Centrul Diecezan Caritas Iasi

Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria este cel mai mare nume pe care Biserica putea să îl dea Maicii Domnului. Nu este doar un simplu nume, ci mai mult o constatare a unei realităţi ce exista şi continuă să existe în Maria: aceea de a se naşte fără păcatul strămoşesc.
Neprihănita Zămislire a Mariei este o dogmă pe care papa Pius al IX-lea a proclamat-o în data de 8 decembrie 1854. Dar, cum bine ştim, dogma nu este o invenţie a Bisericii, ci o confirmare a ceea ce poporul lui Dumnezeu credea şi cinstea de sute chiar de peste o mie de ani. Mai ales în Orient părinţii Bisericii o venerau pe Maica Domnului punând-o deasupra păcatului original şi o numeau cu multe şi diferite apelative ce o defineau ca cea mai pură dintre toate făpturile, cea mai frumoasă dintre toate frumuseţile lumii materiale şi spirituale etc.
În Occident, la începutul mileniului al doilea, această denumire a Maicii Domnului a primit multe rezistenţe din cauza faptului că ea se opunea credinţei Bisericii că Isus a adus mântuirea lumii întregi, deci şi Maria este mântuită de Isus, iar dacă nu avea niciun păcat, nici chiar păcatul originar, ea nu avea nevoie de mântuire, deci, Isus nu a măntuit natura întreagă şi universală.
Un franciscan, Ioan Duns Scot a reuşit să explice cum şi Maria, chiar dacă este născută fără păcat originar, este părtaşă de mântuirea adusă de Cristos prin sacrificiul morţii şi învierii sale. El a demonstrat că mântuirea ei este adusă de Cristos înafara timpului, iar Maria a fost deci apărată de contactul cu păcatul strămoşesc în virtutea întrupării lui Cristos şi al sacrificiului Său. Ea a fost deci mântuită înainte şi înafara timpului. În acest fel, Ioan Duns Scot a reuşit să explice Neprihănita Zămislire, iar cultul Maicii Domnului sub acest nume s-a răspândit cu repeziciune în întreaga Biserică.
Dogma pe care papa Pius al IX-lea o proclamă nu face altceva decât să confirme Neprihănita Zămislire a Mariei. Chiar cerul a confirmat acest lucru prin apariţia Maicii Domnului la Lourdes sfintei Bernadeta, după doar patru ani de la declararea dogmei. Fecioara Maria se prezentă ca Neprihănita Zămislire.
Evanghelia din această zi ne vorbeşte despre Maria şi ne zice din nou cine este Ea cu adevărat, ce raport este între Maica Domnului şi Dumnezeu, şi de ce nu greşim să o punem deasupra oricărei creaturi. Textul evangheliei ne vorbeşte despre începutul mântuirii aşteptat de veacuri, dar şi despre puterea lui Dumnezeu pe care o foloseşte în favoarea omenirii. Elisabeta, o femeie înaintată în vârstă şi Maria, o fată tânără, dar care nu se unise cu un bărbat, vor avea căteun fiu prin directa intervenţie a puterii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu şi harul Său ajung prin intermediul unui mesager, îngerul Gabriel.
Ca şi în povestirea acestui eveniment, evanghelistul ne vorbeşte mai întâi introducănd personajele, apoi apare un înger. Ne vorbeşte despre teamă. apoi este dat un mesaj pozitiv. Există şi unele îndoieli; este dat şi un semn că totul este adevărat, apoi apare şi răspunsul pozitiv. Misiunea este acceptată în totalitate. Diferit de prima vestire (naşterea lui Ioan Botezătorul), vestea este adusă nu unui bărbat, ci unei femei. Maria este logodită, dar nu este căsătorită încă. Trebuie să ştim că logodna era făcută între familiile celor ce urmau să se căsătorească cănd aceştea erau foarte tineri, chiar copii. După ce creşteau şi ajungeau la o anumită vărstă puteau să se căsătorească. Importanţa lui Iosif în această istorie este dată de faptul că el va da o legătură juridică lui Cristos ca descendent al lui David.
Maria a fost şi va rămâne favorita lui Dumnezeu, ascultătoare, care crede în Cuvântul divin, mereu gata la o profundă adoraţie a lui Dumnezeu şi mereu prezentă în momentele cruciale ale vieţii lui Isus şi ale Bisericii. Ea este prezentă în fruntea primului grup de credincioşi la începutul Bisericii, iar Luca o prezintă ca o credincioasă ideală. Totuşi, textul evanghelic nu ne zice că acestea sunt motivele pentru care Maria a fost aleasă de Dumnezeu ca să contribuie în mod activ la realizarea planului Său de mântuire. Motivul pentru care Dumnezeu a ales-o rămâne un mister pentru Biserică şi în zilele noastre.
Îngerul Gabriel este clar şi oferă orice element necesar pentru ca ceea ce spune să fie bine înţeles şi acceptat. Maria acceptă cu o inimă umilă misiunea pe care îngerul i-o oferă şi se dovedeşte ascultătoare şi cu o totală încredere spre Cuvântul lui Dumnezeu crezănd că întradevăr „nimic nu este cu neputinţă lui Dumnezeu”.
În această zi, Biserica nu celebrează un alt apelativ dat Maicii Domnului, ci o sărbătoreşte pe Neprihănita Zămislire, iar cuvintele nu pot exprima frumuseţea celei care a acceptat să fie Maica lui Dumnezeu, de aceea trebuie să ne mulţumim să pronunţăm întrun mod aşa de neclar şi incomplet frumuseţea Mariei.
Cea pe care noi o numim Mama lui Cristos şi Mama noastră nu se bucură în sine de cinstea şi mărirea pe care i-o oferim, ci în mod direct şi mereu activ vine în ajutorul nostru şi a luat în serios misunea sa de a fi Mama omenirii.
Dacă frumuseţea inimii Maicii Domnului este prea mare şi total deosebută în comparaţie cu frumuseţea sufletului nostru, acest lucru nu trebuie să o ţină departe de noi, ci mai mult o apropie de grijile şi preocupările vieţii noastre. Să nu ne ruşinăm de cine suntem ci să alergăm la Ea cu încredere pentru a primi harul unei vieţi curate, măcar un strop din frumuseţea ei Neprihănită.
„O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la tine, şi pentru cei care nu aleargă, mai ales pentru duşmanii Bisericii şi pentru toţi cei încredinţaţi Ţie, prin mila lui Dumnezeu. Amin.”

Pr Mihai Augustin Folner O.Carm