Centrul Diecezan Caritas Iasi

19 septembrie 2010
Bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini curate! (1Tim 2,8)
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Se ştie că, din cele mai vechi timpuri, bărbatul a avut un rol principal în viaţa societăţii şi, mai ales, a familiei. Trecând peste problemele ridicate de egalitatea dintre persoanele umane, aş dori să medităm asupra mesajului lecturilor sfinte al acestei duminici, încercând o comparaţie între ceea ce presupunea ca rol esenţial al bărbatului în antichitate şi ceea ce se observă în zilele noastre din activităţile şi comportamentul soţilor/capilor de familie/taţilor de azi.
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Sfântul Paul îi scrie ucenicului său, Timotei, pe care îl numeşte fiu preaiubit, cu aceeaşi gingăşie cu care un tată îi dă sfaturi şi îndemnuri copilului său drag. Din cele câteva versete citite la Liturgia Cuvântului de azi putem observa care erau preocupările principale ale bărbaţilor creştini în timpul sfântului Paul şi care era ierarhia acestor preocupări. Cei mai mulţi (influenţaţi de ambientul greco-roman) dădeau o importanţă deosebită trupului şi tot ce presupune dezvoltarea sa armonioasă şi sănătoasă: curăţenie (sfântul Paul vorbeşte despre mâinile curate, dar acesta era doar minimul din întreg complexul), echilibrul în efortul fizic (ceea ce conduce la un anumit calm şi o anumită linişte) şi o iscusită folosire a minţii pentru ca efortul depus să nu fie dăunător (chiar dacă prin aceasta se ajungea la subjugarea altora care să facă, în locul lor, anumite activităţi casnice, agricole etc.). O altă categorie de bărbaţi (şi aceasta destul de largă) îşi canaliza toate eforturile pentru obţinerea bunurilor materiale necesare (şi chiar în exces) fără a presta numaidecât munci istovitoare. Pentru aceştia înşelătoria, asuprirea săracilor, abuzul de putere, corupţia şi multe alte asemenea fapte necinstite făceau parte din modul zilnic de a-şi câştiga averea şi de a se aşeza (din punct de vedere social şi material) deasupra multora din semenii lor (fapt pe care îl denunţă şi profetul Amos citit la Prima Lectură). Iar o a treia categorie de bărbaţi (cei numiţi de Sfânta Scriptură evlavioşi) căutau să ajungă şi să trăiască în viaţa lor acea înţelepciune a inimii despre care îi scrie sfântul Paul lui Timotei şi spre care îl îndeamnă să tindă.
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Fragmentul evanghelic ni-l prezintă pe Cristos adresându-se ucenicilor printr-o parabolă, cea a administratorului necinstit. Cu siguranţă că şi Isus cunoştea aceste preocupări ale bărbaţilor israeliţi (contemporani lui) şi dorea să-i îndrume pe ucenicii săi într-o direcţie care să-i ferească de complicarea în mrejele micilor detalii ale acestei vieţi pământeşti şi spre parcurgerea unui drum spre înţelepciune care duce la viaţa fericită în Împărăţia lui Dumnezeu unde se află adevăratele bogăţii: cele spirituale. Acel administrator despre care vorbeşte Mântuitorul foloseşte de exemplu atât pentru cei care au alunecat prea tare pe acea pantă a înşelăciunii şi a necinstei în cele materiale, cât şi pentru cei care trebuie să se ferească de aceasta privind la efectul dezastruos provocat în viaţa acelui om (şi pe termen scurt – căci stăpânul nu-l mai accepta ca administrator – şi pe termen lung – căci, datorită preocupărilor sale precedente, se simţea ruşinat să mai presteze munci mai grele şi mai înjositoare). Iar faptul că cel care este pe drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu nu poate sluji şi lui Dumnezeu şi bogăţiilor deşarte este reamintit de Cristos ca o concluzie a parabolei prezentate.
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Ne putem pune, acum, întrebarea: În acest caz, să nu mai căutăm sănătatea sau deţinerea de bunuri materiale, ci să ne concentrăm doar asupra înţelepciunii? Răspunsul îl putem găsi în exemplul dat de un bărbat, soţ şi tată de familie, creştin al zilelor noastre. Era un om de o vastă cultură, şi, totuşi, bine ancorat în viaţa cotidiană. Avea preocupările obişnuite unui bărbat muncitor pe şantier, dar manifesta şi o grijă atentă în educarea copiilor săi. Nu avea o sănătate de fier, dar ştia să se arate în orice problemă încrezător în bunătatea lui Dumnezeu care îi va oferi vindecarea. Însă lucrul cel mai impresionant la el era faptul că de fiecare dată când se ruga cu copiii săi le spunea ca înainte de rugăciune să se spele pe mâini. Mici fiind, copiii luau îndemnul tatălui ca pe o poruncă şi îl puneau în practică. Dar, după ce au mai crescut, copiii au început să se gândească la semnificaţia acestui îndemn şi într-o zi l-au întrebat care este rostul acelei spălări pe mâini. Atunci tatăl, pentru a le explica, le-a spus ca în acea seară când vor intra în biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie, încă de la început să meargă să se spovedească şi, abia apoi, să înceapă să se roage şi să participe efectiv la Sfânta Liturghie. Astfel, copiii au înţeles că mâinile curate sunt imaginea sufletului care trebuie purificat necontenit înainte de rugăciunea adresată lui Dumnezeu.
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Revenind la comparaţia pe care ne-am propus să o facem între realităţile trăite de bărbaţii din antichitate şi cei din zilele noastre, putem observa că există multe asemănări (mai ales referitoare la goana după averile deşarte dobândite prin înşelăciune, minciună, abuz de putere, mită, corupţie şi altele). Însă, mai ales în domeniul educaţiei religioase oferite în familie (prin puterea exemplului şi prin constanta formare), s-a pierdut mult din participarea activă a bărbaţilor/soţilor/taţilor de familie. Educarea religioasă a copiilor este lăsată exclusiv în mâinile femeilor/soţiilor/mamelor de familie. De ce? Oare pentru că este absolut insuficient efortul personal de purificare a „mâinilor” pentru ca, mai apoi, să se prezinte în faţa copiilor fără a pleca fruntea în pământ... ?
Duminica a XXV-a din Timpul de Peste An Şi totuşi, sfântul Paul îl îndeamnă pe Timotei, şi totodată, şi pe noi: „... tu îndeamnă să se înalţe rugăciuni de cerere şi de mijlocire pentru toţi oamenii”(1Tim 2,1). Dar nu este suficient să „îndemnăm” la rugăciune, ci este necesar să ne curăţăm „mâinile” de ură, neînţelegeri etc., pentru că ne îndeamnă sfântul Paul: „... bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini curate” (1Tim 2,8).

PR. ROMICĂ SOCIU