Centrul Diecezan Caritas Iasi

DUMINICA a 15- a / 2011

Ne aflăm în plină vară când grânele aurii sunt gata de treieriş şi depozitare pentru a ne da „pâinea cea de toate zilele”. Sămânţa semănată în toamna 2010 sau primăvara 2011 a căzut în pământ bun, şi, binecuvântată de către Tatăl ceresc, ne-a dat rod îmbelşugat.
Mulţumind Providenţei, ascultăm cu multă atenţie şi luare aminte textul evanghelic alocat liturghiei cuvântului din duminica a 15-a de peste An, seria A: parabola semănătorului, prima din cele şapte, rostite de către dumnezeiescul Învăţător, şi relatate de sfântul apostol şi evanghelist Matei, în capitolul al 13-lea, versetele 1-53.
Pedagogul desăvârşit, Isus, vorbeşte mulţimilor pe înţelesul tuturor, în diferitele situaţii ale semănatului, şi de soarta seminţelor ajunse lângă drum, pe pământ pietros, între spini şi, în cazul fericit, în pământ bun.
Orice asemănare duce la aprofundare şi la aplicare.
În versetele 18-23, Isus explică parabola. Semănătorul este însuşi Dumnezeu care dă lumii sămânţa cuvântului său prin patriarhii şi profeţii Primului Testament, prin Fiul întrupat şi prin trimişii acestuia, apostolii, în Noul Testament. Sămânţa căzută lângă drum vizează pe cei care aud cuvântul împărăţiei cu nepăsare, astfel că „Cel Rău răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lor” (v.19). Sămânţa căzută pe pământ pietros reprezintă pe cei care „ascultă cuvântul şi îl primesc îndată cu bucurie, dar nu are rădăcini în ei, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează, se descurajează şi abandonează” (v.20-21). Ce a ajuns între spini vizează pe „cei care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi plăcerea înşelătoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod” (v.22). Însă, slavă Domnului, „ce a ajuns în pământul bun, îi reprezintă pe cei care ascultă cuvântul şi îl înţeleg, aducând rod, care o sută, care şaizeci, care treizeci” (v.23), în măsura harului, a primirii şi a conlucrării.
Sfântul evanghelist Luca relatează explicaţia prin cuvintele: „Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. semănătorul este Cristos; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci”.
La această rodire fericită se referă profetul Isaia, cum citim în prima lectură a duminicii (55,10-11): „După cum ploaia şi zăpada care cad din ceruri, nu se întorc înapoi fără să ude pământul, fără să-l facă să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, tot aşa şi cuvântul meu, care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine fără rod, ci va face ceea ce vreau eu şi îşi va împlini misiunea”.
La fel şi psalmistul, în psalmul 64, care urmează primei lecturi:
R. Doamne, binecuvântează pământul ca să aducă roade bogate.

Tu porţi de grijă pământului, tu îi potoleşti setea, tu îl umpli cu bogăţii; rezervoarele cerului sunt pline cu apă. R. Tu faci să crească grâul pentru oameni. Astfel pregăteşti pământul: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaie şi-i binecuvântezi răsadurile. R.
Încununezi tot anul cu binecuvântările tale: pe urmele tale curge belşugul. Păşunile pustiului sunt bogate, colinele sunt încinse cu veselie. R.

Păşunile se acoperă cu oi, văile se îmbracă cu grâne; toate strigă de bucurie şi cântă”. R.
Sfântul apostol Paul, în scrisoarea către romani ( 8,18-23 ), lectura a doua a duminicii, explică acestora că adevărata rodnicie sufletească este opera Duhului Sfânt, care, aşa cum mărturisim în Crezul apostolic, este „ Domnul şi de viaţă dătătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi preamărit şi a grăit prin proroci”. Apostolul insistă asupra „suferinţelor timpului de faţă ( ale vieţii pământene ), care nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi, cei care am ajuns la cunoaşterea libertăţii copiilor lui Dumnezeu…Noi, care am început prin a-l primi pe Duhul Sfânt, noi înşine suspinăm în noi şi aşteptăm ca, o dată cu eliberarea trupului nostru, să se descopere că suntem fii adoptivi”.
De aceea, împreună ne rugăm cu credinţă, speranţă şi cu iubire:
R. Cuvântul tău, Doamne, să fie lumină pentru paşii noştri.
„ Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să facă să răsune mesajul de mântuire pentru toţi oamenii şi în toate părţile pământului. R.
Pentru ca Duhul Sfânt să facă eficace cuvintele şi mărturia vieţii misionarilor. R
Pentru ca aprofundarea cuvântului lui Dumnezeu să ajute toate Bisericile creştine să afle unitatea pentru care Cristos s-a rugat şi s-a dăruit total. R
Pentru ca în orice situaţie a vieţii, creştinii să nu se lase învinşi de teamă în a proclama, prin cuvinte şi fapte, adeziunea lor la Cristos”. R
Dea Dumnezeu ca pe parcursul întregii săptămâni a 15-a, să ne însoţească spiritul rugăciunii duminicii: „ Dumnezeule, tu le arăţi celor rătăciţi lumina adevărului, ca să se poată întoarce pe calea ta; dă-le tuturor acelora care poartă numele de creştin tăria de a înlătura tot ceea ce se împotriveşte acestui nume şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.”

P.A.Despinescu>/b>