|
|
DUMINICA a DOUA a PAŞTELUI
„Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (In.20,28)
Duminica a 2-a a Paştelui este plină de semnificaţii. Ea se mai numeşte şi Duminica Albă pentru că încheie Săptămâna Luminată a Învierii, timp în care cei botezaţi în Noaptea Sfântă şi primeau haina albă ca semn al sufletului înălbit în apa botezului, se adunau la celebrarea euharistiei, după care se îmbrăcau cu hainele obişnuite, păstrând pe cea albă la loc de cinste pentru a le aminti mereu de demnitatea lor creştină care obligă la viaţa curată a copiilor lui Dumnezeu.
Reînnoirea promisiunilor de la botez pronunţată în cadrul serviciului religios din noaptea strălucitoare a Sâmbetei Mari, cheamă pe creştini să retrăiască şi ei săptămâna luminată cu pietatea cuvenită sfântului lor botez.
Această duminică se numeşte şi Duminica Tomei, având în vedere atenţia care se acordă apostolului Toma în cadrul liturgic. Textul preluat din evanghelia scrisă de sfântul apostol şi evanghelist Ioan (20,19-31) relatează comportamentul aparte
(emblematic) al acestui apostol, scrutător al realităţilor, neacceptând automat ştirile spuse de cineva. E tipul omului critic. Vrea să se convingă personal asupra unui fapt de importanţă covârşitoare, cum este Învierea Domnului. Dorinţa lui de a cunoaşte adevărul se observă şi în interpelarea pe care o face Învăţătorului, la cele spuse de acesta înainte de pătimirile sale răscumpărătoare, când le vorbeşte despre întoarcerea sa iminentă la Tatăl. Toma i-a zis lui Isus: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea ?”. Isus îi răspunde: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa…(In.14,5-6).
Isus, pedagogul dumnezeiesc, satisface „pretenţia” lui Toma de „a vedea în mâinile Învăţătorului răstignit şi înviat semnul cuielor, de a pune degetul în locul cuielor şi de a pune mâna în coasta lui, pentru a crede” (v.25b). Pus în faţa evidenţei, Toma exclamă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu !” (v.28a). Această exclamaţie va fi reţinută cu multă pietate de tradiţia creştină şi repetată de-a lungul celor două milenii de mulţi participanţi la celebrările euharistice, în momentul ridicării darurilor, pâinea şi vinul, transformate prin cuvintele prefacerii în sfânt trupul şi sângele lui Isus Cristos.
Reproşul pe care îl face Isus lui Toma: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi”, şi adausul universal valabil : „fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut”(v.29), merită să fie însuşit de fiecare dintre noi.
Papa Ioan-Paul al II-lea, de fericită amintire, în anul jubiliar 2ooo, când a canonizat-o pe sora Faustina Kowalska, promotoare a evlaviei Milostivirii Divine, a voit ca Duminica a Doua a Paştelui să fie comemorată ca Duminică a Divinei Îndurări. De bună seamă, marele papă s-a inspirat din psalmul 117,2 : „Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui”, verset repetat de mai multe ori după prima lectură a duminicii, din Faptele Apostolilor (5,12-16), care scoate în evidenţă rodnicia comunităţii primare din Ierusalim, din zi în zi mai mare, ca urmare a vestirii de către Petru şi ceilalţi ucenici, a Învierii Domnului, dar şi din prima scrisoare a primului papă (Sfântul Petru), capitolul 2, versetele 9-10:
„Voi sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. Voi, care odinioară nu eraţi popor, acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaţi parte de îndurare, acum aţi obţinut îndurarea”.
Primim ca pe un mesaj de suflet cuvintele pe care sfântul Augustin le adresa enoriaşilor săi într-o duminică a doua a Paştelui: „Vă adresez cuvântul meu vouă, prunci abia născuţi, copii în Cristos, noi fii ai Bisericii, har al Tatălui, rodnicie a Mamei, germen plăpând, mulţime nouă, floare a cinstei noastre şi rod al ostenelii noastre, bucuria mea şi coroana mea, vouă, tuturor care sunteţi aici în Domnul. Mă adresez vouă cu aceleaşi cuvinte ale Apostolului: `Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos. Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i împlini poftele` (Rom.13,14), ca să vă îmbrăcaţi, şi în viaţă, în acela în care v-aţi îmbrăcat prin sacrament. ` Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie; voi toţi sunteţi una în Cristos Isus` (Gal..3,27-28)…Acum umblaţi în credinţă, pentru tot timpul în care , locuind în acest trup muritor, sunteţi ca nişte pelerini departe de Domnul. Calea voastră sigură a devenit acela spre care voi tindeţi, adică însuşi Cristos Isus, care pentru noi a binevoit să se facă om…`Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu. Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie` ( Col.3,1-4 ).”
Rugăciunea duminicii: „ Dumnezeule pururi îndurător, în celebrarea anuală a sărbătorii Paştelui, tu înflăcărezi credinţa poporului consacrat ţie; te rugăm, sporeşte harul pe care ni l-ai dăruit, pentru ca toţi să ajungă să înţeleagă cum se cuvine în ce baie au fost spălaţi, în ce Duh au fost renăscuţi, cu ce sânge au fost răscumpăraţi. Prin Cristos Domnul nostru, Amin”.
P.A.Despinescu
|
|
|
