Centrul Diecezan Caritas Iasi

„Vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ !” (Mt.6,10).
În timp ce omenirea veacului al douăzecilea asista la prăbuşirea ( cu puţine excepţii) a monarhiilor pământeşti şi înlocuirea lor cu alte forme de guvernare, monarhia divină, creatoare a universului, revelată „la plinirea timpurilor” prin întruparea Cuvântului, prin săvârşirea operei de mântuire şi încredinţarea ei Duhului Sfânt, pentru „reînnoirea feţei pământului”, se oferă cu tot mai multă insistenţă.
Înainte mergătorul lui Isus, sfântul Ioan Botezătorul, din Deşertul Iudeii, predica botezul pocăinţei, spunând: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Mt.3,1).
Aceleaşi cuvinte le spune Isus însuşi, la începutul activităţii sale de evanghelizare, la proclamarea primei şi a ultimelor fericiri: ”fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”, „fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate…pentru că a lor este împărăţia cerurilor” (Mt.5,3.10-11). Multe din parabolele folosite de pedagogul dumnezeiesc, vizează „împărăţia cerurilor”.
Conducătorii poporului iudeu s-au scandalizat auzindu-l pe Isus identificându-se cu Tatăl, Yahwe, creatorul stăpânitorul a toate, şi, de aceea l-au dat pe mâna lui Pilat, pentru a fi condamnat la moarte.
Dialogul dintre Pilat şi Isus merită să reţină toată atenţia:
Pilat: „Tu eşti regele iudeilor”?
Isus: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împărăţia mea nu este de aici (pământească)”
Pilat: „Aşadar, tu eşti rege” ?.
Isus: „ Da, sunt rege…!” ( In.18,33b.37-37).
Răspunsurile date de Isus lui Pilat, înscrise de sfântul apostol şi evanghelist Ioan, stau mărturie peste veacuri despre regalitatea lui Isus şi despre împărăţia sa. El declară fără echivoc: „Da, sunt rege! Scopul venirii sale în lume este de „a da mărturie despre adevăr”. Lui Toma, cel nedumerit de „întoarcerea lui Isus la Tatăl”, Învăţătorul îi spune: „Eu sunt calea, adevărul, şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (In.14,6). Imnul cristologic din scrisoarea sfântului Paul către filipeni (2,5-11) ni-l arată pe Isus Cristos ca „Domn, (adică Rege), spre gloria lui Dumnezeu Tatăl”, ca urmare a smereniei, ascultării şi jertfei răscumpărătoare a Crucii.
Magisterul Bisericii creştine catolice, prin glasul papei, de fericită amintire, Pius al XI-lea (1922-1939), a cărui deviză era: ”instaurare omnia in Christo”,(a instaura toate în Cristos), a stabilit în anul 1925, Solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului, urmând a fi celebrată în ultima duminică a lunii octombrie. Ulterior, ea a fost transferată în ultima duminică a anului bisericesc.
În „prefaţa” liturghiei acestei solemnităţi este evidenţiată regalitatea lui Isus şi structura împărăţiei sale: „ Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, tu l-ai consacrat pe Fiul tău unul-născut, cu untdelemnul bucuriei, ca preot veşnic şi rege peste toate. Pentru ca el, dăruindu-se pe altarul crucii, drept victimă neprihănită de împăcare, să ducă la îndeplinire tainele răscumpărării noastre şi, luând în stăpânirea sa toate făpturile, să ofere maiestăţii tale nemărginite o împărăţie veşnică şi universală: împărăţia adevărului şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii.
În lectura a doua din liturghia acestei solemnităţi, luată din cartea Apocalipsului, sfântul apostol Ioan ne salută cu minunatele cuvinte: „Har vouă şi pace !”. Aceasta o face în numele lui Isus Cristos, „martorul credincios, rege peste toţi regii pământului, care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele său, şi a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu Tatăl său, căruia să-i fie mărirea şi puterea în vecii vecilor”(vv.5-7). Acest salut ne bucură mult şi totodată ne obligă la conştientizarea că suntem cetăţeni, soldaţi ai împărăţiei lui Dumnezeu, aici pe pământ, ca biserică luptătoare, şi totodată cetăţeni învredniciţi prin har în perspectiva împărăţiei cereşti, ca biserică triumfătoare.
„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ai voit să refaci totul în Fiul tău preaiubit, Regele universului, dă-ne, te rugăm, harul, ca toată făptura eliberată de robie, să slujească maiestăţii tale şi să te laude într-un glas, fără încetare. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

P.A.Despinescu