi preoţi şi credincioşi. Astfel a luat contact în fiecare an tot mai mult cu realitatea din România şi mai ales cu cea din partea de Est, la graniţă cu Ucraina şi Republica Moldova rusă şi mai târziu şi cu realitatea din Sudul ţării din arhidieceza de Bucureşti. Hotărârea sa a fost categorică: de a ajuta şi a susţine proiecte caritative în această zonă.
A înţeles repede că în România s-a derulat o istorie bogată şi importantă. A constatat pe drept că poporul român are o moştenire culturală plină de valori care, din păcate, au fost îngropate în parte sau chiar distruse în perioada întunecată de 40 de ani de comunism.
Ceea ce i-a trezit însă un interes mereu mai mare a fost situaţia materială şi socială precară a multor oameni din România. A rămas profund mişcat de credinţa oamenilor de la noi fie ortodocşi, fie catolici sau protestanţi. De aici şi angajamentul său constant şi neobosit în a ne vizita, a cunoaşte îndeaproape cum evoluează situaţia şi în a interveni cu ajutoarele potrivite.
Astfel pr. Lutum a intrat în marea aventură care astăzi împlineşte aproape 20 de ani: a experimenta şi a acţiona. În fiecare an venea în Iaşi cel puţin de 2 ori luând cu sine întotdeauna şi câţiva oameni din Emsdetten sau din alte localităţi, mulţi dintre ei fiind astăzi aici de faţă. Acestora le povestea cu pasiune mereu proaspătă realitatea din România cuprinzând o multitudine de aspecte: economic, politic, cultural, religios, istoric, etnic etc. Revenind acasă cu toţii erau tot mai motivaţi de a ajuta. Astfel a început acţiunea transporturilor umanitare.
Însă exista ceva mai presus de toată această acţiune umanitară. Este vorba de un tezaur pe care îl deţinea pr. Lutum şi numai el. Din acest tezaur a scos şi continuă să scoată mereu lucruri vechi şi noi şi anume: noi motivaţii în spiritul aceleiaşi Evanghelii a lui Cristos, veche de peste 2000 de ani. Îmi amintesc mereu cu plăcere şi admiraţie ceea ce îmi povestea deseori părintele: cum întorcându-se din România acasă după o călătorie de 2200 km. era preocupat de o întrebare fundamentală, care îi îndepărta orice fel de oboseală a drumului şi pe care o adresa enoriaşilor săi: Puteţi fi responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru faptul că noi avem tot ceea ce ne este necesar pentru un trai bun sau chiar mult mai mult în timp ce alţii îndură foame şi frig? Ce ne mai rămâne de făcut decât să ajutăm cu ceea ce putem?
Astfel din 1990 până astăzi pr. Lutum a organizat împreună cu un grup mereu în creştere de oameni binevoitori şi inimoşi un număr de cca. 120 de transporturi umanitare ( îmbrăcăminte, materiale de construcţii, alimente, materiale sanitare şi termice, mobilă, medicamente, instrumente medicale şi consumabile sanitare, aparatură medicală, cadre ţi cărucioare pentru invalizi, centrale termice şi calorifere şi multe, multe altele) dar şi sponsorizări în favoarea Centrului Diecezan Caritas Iaşi, a Diecezei Catolice de Iaşi şi a Arhidiecezei Catolice de Bucureşti.
În tot acest timp a fost posibil să mărim programul de îngrijire la domiciliu astfel că astăzi avem 15 Centre de îngrijire la domiciliu ăn diferite zone ale diecezei. În aceste centre sunt îngrijiţi în medie 1500 de bătrâni şi bolnavi pe lună. Guvernul din România susţine programul de îngrijiri la domiciliu al Caritasului din Iaşi cu un procent de cca. 30 %, astfel încât fără ajutorul generos al părintelui Lutum activitatea noastră greu ar putea supravieţui.
Mai presus de toate acestea rămâne însă o prietenie tot mai strânsă care anul acesta împlineşte 20 de ani.
Nu pot decât să-mi exprim mulţumirea astăzi în numele meu personal, în numele Caritasului şi a celor 2 dieceze din România şi mai ales în numele atâtor oameni săraci care au beneficiat de tot acest ajutor şi să exclam împreună cu psalmistul : «Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut ? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului.» Ps. 116, 12- 13
Vă mulţumesc părinte Franz Lutum încă o dată din toată inima pentru tot ceea ce dumneavoastră aţi realizat pentru Caritas şi pentru atâţia oameni din România.
