Duminica a XXXI-a de peste an
Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi
Această primă duminică din luna noiembrie coincide cu ziua în care se pomenesc toţi credincioşii răposaţi. Fiecare creştin se roagă pentru persoanele dragi care au trecut înainte pe drumul vieţii iar acum sunt în veşnicie. Credinţa în înviere şi în comuniunea sfinţilor dă posibilitate credincioşilor din Biserica încă peregrină pe pământ să se roage pentru sufletele credincioşilor care mai au nevoie de purificare.
„Nu moartea vine să mă caute, ci bunul Dumnezeu.”
Astfel spunea Sf. Tereza a Pruncului Isus exprimând marea transformare a morţii pe care numai credinţa o poate oferi. Este adevărat că toţi ne temem de moarte oricât de mult am încerca să ascundem acest lucru. Deşi credem într-un paradis veşnic ne temem de faptul că am putea să nu ajungem acolo. Tocmai de aceea trebuie să fim conştienţi pe parcursul întregii vieţii că orice gând, cuvânt şi acţiune sunt seminţe pentru veşnicie. În sensul acesta putem spune că împotriva morţii veşnice există un singur remediu: a trăi în fiecare clipă o viaţă nemuritoare!
„Cristos a transformat toate apusurile noastre în răsărituri.”
Sunt cuvintele Sf. Clement de Alexandria, ce ne oferă multă mângâiere. Dacă Cristos a învins moartea şi păcatul, poate să învingă şi răul din viaţa noastră. De multe ori suntem atât de copleşiţi de dificultăţile vieţii încât „murim” zilnic şi, poate de mai multe ori pe zi. A privi la Cristos care este Principele Vieţii ne ajută să ne bucurăm de viaţă, ca fiind darul lui Dumnezeu, încercând să fim cât mai vii în trăirile noastre. Ştim ce răpeşte viaţa din noi: păcatul. Evitându-l viaţa noastră se poate transforma într-un răsărit plin de lumină.
„Moartea este o cădere, pe care credinţa o interpretează ca fiind o cădere în braţele Dumnezeului cel viu care se numeşte Tată.”
Aceste cuvinte ale marelui teolog Karl Rahner scot în evidenţă adevărata realitate a morţii. Pentru cel care se pregăteşte toată viaţa pentru a muri bine, acest moment nu poate să fie decât încununarea drumului pământesc. Creştinul trebuie să iubească viaţa deoarece aceasta îi dă posibilitatea să îl caute pe Dumnezeu. Trebuie să iubească şi moartea deoarece aceasta îi dă posibilitatea să îl găsească pe Dumnezeu. Iar dacă viaţa pământească îi va permite să se bucure de acest dar atunci se poate spune că moartea a fost destinată să moară.
