Centrul Diecezan Caritas Iasi

PRIMA DUMINICĂ- POSTUL MARE / A-2011

Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie ! ( Mc.1,15b ).

Este bine ştiut că în Biserica romano-catolică, Postul Mare începe într-o zi de miercuri, cu un ritual aparte, acela al binecuvântării cenuşii, ceea ce face ca această zi să fie numită Miercurea Cenuşii.
Cenuşa binecuvântată se presară pe creştetul capului creştinilor, concomitent cu îndemnul: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie ! Din acest moment, creştinii ştiu că se angajează într-o exercitare de perfecţionare spirituală, cunoscută şi sub denumirea de CONVERTIRE, de orientare mai atentă spre Dumnezeu, în lumina evangheliei, a celor spuse şi înfăptuite de Isus, în vederea eliberării oamenilor de sub jugul păcatului, a înnoirii şi trăirii vieţii sufleteşti sub influxul harului dumnezeiesc, în perspectiva învierii fericite, în final, în împărăţia Celui Înviat, Domnul Nostru Isus Cristos.
Sfântul apostol Paul aseamănă exercitarea spirituală cu întrecerile sportive. Orice sportiv se supune unui antrenament sever pentru a cuceri o medalie metalică preţioasă, ca pentru pământeni. „Noi -, scrie apostolul-, ne exercităm pentru o coroană nepieritoare…Eu, aşa alerg, nu fără rost” (1Cor.9,25-26).
În prima duminică din Postul Mare, seria A, evanghelistul Matei ne relatează despre ispitirea lui Isus de către satana, în pustiu ( 4,1-11 ), îndată după botezul său. Ea se extinde la trei domenii: al foamei, al ispitirii lui Dumnezeu şi al supunerii sub stăpânirea diavolului. Răspunsurile lui Isus sunt foarte clare, ducând la demolarea vicleniei satanei:
a) „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. b) „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. c) „Pleacă, satană ! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji”.
Marele sfânt Augustin, meditând asupra acestui episod din viaţa Mântuitorului, îl raportează la condiţia noastră umană, însuşită de El, prin întrupare:
Aşadar, ne-a transfigurat în el însuşi atunci când a voit să fie ispitit de Satana. Tocmai am citit că Isus Cristos, Domnul nostru, s-a lăsat ispitit de diavol. Nimic mai mult decât Cristos ispitit de diavol ! Însă în Cristos erai ispitit şi tu, deoarece Cristos avea trupul de la tine, iar din el venea pentru tine mântuirea; din tine venea moartea pentru el, iar din el, pentru tine, viaţa; din tine, pentru el, umilirile, iar din el, pentru tine, onorurile; în definitiv, din tine, pentru el, ispita, iar din el, pentru tine,victoria.
Dacă am fost ispitiţi în el, tot în el îl învingem pe diavol. Îţi opreşti atenţia asupra faptului că Cristos a fost ispitit, şi nu-ţi opreşti atenţia asupra faptului că el a învins ? Recunoaşte-te pe tine însuţi ispitit în el, şi totodată recunoaşte-te învingător în el. Ar fi putut să-l evite pe diavol; însă, dacă nu ar fi fost ispitit, nu te-ar fi învăţat să învingi atunci când eşti ispitit.
Asigurarea victoriei asupra Celui rău necesită o strânsă legătură cu Isus, modelul desăvârşit al oricărei victorii. De aceea, perioada Postului Mare cheamă pe ucenicii lui Cristos la o urmare luminoasă şi statornică a sa, prin lepădarea de sine ( a orgoliilor, a dezordinilor de tot felul), şi a purtării crucii zilnice ( împlinirea conştiincioasă a datoriei stării de viaţă, a suportării plină de răbdare a semenilor, a iertării chiar şi a vrăjmaşilor). Mijloacele de har precum rugăciunea, îndeosebi cea a inimii, sfânta spovedanie şi sfânta împărtăşanie, postul fizic şi mai cu seamă cel spiritual, faptele de milostenie trupească şi sufletească, toate contribuie la purificarea sufletească şi la reînnoirea mult dorită.
Prima lectură a liturghiei, din cartea Genezei ( 2,7-9. 3,1-7 ), reaminteşte de crearea primului cuplu uman, Adam şi Eva, şi de păcatul neascultării comise, păcat transmis neamului omenesc ( păcatul strămoşesc ). Conştienţi de această tristă moştenire amplificată de mulţimea păcatelor personale, putem rosti cu psalmistul:
„Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit!” ( Ps.50 ) „Şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
Şi curăţă-mă de păcatul meu” (v.3-4). R.Ai milă de noi, Doamne !
„Căci recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. Numai împotriva ta am păcătuit şi ce-i rău înaintea ta am făcut” (v.5-6). R.
„Zideşte în mine inimă curată, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte înlăuntrul meu. Nu mă alunga de la faţa ta şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine” (v.12-13). R.
„ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu duh binevoitor. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti mărirea ta!” (v.14 şi 17). R.
Lectura a doua, din scrisoarea sfântului apostol Paul către romani ( 5,12.17-19 ) ne pune în faţă contrastul dintre păcatul, urmat de moarte, al primilor părinţi, trecut la toţi oamenii, şi prisosinţa harului şi a îndreptăţirii prin Isus Cristos: „Căci precum prin neascultarea unui om au devenit păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia vor deveni drepţi cei mulţi” ( v.19 ).
După ascultarea cuvântului dumnezeiesc şi mărturisirea credinţei, cerem Domnului, prin rugăciuni smerite, să ne dea lumina şi puterea necesară pentru intensificarea angajării noastre de convertire interioară şi de creştere a solidarităţii cu toţi care ne stau alături:
„ Reînnoieşte-ne, Doamne, după chipul Fiului tău !”.
„Te rugăm, Dumnezeule preabun, să ne însoţeşti fără încetare cu binecuvântarea ta în timpul sfânt al postului pe care l-am început, pentru ca faptele noastre de pocăinţă să fie săvârşite cu toată sinceritatea şi iubirea. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.”.

PR.Anton Despinescu