Centrul Diecezan Caritas Iasi

CONVERTIŢI-VĂ ŞI CREDEŢI ÎN EVANGHELIE ! ( Mc.1,15 ) Cu Miercurea Cenuşii începe a doua etapă, de maximă importanţă, a anului bisericesc-liturgic, etapa sau timpul pascal, şi anume: Postul Mare ca pregătire la Solemnitatea Învierii Domnului Nostru Isus Cristos, Sărbătoare a Sărbătorilor, care durează 46 de zile, urmată de 40 de zile până la sărbătoarea Înălţării Domnului şi apoi încă zece zile până la Solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt ( Rusaliile ); săptămâna care urmează până la Solemnitatea Prea Sfintei Treimi încheie timpul pascal, făcând loc etapei a 3-a a anului liturgic, cea mai lungă, numită Timpul de peste An, care se termină cu Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului.
În prima duminică a Postului Mare, în rânduiala liturgică însemnată cu litera B, sfântul evanghelist Marcu, în cele patru versete înscrise în lectura evanghelică ( 1,12-15 ), ne informează pe scurt că Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu, unde a rămas timp de 4o de zile şi a fost ispitit de către Satana. Singurele fiinţe care se aflau pe acolo, erau fiarele. Evanghelistul mai adaugă: iar îngerii îi slujeau.
Retragerea lui Isus în pustiu, în post, ispite şi rugăciune, înainte de a-şi începe activitatea de evanghelizare, este foarte grăitoare pentru viaţa noastră spirituală. Fiul Omului arată oamenilor vocaţia lor, aceea a deşertului, ca expresie a golirii de cele trecătoare, înţelegându-le valoarea efemeră, pentru a face loc lui Dumnezeu care vrea să li se descopere ca fiind Creatorul atotputernic, cel care este, stăpânul absolut al tuturor, părintele iubitor şi judecătorul cel drept, dătător de răsplată sau pedeapsă.
Ispitirea la care Isus s-a supus, este pentru instruirea noastră, a fraţilor săi, aflători în vâltoarea vieţii, care, dispunând de darul discernământului şi al voinţei libere, luminaţi de Duhul Sfânt şi susţinuţi de harul lui Dumnezeu cerut cu toată smerenia, să putem răspunde vicleanului ispititor: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. […] Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău[…] Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji ( Mt. 4,4.7.10 )
După cele 40 de zile de post, Isus revine în Galileea, unde îşi începe activitatea de evanghelizare, spunând: S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Mc.1,14-15 ). Acest imperativ al lui Isus a fost reţinut cu sfinţenie în Biserica sa, astfel că, în Miercurea Cenuşii, în cadrul liturgic, cenuşa binecuvântată este presărată pe creştetul fiecărui creştin, cu îndemnul amintit. Se pot folosi şi cuvintele: Adu-ţi aminte, omule, că eşti ţărână şi în ţărână te vei întoarce, cuvinte în stare să-l determine pe creştin la reflecţie, pentru a-şi trăi viaţa în lumina acestui adevăr atât de evident şi dătător de înţelepciune.
Credeţi în evanghelie ! Acest imperativ este mereu amintit ca să aibă ecoul voit de Învăţătorul dumnezeiesc, într-o lume în mare parte închinătoare la idoli.
A respinge pe Satana şi a crede în Evanghelie este, de fapt, angajamentul luat de fiecare creştin, conştient de botezul său, botez la care fac referire prima şi a doua lectură a duminicii. Noe şi ai săi, urcaţi în arca special construită, sunt salvaţi de la potopul nimicitor. Arca noii alianţe, Biserica, în care creştinii trăiesc în spirit de credinţă, speranţă şi iubire, are darul de a-i salva de pericolul înecului în păcate şi în osânda veşnică. Precum curcubeul, ca semn al legământului pe care îl fac între mine şi voi, spune Domnul lui Noe ( Gen. 9,12 ), tot aşa crucea este legământul noii alianţe oferite de Fiul lui Dumnezeu omenirii răscumpărate prin patima, moartea şi învierea sa. Semnul crucii, întipărit în sufletul creştinului, este apel continuu pentru evitarea păcatului şi ataşarea puternică de Cristos, chezăşia victoriei, a învierii fericite. Cine se leapădă de sine însuşi ( de păcat ), îşi ia crucea de zi cu zi şi îl urmează pe Isus, este sigur de ajungerea la această ţintă.
Sfântul apostol Petru, în lectura a doua, subliniază că botezul asigură mântuirea prin angajarea în faţa lui Dumnezeu, cu o conştiinţă dreaptă, prin învierea lui Isus Cristos care s-a înălţat la cer şi stă la dreapta lui Dumnezeu ( 1 Pt. 3,21-22 ).
Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul ca, prin celebrarea anuală a acestui sfânt post, să înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos şi să dobândim roadele sale printr-o adevărată viaţă de credinţă. Prin Cristos Domnul nostru. ( Rugăciunea duminicii ).
P.A.Despinescu