Renunţările necesare pentru a fi discipolul lui Isus
A XXIII-a Duminică de peste an (Anul C)
Evanghelia: Lc 14,25-33
Isus îl invită pe discipol să rupă toate legăturile, să rupă chiar şi legăturile cu el însuşi (Lc 14,26). Invitaţia este adresată mulţimilor, adică tuturor (v. 25). Luca este minuţios şi insistă în enumerarea legăturilor care trebuie rupte. În plus, Luca păstrează în toată paradoxa¬litatea sa verbul misein (a urî). Matei interpretează şi traduce cu „a prefera”, şi pe drept cuvânt. Şi Luca, în mod evident, nu înţelege acest verb în adevăratul sens al cuvântului. El ştie bine că părinţii trebuie să fie iubiţi şi respectaţi. Este vorba, şi pentru el, nu despre a urî, ci despre dezlipire, despre preferarea Împărăţiei: totuşi, el a păstrat verbul misein care indică, fără îndoială, o dezlipire deosebit de radicală.
Nu este vorba doar despre a rupe legăturile cu familia, şi nici nu este de ajuns o dezlipire de sine generică: exemplul lui Isus (mereu pe fondul tuturor textelor de urmare) este foarte concret şi precis: este necesar să fim dispuşi să ne ducem crucea (v. 27), adică să fim dispuşi la o jertfire de sine efectivă şi totală.
Parabolele turnului şi a regelui (14,28-32) ne învaţă că trebuie să reflectăm bine înainte de a ne arunca într-o afacere, trebuie să calculăm posibilităţile şi să creăm condiţiile care ne permit s-o încheiem. Nu cunoaştem semnificaţia celor două parabole în afara contextului în care le-a pus Luca. Desigur, este un apel la seriozitatea pe care urmarea lui Isus o cere. Urmarea nu este făcută pentru cei superficiali, pentru cei nechibzuiţi, pentru cei care se încred în ei înşişi. Luca a legat parabolele în mod strâns cu ceea ce urmează: de aceea, trebuie să fie citite în contextul condiţiilor pentru a-l urma pe Isus, adică în contextul renunţării. Înainte de a începe să-l urmăm pe Isus, trebuie „să calculăm şi să reflectăm”. Acest lucru nu înseamnă să găsim moduri pentru a scăpa de logica crucii, ci a găsi moduri pentru a o conduce până la consecinţele extreme. Acesta este calculul cerut discipolului.
Dar ce înseamnă în mod concret „a calcula şi a reflecta?” Ne spune versetul 33: „Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ce are, nu poate fi discipolul meu”. Numai prin dezlipirea de bunuri este posibil să fim discipoli, este posibilă dăruirea totală. Aşa cum pentru construirea unui turn este necesară o cantitate suficientă de cărămizi, tot aşa pentru urmarea lui Isus este necesară dezlipirea de bunuri. Luca nu se adresează celui care reflectează pentru a se hotărî dacă să devină sau nu creştin, ci celui care este deja creştin şi trebuie, în situaţii dificile, să persevereze în credinţă. Numai prin dezlipire este posibilă perseverenţa. Poate Luca are sub ochi o situaţie de persecuţie: în această situaţie perseverenţa şi coerenţa sunt posibile numai dacă suntem dispuşi să renunţăm la toate. Altfel, vom găsi nenumărate motive pentru a justifica tăcerea şi compromisul.
