|
|
DUMINICA a IV-a a ADVENTULUI 2010
Această duminică, ultima a Adventului, ne asigură de apropierea Crăciunului.
Cele şapte versete (1,39-45) din evanghelia scrisă de sfântul Luca ne relatează vizita Prea Curatei Fecioare, Maria, la verişoara sa Elisabeta, îndată după Buna Vestire. Cu inima plină de bucuria dumnezeiască la auzul celor spuse ei de către arhanghelul Gabriel, cât şi despre verişoara sa, Maria „a pornit în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudeii”(v.39)
Întâlnirea celor două suflete privilegiate este revelatoare. La salutul Mariei, pruncul, de şase luni, tresare în sânul „sterilei” Elisabeta, care, umplută de Duhul Sfânt, strigă cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău” (v.42). Cuvinte inspirate, al căror ecou răsună mereu în lume, prin cereasca rugăciune Ave,Maria!
Recunoscând taina Iubirii divine, revărsată în Maria, Elisabeta o felicită pentru credinţa ei: „Fericită eşti tu care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul” (v.45). Această virtute a Mariei o recunoaştem ori de câte ori îi recităm litania, invocând-o: „Fecioară credincioasă, roagă-te pentru noi !”.
Şi celelalte texte ale liturghiei cuvântului din această duminică, scot în evidenţă marea taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Profetul Miheea (5,2-5a) elogiază locul naşterii lui Isus: „ Tu, Betleem Efrata, deşi eşti cel mai mic între oraşele lui Iuda, din tine va ieşi cel care va stăpâni peste Israel” (v.2). Profetul indică misiunea spirituală universală a Celui născut acolo: „ El va ridica şi va cârmui cu puterea Domnului şi cu măreţia numelui Dumnezeului său…; stpânirea lui se va întinde până la marginile pământului. El va fi pacea noastră ! (vv.4-5).
Textul din Scrisoarea către evrei (10,5-10), scoate în relief misiunea de răscumpărare a oamenilor, prin jertfa unică a lui Isus, izvorâtă din ascultarea sa plină de smerenie: „ Iată, vin ca să fac voia ta, Dumnezeule! În felul acesta, el desfiinţează jertfele vechi, pentru a statornici jertfa cea nouă. Prin această voinţă a lui Dumnezeu suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Isus Cristos, jertfă adusă o dată pentru totdeauna” (vv.9.10).
Psalmul responsorial 79, înscris după prima lectură, insistă asupra convertirii care condiţionează mântuirea: „Întoarce-ne la tine, Doamne, şi vom fi mântuiţi”.
Liturghia cuvântului se încheie cu mobilizatoarea rugăciune a credincioşilor:
„ Să ne îndreptăm spre Dumnezeu Tatăl care ne învaţă să-l aşteptăm pe Cristos, Cuvântul întrupat. Să ne rugăm împreună şi să-i spunem:
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să anime prin ecemplul dragostei evanghelice eforturile tuturor oamenilor de bună voinţă,
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Pentru ca venirea Domnului să-i determine pe cei care trăiesc departe de credinţă, să realizeze în ei înşişi şi în jurul lor, planul lui Dumnezeu,
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Pentru ca familiile noastre să treacă de la dispoziţiile inimii la dragostea concretă care iartă, ajută şi angajează,
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Pentru ca Domnul Isus să găsească în noi aceeaşi credinţă grijulie, deschisă şi operantă, cu care l-a primit Maria prin sfânta sa maternitate,
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Pentru ca societatea civilă să respecte demnitatea fiecărei persoane umane şi să fie atentă faţă de aceia care sunt marginalizaţi şi consideraţi ca o povară pentru societate,
Dumnezeule, speranţa noastră, ascultă-ne!
Părinte Sfânt, tu cunoşti slăbiciunea inimii omeneşti în săvârşirea binelui. Te rugăm, prin mijlocirea Prea Curatei Fecioare Maria, trimite din nou pe Fiul tău, ca să ne înveţe să zidim împărăţia ta prin dragoste. Aşa te rugăm, prin Cristos Domnul nostru. Amin.
P.A.Despinescu
|
|
|
