Centrul Diecezan Caritas Iasi

Memorabilul papă Ioan Paul al II-lea, un mare iubitor al Sfintei Maria, a afirmat de mai multe ori că, „dacă Isus Cristos este ziua care nu cunoaşte apus, Maria este aurora care străluceşte de frumuseţe”. Frumuseţea ei derivă de la faptul că este „plină de har” aşa cum a salutat-o îngerul când i-a dus vestea că va deveni mamă. Logica umană nu poate înţelege un mister atât de minunat. Iată de ce într-un cântec formaţia Gen Verde afirmă: Despre tine nu se vorbeşte, se cântă. Iubirea înfloreşte în poezie, capodoperă a Creatorului, Marie. Despre tine nu se va vorbi niciodată destul. Cu acelaşi spirit, întreaga Biserică catolică îi cântă cu mult entuziasm: „Tota pulchra es Maria”, adică, „Toată frumoasă eşti Maria”.
Ce înseamnă „neprihănita zămislire”? Expresia teologică pe scurt vrea să spună „fără pată”, adică, Maria a fost zămislită fără pata păcatului strămoşesc pe care oamenii o moştenesc de la Adam şi Eva. Păcatul strămoşesc se transmite până astăzi ca un virus ereditar. Noi am fost eliberaţi de această „povoară” prin Botez, pe când Dumnezeu i-a oferit Mariei acest har din primul moment al zămislirii ca un favor divin. Maria, la rândul ei, s-a dovedit mereu credincioasă, bună, umilă şi mai ales ascultătoare în toate. Dovezi clare ale acestor atitudini Maria a prezentat în multe situaţii: când îngerul i-a cerut să colaboreze la planul lui Dumnezeu, când Isus a murit pe cruce, la Rusalii când era cu apostolii în rugăciune etc.
Această sărbătoare, împreună cu toţi protagoniştii ei, Dumnezeu, Isus şi Maria, ne cheamă pe noi oamenii care ne confruntăm cu mizeria acestei lumi, să înţelegem că sfinţenia este posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu, că harul ne este de folos, că păcatul desfigurează omul iar frumuseţea este dar divin dar şi rod al sfinţeniei şi al iubirii primite şi trăite. Să o admirăm pe Mama noastră, să ne gândim la raportul nostru cu Dumnezeu şi mai ales să descoperim raportul vital dintre Dumnezeu şi mântuire, dintre har şi frumuseţe, dintre ascultare şi sfinţenie, dintre Isus, Maria şi cei credincioşi.
„Trebuie să fim capabili, ne spunea marele papă Paul al VI-lea, să trăim ca nişte creştini buni şi, aş zice, ca sfinţi adevăraţi, chiar în mijlocul unei lumi corupte şi ispititoare. Priveşte, lumea pe care o întâlneşti este plină de tentaţii şi corupţie, este plină de venin: trebuie ca noi înşine să ne apărăm. Tocmai la aceasta ne invită misterul Neprihănitei Zămisliri. Puritatea Mariei este o puritate concepută din primul moment, în mod profund inserată în creaţie şi în istoria acestei creaturi excepţionale. Trebuie să ne străduim pentru puritatea noastră, pentru creşterea în virtute şi în iubire; iar acestea să fie nu numai în faptele exterioare, dar în inimă, unde se ascund gândurile noastre, unde cu adevărat suntem noi înşine: acolo trebuie să fim îndrăgostiţi de Dumnezeu, acolo trebuie să fim doritori de a fi buni şi puri, acolo să căutăm să filtrăm impresiile rele care se ascund în interior şi în afara noastră şi de a căuta ca acolo flacăra propunerii creştine să fie liniştită, luminoasă, pură. Şi dacă nu reuşim cu puterile noastre, iată că misterul purităţii şi al victoriei, ne pune pe buze această invocaţie: Mamă, dă-ne putere, dă-ne virtute; dă-ne tu ceea ce ne lipseşte, şi Maria, care nu ne este străină şi nu este departe de noi, întru cât ne este Mamă, va oferi celui care o invocă putere, frumuseţe şi bucurie” (Omilia din 13 decembrie 1966). Nu ne rămâne decât să deschidem sufletul nostru la marea dorinţă după infinit, după frumuseţe, după sfinţenie, fără să ne speriem chiar dacă uneori cădem, ştiind că ea, Mama noastră, este pregătită să ne dea o mână pentru a ne ridica. Aşadar să nu se stingă în noi niciodată nostalgia după Frumuseţea infinită, căci acesta este în fond sensul creaţiei noastre. Aş vrea, ca în solemnitatea Imaculatei, să mă rog cu voi Mamei cereşti folosind o rugăciune simplă a Papei Benedict al XVI-lea, iubitul nostru pontif: Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Tu eşti Locuinţa lui Dumnezeu dintre oameni. În tine Cuvântul a unit în sine umanitatea mea; iată fiii tăi, o Mamă: educă-ne să primim pe deplin voinţa Tatălui şi să trăim în Spiritul Sfânt, unitatea Tatălui şi a Fiului. Învaţă-ne să spunem, cu tine şi ca tine, da-ul nostru, în marile alegeri cât şi în micile fapte ale trăirii noastre zilnice. Condu familia ta la izvorul apei vieţii, pentru ca bând din ea să ne putem dovedi ca fii ai lui Dumnezeu şi Dumnezeu să fie Dumnezeul nostru. Usucă orice lacrimă din ochii noştri: mângâie-ne în orice necaz, plâns, suspin şi ridică pe cine este căzut”.

8 dec 2009-12-08 Pr Alois Hirja