Centrul Diecezan Caritas Iasi

Adormirea Maicii Domnului

Solemnitatea de azi, Adormirea Maicii Domnului încoronează marile celebrări liturgice în care suntem chemaţi să contemplăm şi să admirăm rolul Sfintei Maria în planul lui Dumnezeu cu noi, oamenii, un plan de mântuire, de vindecare, de iubire. Neprihănita Zămislire, Prezentarea la Templu, Crăciunul, Maternitatea divină a Mariei, Adormirea... sunt ca nişte etape de-a lungul cărora Biserica contemplă viaţa şi misiunea Mariei, Mama lui Dumnezeu. În planul dumnezeiesc al creaţiei omul ar fi trebuit să aibă puritatea imaculată a zămislirii Mariei. Planul acela originar a fost zdruncinat, dar nu anulat, nici nimicit de păcatul strămoşesc, de păcatul omenesc. Omul acceptă din nou acest plan al Tatălui în mod definitiv prin Isus, Fiul omului şi al Tatălui ceresc, întrupat în Maria.
Ultima etapă a pelerinajului pământesc al Mariei este de fapt, un început al unei noi vieţi, în care incoruptibilitatea Mariei devine însăşi starea ei de viaţă şi de har, frumuseţea ei deplină şi imaculată, dăruită ei de Dumnezeu atât la creaţie, cât şi la maternitatea ei specială. Sf. Luca, în Evanghelia de azi, ne spune că Maria, după acel anunţ al îngerului, s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă în care locuia Elisabeta. Vocaţia Mariei este aceea de a fi de ajutor pentru toţi, de a fi un sprijin şi o colaboratoare, de a fi o adevărată martoră a prezenţei de iubire a lui Dumnezeu în această lume. Drumul Mariei, drum al harului, drum al îndurării, este şi drumul Suhului Sfănt, cel care a fost Maestrul şi Învăţătorul Mamei Fiului lui Dumnezeu. «Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău» (Lc 1,38). Maria meditează, ascultă, absoarbe ceea ce primeşte de la Tatăl, pentru a fi o Mamă vrednică a Fiului şi a omenilor.
Adormirea ne aminteşte că etapele Mariei pe acest pământ au fost tot atâtea momente în care harul s-a revărsat acolo unde păcatul s-a înmulţit. Dacă pe Cruce Maria a acceptat planul ascuns şi nedezvăluit pe deplin al lui Dumnezeu, la momentul morţii ei, momentul propriei morţi, pe care a acceptat-o la fel ca şi Fiul ei, Maria a fost primită cu trupul şi sufletul ca prim rod eminent al Învierii Fiului ei, care dorea să o aibă cât mai repede în cer cu el, nu doar cu sufletul, dar şi cu trupul, oferindu-ne nouă, celor care credem în El, în acelaşi timp, o imagine şi un semn a ceea ce ne aşteaptă la propria noastră Înviere.
Ne mai aminteşte sărbătoarea de azi că victoria Sfintei Treimi asupra lucrării răului, o victorie care trece prin cruce, este cea care va triumfa la sfârşitul timpurilor. Prin propriul nostru botez suntem deja înscrişi în acest destin: vom colabora însă noi cu Tatăl asemenea Mariei, pentru ca Botezul acesta să nu fie doar un semn fără conţinut, o lumânare care nu arde, o sămânţă care nu a dat rod? Maria ne cheamă la această rodire, la această maternitate spirituală, la care suntem toţi chemaţi.