„Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi !”

Este o realitate evidentă, aceea a poluării morale, planând ca o „sabie a lui Damocles” asupra planetei pământ, a locuitorilor ei. De la neascultarea primilor părinţi, epidemia păcatului s-a generalizat, agravându-se.
Fiul lui Dumnezeu, întrupat, prevestit ca Uns al Domnului, trimis să bine-vestească săracilor, să vindece pe cei cu inima zdrobită şi pe cei orbi, să elibereze pe cei întemniţaţi…( cf. Is.61,1-11 ), se recomandă personal ca vindecător al bolnavilor şi îndrumător al păcătoşilor pe calea reconcilierii cu Tatăl (Lc.5,31-32).
Liturghia cuvântului din duminica a 28-a de peste an, seria C, subliniază milostivirea divină faţă de creatura sa deosebită, omul.
Textul evanghelic (Lc.17,11-19) ni-l prezintă pe Isus trecând prin ţinutul Samariei şi al Galileii, în drumul spre Ierusalim. Într-un sat este întâmpinat, la distanţa legală, de zece leproşi care strigă: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi !. Inima bună a lui Isus răspunde prompt, respectând însă dispoziţiile legii mozaice într-o atare situaţie: Mergeţi, şi arătaţi-vă preoţilor! (v.14a) Aceştia trebuiau să constate vindecarea pe care Isus a săvârşit-o cu toată discreţia, dovedind, şi prin acest fapt, misiunea sa salvatoare.
Urmarea vindecării celor zece leproşi şi a lipsei de recunoştinţă a nouă dintre ei, de neam evreiesc, îl întristează pe divinul vindecător, spunând singurului samaritean vindecat, revenit pentru a-i mulţumi: Oare nu toţi zece au fost curăţaţi ?
Ceilalţi nouă unde sunt ? (v.17). Remarcăm observaţia: Nu s-a întors nici unul să dea mărire lui Dumnezeu, afară de acest străin ? (v.18).
Aşadar, a fi recunoscător pentru o vindecare în care intervenţia divină este evidentă, înseamnă a da mărire lui Dumnezeu. Totodată este subliniată lipsa de recunoştinţă şi de credinţă a celor din „neamul ales”. E un reproş meritat la adresa acestora.
Isus nu pierde ocazia de a aprecia credinţa samariteanului: Ridică-te şi mergi ! Credinţa ta te-a vindecat ! (v.19).
În sens spiritual, lepra este o imagine a păcatului. Dumnezeiescul Mântuitor vrea să-i vindece pe toţi oamenii afectaţi de această plagă. Într-adevăr, foarte mulţi am beneficiat şi beneficiem mereu de sfânta iertare. Dar, oare dăm mărirea cuvenită lui Dumnezeu pentru nemărginita sa milostivire ? Desigur, va trebui să repetăm zilnic:

„Doamne, sporeşte în sufletele noastre credinţa !”.
Generalul sirian, Naaman, se vindecă miraculos de lepră, scufundându-se de şapte ori în râul Iordan, după cum i-a spus omul lui Dumnezeu, profetul Elizeu. Recunoscător, generalul mărturiseşte: Iată, ştiu acum că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât cel din Israel (…) Nu vreau să mai aduc nici ardere de tot şi nici o jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului Dumnezeului lui Israel (2R 5,15b.17b., din lectura a doua a duminicii). Un exemplu grăitor de credinţă în adevăratul şi unicul Dumnezeu.
Sfântul apostol Paul îl îndeamnă pe ucenicul său, Timotei, ( 2, 8-13, text alocat ca lectură a doua a duminicii), să-şi amintească de Isus, înviat din morţi, aşa cum bine vesteşte apostolul cu toată îndrăzneala, deoarece cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi pus în lanţuri (v.9b). Sfântul Paul condiţionează învierea fericită de suportarea oricărei suferinţe, inclusiv moartea pentru Cristos: Dacă am murit împreună cu el, vom şi învia împreună cu el. Dacă vom fi statornici împreună cu el, vom şi domni împreună cu el. Dacă ne vom lepăda de el, şi el se va lepăda de noi ( v.11-12a ).
Ecoul duminicii a 28-a de peste an, C, inspirat din psalmul 97, vrea să răsune în sufletele noastre, pe tot parcursul săptămânii, ca recunoştinţă pentru darul mântuirii oferit tuturora:
Dumnezeu şi-a descoperit mântuirea în faţa tuturor popoarelor.
Tot pământul a văzut mântuirea Dumnezeului nostru !
Înălţaţi către Domnul strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului !
Izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă ! (v.3c-4).
„Te rugăm, Doamne, ca harul tău să ne întâmpine şi să ne însoţească pururi, ca să nu încetăm niciodată de a face binele. Prin Cristos Domnul nostru. Amin” ( Rugăciunea duminicii ).

Pr. P.A.Despinescu