|
|
DUMINICA a 32- a / B
„Făina din vas nu s-a terminat, iar uleiul din urcior nu a scăzut, aşa cum a vorbit Domnul prin gura lui Ilie” ( 1 Regi 17,16 ).
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi toate cele necesare traiului vi se vor adăuga” (Mt.6,33).
Moştenitor al virusului neascultării de porunca lui Dumnezeu, omul s-a arătat în decursul istoriei sale dominat de acest flagel şi de corolarele sale: lăcomia de putere, de avuţii, dispreţul faţă de semeni, ura, perfidia, crima.
În pofida vaccinului salvator adus de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, virusul persistă în omenire, din ce în ce mai ameninţător.
Forul autorizat al Medicului dumnezeiesc, Sfânta Biserică, nu încetează să-i cheme pe oameni la urmarea lui Isus, modelul absolut:
„Învăţaţi de la mine (să deveniţi ucenicii mei) că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uşoară” (Mt.11,29).
Fragmentul din evanghelia scrisă de sfântul Marcu (12, 38-44), propus pentru această duminică, invită la smerenie, prin evitarea atitudinii contrare, a cărturarilor, cărora „le place să umble îmbrăcaţi în haine lungi, să fie salutaţi de lume prin pieţe, să stea pe primele locuri în sinagogi şi în locurile de frunte la ospeţe” (vv.38-39).
În acelaşi context este reliefată sentinţa dată de Isus care observa pe cei care aruncau bani în caseta de la templu. În comparaţie cu cei bogaţi care puneau sume mari, o văduvă săracă a pus două monede mici:” vă spun adevărul; această văduvă săracă a pus în casetă mai mult decât toţi ceilalţi. Căci toţi au pus din ceea ce aveau de prisos, pe când ea, cu toată sărăcia ei, a dat tot ce avea: strictul necesar pentru viaţă” (vv.43b-44). Ce exemplu edificator de încredere în Acela de la care avem toate şi care e Totul !
Exemplară este şi văduva din Sarepta (regiunea feniciană a Sidonului), săracă, lipită pământului, din cauza secetei, dispunând doar de „puţină făină într-un vas şi un pic de ulei într-un urcior”, suficiente pentru a face o turtă numai pentru ea şi fiul ei.
La spusa profetului Ilie, bazată pe cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel:”făina din vas nu se va termina şi uleiul din urcior nu va scădea” ,văduva face întocmai cum a cerut Ilie, coace mai întâi pentru el o pâine mică, şi apoi pentru ea şi fiul ei.
Ca răsplată pentru ascultarea de cuvântul Domnului, „multă vreme profetul, văduva şi fiul ei au avut ce mânca” (v.15).
Lectura a doua a duminicii, din scrisoarea către evrei (9,24-28), ne aminteşte de Cristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre şi care, la a doua sa venire, va duce la mântuire pe cei care l-au primit, l-au slujit, ataşându-se cu totul de El.
Rugăciunea de la începutul liturghiei duminicii sintetizează viaţa creştinului bazată pe încrederea nestrămutată în bunătatea lui Dumnezeu,
atotputernic şi îndurător, care îl eliberează de orice povară trupească şi sufletească, dându-i astfel posibilitatea de a-i sluji cu toată libertatea.
Încurajatoare sunt şi cele două versete, 1 şi 2, din psalmul 22, plasate înainte de rugăciunea finală: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic: el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă”.
Rugăciunea finală: „ întăriţi de hrana sfântă a împărtăşaniei, îţi aducem, Doamne, mulţumire, şi implorăm îndurarea ta, pentru ca revărsarea Duhului Sfânt să-i păstreze statornici în dreptate (sfinţenie) pe aceia care au fost îmbrăcaţi cu putere de sus. Prin Cristos Domnul nostru.
P.A.Despinescu
|
|
|
