Centrul Diecezan Caritas Iasi

Bucuraţi-vă mereu în Domnul şi iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! (Fil 4,4)
În fiecare an, în cea de-a treia duminică din Advent, primim acelaşi îndemn la bucurie. Se insistă mult asupra acestei bucurii, dar, de multe ori, nu este foarte bine fundamentată, nu este clar explicată, nu este concret prezentat motivul acestei bucurii şi, mai ales nu este privită în context, pe termen lung, ci este văzută doar ca o stare plăcută de moment.
Ne putem întreba, aşadar, de ce suntem îndemnaţi să ne bucurăm la mijlocul unui timp de post, în toiul Adventului? Pe ce se bazează bucuria noastră? Sfântul Augustin spunea adesea că bucuria (ca de altfel orice realitate spirituală din viaţa noastră) este un dar al lui Dumnezeu. Astfel, bucuria creştinului este în Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Faptul că Dumnezeu este prezent în viaţa noastră, în istoria noastră, în istoria omenirii, ne face să simţim că facem parte dintr-un plan măreţ, minunat, mântuitor. Dumnezeul cel veşnic include segmentul vieţii noastre limitate în în infinitul său prezent continuu, fapt care ne revelează importanţa noastră în ochii lui Dumnezeu. Iar acesta este, pentru noi, un motiv de bucurie.
Bucuria (spre deosebire de plăcere) este o realitate spirituală. Nu este doar spontană şi efemeră, instantanee şi trecătoare ca fumul. Ci, este rezultatul unei creşteri a speranţei, este dezvoltarea unei profunde încrederi în Dumnezeu, este înscrierea într-un plan care conduce spre fericire. Şi, pentru explicarea motivului acestei bucurii, cel mai potrivit este să privim la Coroana de Advent. Cadrul de brad (cel mereu verde) este simbolul lui Dumnezeu cel veşnic, al vieţii fără de sfârşit, iar lumânările care sunt aprinse au semnificaţii profunde şi strâns unite între ele. Prima lumânare este simbolul profetului care a transmis (din cuvintele lui Dumnezeu) speranţa: în întunericul lumii s-a întrezărit o promisiune a mântuirii. A doua lumânare este simbolul Betleemului spre care sunt chemaţi toţi: întreaga omenire beneficiază de darul mântuirii. A treia lumânare este simbolul păstorilor care sunt primii vestitori ai bucuriei: veste pe care ei au primit-o de la îngeri i-a bucurat nespus. Iar a patra lumânare este simbolul îngerilor prin care Dumnezeu îşi manifestă iubirea faţă de oameni: el îi face pe toţi oamenii copiii săi. Iar acesta este, pentru noi, un motiv de bucurie.
Bucuria, ca dar al lui Dumnezeu, ne aminteşte tuturor de toate binefacerile lui Dumnezeu din viaţa noastră. Cel Rău încearcă să stingă din sufeltele noastre această flacără a bucuriei amintindu-ne, dimpotrivă, de momentele dificile, de greşelile şi păcatele din viaţa noastră prelungite, în viitor, de un orizont incert şi întunecat. Dar Dumnezeu, din momentul în care iartă, aşază asupra trecutului păcătos acoperământul uitării şi deschide calea spre un viitor luminos.
De tabăra în care ne situăm, în acest context, depinde fericirea noastră viitoare. Aşa a fost şi în cazul unei familii în care soţii, datorită numeroaselor neînţelegeri din cei 12 ani de căsătorie, s-au gândit că nu mai pot convieţui şi se îndreptau, cu paşi repezi, spre despărţire. Soţul îşi amintea de nenumăratele greutăţi care îi apăsau, de defectele şi preoblemele fiecăruia, de greşelile săvârşite unul împotriva celuilalt şi se gândea cu neîncredere la viitor. Dar soţia, încerca să-i amintească, de fiecare dată: momentele frumoase petrecute împreună; depăşirea împreună a greutăţilor, cu iubire; realizările din viaţa de familie culminând cu cei doi copii. Şi îl încuraja, cu speranţă în Dumnezeu, la încredere în grija Domnului pentru viitorul lor. Astfel, amintirea greutăţilor din trecut şi neîncrederea în viitor au fost înlăturate de amintirea cu bucurie a darurilor primite şi speranţa într-un viitor fericit. Iar acesta era, pentru ei, un motiv de bucurie.
Aşadar, de ce suntem îndemnaţi, în această duminică, să ne bucurăm? Pentru că „Domnul este aproape” (Fil 4,5). Cine este Domnul? „Împăratul lui Israel (Sof 3,15)... Domnul Dumnezeul tău care este în mijlocul tău ca un eliberator puternic” (Sof 3, 17). Dar noi, „Ce trebuie să facem?” (Lc 3, 10) Ne răspunde sfântul Paul: „Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi prin aduceri de mulţimiri” (Fil 4,6).

PR. ROMICĂ SOCIU