2 februarie 2010- Jubileul de 50 de ani de preoţie
Marţi, 2 februarie 2010, în sărbătoare Întâmpinarea Domnului, a avut loc în cadrul sfintei liturghii de la ora 18 celebrarea a 50 de ani de preoţie a părintelui Franz Lutum. Biserica Sfântul Duh din Emsdetten s-a umplut de credincioşi. A fost de faţă şi pr. Cristoph Rensing, actualul paroh al parohiei Sfânta Maria care din anul 2007 are în administrare şi parohia Sfântul Duh. Împreună cu corul bisericii, grupul Song şi corul tinerilor şi al copiilor, credincioşii din Emsdetten au participat la o sărbătoare de neuitat. Am avut bucuria ca la această sfântă liturghie să rostesc predica. Părintele Franz Lutum a mulţumit tuturor pentru mărturia de credinţă şi pentru spiritul caritabil de care au dat dovadă susţinând de ani de zile proiectele de ajutorare pentru cei săraci din Tanzania şi din România. O surpriză inedită a avut părintele din partea celor 120 de copii de la grădiniţa parohiei care au venit pentru a-i cânta un sincer LA MULŢI ANI, contribuind la proiectul pentru Caritas Iaşi cu câte o sticlă de ulei alimentar fiecare pentru ajutorarea familiilor nevoiaşe.
Aceste două momente de sărbătoare au constituit şi pentru mine o ocazie de a mulţumi părintelui Lutum pentru angajamentul său constant în susţinerea proiectelor caritabile din dieceza de Iaşi şi arhidieceza de Bucureşti, dar şi de a întâlni pe mulţi dintre cei care i-au fost mereu alături părintelui în toată această activitate.
„Răsplăteşte Doamne pe toţi cei care ne fac bine în numele tău!”
Predica Pr. Egidiu Condac cu ocazia Jubileului Pr. Lutum
galerie foto:Jubileul de 50 de ani de preotie
Dragi fraţi şi surori,
Dragi confraţi preoţi,
Sărbătoarea de astăzi, care ne aminteşte de Crăciun, are diferite nume. Prin fiecare din aceste nume descoperim un alt conţinut al ei.
Cel mai răspândit nume este denumirea veche a sărbătorii: Sărbătoarea luminii Mariei. Lumina ne-a strălucit prin naşterea copilului Isus.
Lumânările binecuvântateportă lumina în întuneric şi trezesc speranţa în cel care luminează ca Lumina în întuneric. Aceasta este o imagine care vrea să sugereze faptul că lumina lui Cristos vrea să inunde inimile noastre, pentru a lumina tot ceea ce încă se mai află în întuneric. Sărbătoarea luminii Mariei se îndreaptă şi spre Preasfânta Fecioară Maria care a pregătit calea luminii, fiului ei Isus. Ea, prin acceptarea voinţei lui Dumnezeu, ne arată şi nouă astăzi, calea pe care el vrea să vină şi la noi.
Cine deschide o carte liturgică, va găsi acolo şi o altă denumire a sărbătorii de astăzi: Prezentarea Domnului. Acest nume arată şi mai clar conţinutul acestei sărbători. Mesia este adus la templu pentru a fi prezentat Domnului. El se supune prin aceasta cu totul legii. Prin ascultarea sa prin care s-a supus legii, vrea să ne arate de fapt cui îi aparţine. Originea sa este în Dumnezeu. Mai târziu va spune Isus despre sine:”Mâncarea mea este să fac voia celui care m-a trimis” (In. 4,34). În acest sens sărbătoarea de astăzi ne cheamă să devenim asemănători lui.
O a treia denumire a sărbătorii este cunoscută în Biserica Răsăriteană: Hypapante, Întâmpinarea Domnului.
