Centrul Diecezan Caritas Iasi

„Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea” (Lc 13, 24).

Dragi cititori, ne aflăm în cea de-a 21-a duminică de peste an şi, totodată, o sărbătorim pe Sf. Fecioară Maria, Regină.
Ne adunăm cu toţii în jurul altarului pentru a-i aduce laudă şi preamărire lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru toate harurile şi darurile ce le-am primit şi, într-un mod special, pentru darul Mariei, mama noastră.
Prima lectură, luată din cartea profetului Isaia, ne prezintă inima deschisă a lui Dumnezeu către toate popoarele şi limbile, precum şi invitaţia de a participa la mărirea Sa. Inima deschisă a lui Dumnezeu este model pentru inima mea şi a ta. Noi ne simţim bine în compania celor care gândesc ca şi noi, care sunt de acord cu obişnuinţele noastre, se conformează modului nostru de a fi şi observă legile noastre. Străinii ne provoacă teamă, pentru că nu intră în modul nostru de a fi. Şi poporul evreu trăia aceste sentimente: evreii se considerau drepţi, credincioşi lui Dumnezeu şi au făcut legi severe, pentru a împiedica raporturile, prieteniile şi căsătoriile cu străinii, care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu, imaginea propusă de profetul Isaia, conform căreia Jahwe nu este doar Dumnezeul poporului israelit, ci şi al tuturor popoarelor, şi îşi revarsă iubirea fără deosebire de rasă şi triburi.
Cea de-a doua lectură ne prezintă un Dumnezeu Tată, care îşi iubeşte fiul şi îl corectează atunci când este nevoie.
Autorul aceste lecturi se foloseşte de un exemplu pedagogic: dacă un profesor îl are printre elevi şi pe fiul său, nu-i acordă niciun privilegiu, pretinde în schimb să-şi dea silinţa ca şi ceilalţi. Dacă observă că un elev este leneş, profesorul îi atrage atenţia. Dar dacă este fiul său cel care se comportă astfel, pedeapsa este şi mai mare, pentru că îl iubeşte mai mult. Iată motivul pentru care Dumnezeu permite ca fiii săi să fie încercaţi: pentru a deveni mai buni. Încercările sunt semnul că El nu-i consideră străini, ci fii. Cu siguranţă, pe moment nu sunt mulţumiţi de exigenţa Tatălui, dar odată crescuţi, îi vor mulţumi pentru educaţia primită.
Evanghelistul Luca ne prezintă un Isus mai înţelegător, mai indulgent, mereu pregătit de a fi de partea celor săraci, disperaţi, de partea celor care au avut o viaţă dificilă. Îl prezintă mereu aşa … Mai puţin în fragmentul evanghelic de astăzi, unde Isus foloseşte cuvinte de ameninţare. Ne vorbeşte despre o poartă îngustă prin care este aproape imposibil să treci, şi care la un moment dat este închisă, iar cine este înăuntru, rămâne înăuntru, şi cine este afară, rămâne afară. Întârziaţii sunt respinşi într-un mod brutal: este prea târziu, îndepărtaţi-vă, nu vă cunosc…! „Acolo va fi plânset şi scrâşnire de dinţi” (cf. Lc 13, 27).
Dar, haideţi împreună să înţelegem sensul acestui fragment.
Într-o zi, un om îi adresează o întrebare lui Isus: „Sunt puţini cei care se mântuiesc?” (Lc 13, 23). Isus, în schimb, nu ia nicio poziţie asupra argumentului. Întrebarea este pusă rău şi orice răspuns ar da Isus, ar fi incorect. Dacă răspunde da, creează o siguranţă falsă, dacă spune nu, provoacă descurajarea. Preferă să schimbe discursul şi să clarifice cum se intră în Împărăţia lui Dumnezeu, adică cum se devine discipoli. Condiţia principală este: „Daţi-vă silinţa să intraţi pe poarta cea îngustă, căci vă spun: mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea” (Lc 13, 24). Impresionează faptul că cineva nu reuşeşte să intre. Este clar că nu-i lipseşte bunăvoinţa, însă greşeşte modul. Aici se face referinţă la fariseu, care îşi conduce viaţa impecabil şi exemplar, posteşte de două ori pe săptămână, nu este hoţ, nu este adulter şi totuşi nu intră …
Pentru a intra pe o poartă îngustă, o ştim cu toţii, există un singur mod: să ne facem mici. Iată păcatul fariseului: prezumţia, încrederea pusă în propria sfinţenie, în faptele sale bune. El nu se dă înapoi, face toate sacrificiile pentru a-i plăcea lui Dumnezeu. Mic este cel care ştie că nu merită nimic, cel care, privindu-se, se simte fragil şi pierdut, cel care îşi pune încrederea doar în milostivirea lui Dumnezeu, doar acesta reuşeşte să treacă. Cine nu-şi asumă această dispoziţie interioară, nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Sfânta Fecioară Maria, Regina Păcii, să ne însoţească pe acest drum al descoperirii iubirii şi milostivirii lui Dumnezeu.

Fr. Lucian Iosif Dumea OFM Cap