|
|
DUMINICA a 28-a /B
„Bogăţiile le-am socotit nimic în comparaţie cu înţelepciunea”
( Înţ.7,8b)
Solomon i-a urmat tatălui său, David, ca să conducă poporul israelit. Fiind foarte tânăr, el nu cere de la Dumnezeu nici bogăţii, nici înfrângerea duşmanilor, nici viaţă lungă, ci „minte pricepută (înţelepciune) ca să asculte şi să judece pe poporul său, şi să deosebească ce este bine şi ce este rău…”(1 Regi 3,9a).
Dumnezeu i-a ascultat cererea, astfel că acest rege a rămas vestit în istoria omenirii ca „înţeleptul Solomon”.
Isus Cristos, Înţelepciunea însăşi, „fiind din fire Dumnezeu…s-a despuiat pe sine ( de starea sa de glorie ), luând firea sclavului (a omului). S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce” (Fil.2,6-8). Prin umilinţa, sărăcia şi suferinţa sa, Isus devine model pentru oricine vrea să redevină copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei sale fericite.
Textul evanghelic al acestei duminici (Mc.10,17-30) este o ilustrare a înţelepciunii, a preocupării pentru unicul lucru necesar, viaţa veşnică.
Evanghelistul Marcu indică un om care aleargă la Isus ca să-i ceară sfat, pentru a şti ce trebuie să facă „pentru a moşteni viaţa cea veşnică”
(v.17b). Isus îi aminteşte poruncile lui Dumnezeu care conduc pas cu pas la dobândirea vieţii adevărate, veşnice (v.19).
Din relatarea evanghelică transpare faptul că interlocutorul lui Isus era un împlinitor conştiincios al poruncilor, dar care, în mod sincer, dorea să afle ceva mai mult de la Învăţător. Versetul al 21-lea dezvăluie delicateţea deosebită lui Isus, care, „fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit şi i-a spus: Un singur lucru îţi mai lipseşte; mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă !”
Radicalismul sfatului dat de Isus l-a pus pe gânduri pe interlocutor care „s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii”(v.22).
Acest refuz de a alege „partea cea mai bună”, de a urma calea perfecţiunii spirituale, îl face pe Isus să spună ucenicilor cuvinte îngrijorătoare: „Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu ! Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (vv.23 şi 25). Această precizare îi derutează, parcă, pe ucenici, făcându-i să se îndoiască de mântuire (v.26). Pedagogul dumnezeiesc le îndreaptă atenţia spre Dumnezeu, izvorul mântuirii (v.27).
Petru, în spontaneitatea care îl caracteriza, el care a răspuns prompt la chemarea lui Isus de a-l urma, şi ca purtător de cuvânt al colegilor, vrea să ştie ce va fi cu ei (v.28).
Asigurarea dată de Isus este cât se poate de clară, dând satisfacţie prin promisiunea unei „despăgubiri” terestre, însutite, dar nu fără prigoane, iar în lumea viitoare, viaţa veşnică (vv.29 şi 30).
Ce subliniază textul evanghelic?
1. Înţelepciunea, adică spiritul sărăciei, dezlipirea senină de bunurile materiale, considerate ca darurile lui Dumnezeu pentru traiul pământesc.
2. Ataşare totală de Creatorul a toate, scopul primar al oricărui om.
3. Urmarea cu fidelitate a lui Isus, comandantul suprem, în purtarea crucii, după exemplul său.
4. Implorarea statornică a Duhului Sfânt pentru darul cel mare al înţelepciunii.
Cele două versete, 12 şi 13, din capitolul al 4-lea al scrisorii către evrei, evidenţiază eficacitatea cuvântului lui Dumnezeu, viu şi plin de putere, care pătrunde până în adâncul sufletului, cuvânt care merită să fie preţuit ca atare şi trăit, pentru că e Duh şi Viaţă.
Rugăciunea duminicii a 28-a / B harul efectiv, „ ca să nu încetăm niciodată de a face binele”, în vederea realizării obiectivului final:
Bucuria de a fi cu dumnezeu în viaţa nepieritoare, veşnic fericită.
Aşa să fie !
P.A.Despinescu
|
|
|