Bătrânul Simeon, care aşteaptă mântuirea lui Israel, îl întâlneşte pe copilul Isus, care este adus la templu de către părinţii lui. El ştie că îl întâlneşte pe Mesia. Copilul este o lumină pentru toţi, pentru păgâni şi pentru poporul lui Israel. Prin viziunea sa profetică prevede acţiunea viitoare a acestui copil. De acum poate să moară în pace. Acum el ştie că Dumnezeu nu a uitat de poporul său şi nici de întreaga lume. Dumnezeu a venit la ai săi şi lucrează neîncetat pentru a face cunoscută mântuirea sa.
Toate acestea, iubiţi credincioşi, nu reprezintă nimic spectaculos în sine. Este cursul normal al vieţii. Părinţii aduc pe copilul lor la templu şi acolo întâlnesc pe doi oameni în vârstă. Însă prin acest fapt simplu, normal, se împlineşte planul lui Dumnezeu. Aşteptarea de veacuri este acum împlinită, mântuirea a sosit.
Fie ca şi noi să reuşim cu ochii noştri să vedem mântuirea pe care Dumnezeu o realizează în viaţa noastră prin Fiul său Isus Cristos.
Dragi confraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,
Dragă părinte Lutum,
Iubirea naşte zilnic minuni. Faptul că astăzi ne aflăm aici cu toţii pentru această sărbătoare este bineînţeles o minune a Iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a adunat pentru a sărbători prietenia noastră profundă şi iubirea sa milostivă şi nesfârşită, dar şi pentru a ne exprima recunoştinţa faţă de tot ceea ce s-a dezvoltat prin părintele Lutum în cei 50 de ani de preoţie în dieceza de Münster, aici în comunitatea din Emsdetten, în România sau în Tanzania.
Doresc să vă mulţumesc, părinte Lutum, pentru multiplele dumneavoastră acţiuni întreprinse în decursul acestor ani şi în special pentru toate minunile pe care Dumnezeu, în decursul ultimilor 20 de ani le-a realizat în România şi în diecezele de Iaşi şi Bucureşti, prin iubirea plină de grijă şi strădania dumneavoastră.
Aş dori deasemenea să vă mai mulţumesc şi pentru faptul că v-aţi implicat mereu pentru scopuri caritabile, pentru servicii sociale ( Îngrijirea bolnavilor, ajutor pentru săraci, susţinerea proiectelor Caritas din Iaşi), mereu cu atâta iubire, energie, curaj şi umor şi nu în ultimul rând pentru angajamentul dumneavoastră de a fi mereu acolo unde era nevoie de ajutor. Adesea ne-am pus întrebarea: de unde aţi găsit atâta putere şi speranţă. La această întrebare numai dumneavoastră puteţi să răspundeţi, însă noi ştim că nu întotdeauna a fost simplu şi uşor. Şi acest lucru îl apreciem la dumneavoastră.
Vă mulţumim cu toţii şi pentru că nu v-aţi întors privirea din faţa sărăciei şi nevoilor oamenilor, dar v-aţi preocupat din toată inima să alinaţi suferinţa. Orice rugăciune, orice gând bun, orice ajutor mai mic sau mai mare, vindecă răni.
Cu acest fericit prilej în care sărbătoriţi jubileul de 50 de ani de preoţie doresc atât eu personal cât şi noi toţi cei prezenţi să vă felicităm din inimă şi să vă urăm multă putere şi speranţă, ca să rămâneţi încă mult timp activ în slujba celor săraci. Binecuvântarea îmbelşugată a lui Dumnezeu să vă însoţească şi să vă ocrotească.
Dragi fraţi şi surori,
Dragi confraţi preoţi,
Dumneavoastră ştiţi că părintele Lutum este atât trupeşte cât şi sufleteşte încă în putere şi sperăm cu toţii că va rămâne încă mult timp. În acest sens vă doresc, dragă părinte Lutum, mulţi ani frumoşi, cu împliniri, şi înainte de toate cu sănătate şi în binecuvântarea lui Dumnezeu. Chiar dacă pe zi ce trece veţi îmbătrâni, să rămâneţi mereu plin de speranţă şi veţi fi astfel mereu o binecuvântare pentru Biserica de aici şi din lume.
În numele Caritas România şi în numele episcopilor din dieceza de Iaşi şi din arhidieceza de Bucureşti vă transmit un „mulţumesc frumos din inimă”. Fie ca Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă însoţească astfel încât să fim în continuare – prin misiunea şi activitatea dumneavoastră- martorii multor lucruri minunate.
|
|
|
