Centrul Diecezan Caritas Iasi

Vino, Duhule Sinte, pătrunde inimile credincioşilor tăi, şi aprinde în ele Focul iubirii tale !
În prima jumătate a anului liturgic ( care începe cu prima duminică a Adventului), sărbătorim cu deosebită bucurie, solemnitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu ( Crăciunul ), solemnitatea Învierii Domnului ( Paştele ) şi, la cincizeci de zile după aceasta, solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt ( Rusaliile ). Astfel, ele rememorează creştinilor cei trei piloni ai religiei creştine: Întruparea, Răscumpărarea şi Sfinţirea.
Denumirea populară Duminica Mare care se dă solemnităţii Coborârii Duhului Sfânt confirmă marea importanţă pe care o are Duhul Sfânt în viaţa Bisericii Creştine, şi încrederea pe care o au creştinii în această instituţie divino-umană.
Conciliul Vatican al II-lea, în constituţia dogmatică Lumen Gentium ( Lumina Popoarelor ), ne prezintă detaliat şi documentat, misiunea Duhului Sfânt în Biserică:

„ O dată împlinită lucrarea pe care Tatăl a încredinţat-o Fiului pe pământ, în ziua Rusaliilor a fost trimis Duhul Sfânt ca să sfinţească necontenit Biserica, şi astfel, cei care cred să poată ajunge la Tatăl, prin Cristos, într-un singur Duh. El este Duhul vieţii, izvorul apei care ţâşneşte spre viaţa veşnică, prin care Tatăl dă viaţă oamenilor morţi prin păcat, până când va învia în Cristos trupurile lor muritoare.
Duhul locuieşte în Biserică şi în inimile credincioşilor, şi în ei se roagă şi dă mărturie despre înfiere. El călăuzeşte Biserica spre tot adevărul, o uneşte în comuniune şi slujire, o înzestrează şi o conduce cu diferite daruri ierarhice şi carismatice şi o împodobeşte cu roadele sale.
Prin puterea evangheliei, el întinereşte Biserica, o reînnoieşte fără încetare şi o duce la unirea desăvârşită cu Mirele ei. Căci Duhul şi Mireasa spun Domnului Isus: Vino!
Astfel, Biserica universală se înfăţişează ca popor adunat în comuniunea Tatălui, şi a Fiului şi a Duhului Sfânt.
Totalitatea credincioşilor care au primit ungerea Celui Sfânt nu se poate înşela în credinţă, şi manifestă această prerogativă prin simţământul supranatural de credinţă al întregului popor atunci când, de la episcopi şi până la ultimii credincioşi laici, îşi exprimă consensul universal în materie de credinţă şi de moravuri.
Prin acest simţământ al credinţei , insuflat şi susţinut de Duhul adevărului, poporul lui Dumnezeu, sub îndrumarea magisterului sacru, căruia i se supune cu fidelitate, primeşte nu cuvântul oamenilor, ci adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu, aderă neclintit la credinţa transmisă sfinţilor o dată pentru totdeauna, o pătrunde mai adânc prin judecată dreaptă şi o aplică mai deplin în viaţă.
Pe lângă aceasta, acelaşi Duh Sfânt sfinţeşte, conduce şi împodobeşte cu virtuţi poporul lui Dumnezeu nu numai prin sacramente şi slujiri, ci împărţind fiecăruia darurile după cum voieşte, el dăruieşte credincioşilor de toate categoriile haruri speciale, prin care îi face capabili şi dispuşi să primească diferite activităţi şi servicii folositoare pentru reînnoirea şi creşterea Bisericii, după cuvântul sfântului Paul: Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor.
Aceste carisme, fie extraordinare, fie mai simple şi mai răspândite, fiind deosebit de adecvate şi folositoare pentru trebuinţele Bisericii, trebuie primite cu recunoştinţă şi bucurie” .
Sfântul apostol şi evanghelist Ioan ne relatează cuvintele lui Isus care confirmă plinătatea spirituală ca efet al primirii şi trăirii în Duhul Sfânt (In.7,37a.38.39a):
„În ultima zi a sărbătorii , ziua cea solemnă, Isus a strigat: Cel care crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pieptul lui. Aceasta însă o spunea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei care cred în el”.
Un autor african din secolul al VI-lea, referindu-se la Biserică, unică în unitatea ei şi vorbind în toate limbile ( care cuprinde toate popoarele, „catolică”), spune:
„… Aşadar, celebraţi această zi ca mădulare ale unicului trup al lui Cristos. Într-adevăr, nu o veţi celebra în mod inutil dacă veţi fi ceea ce celebraţi. Adică, dacă veţi încorporaţi în acea Biserică pe care Domnul o umple cu Duhul Sfânt, o extinde cu puterea sa în toată lumea, o recunoaşte a sa, fiind recunoscut de ea. Mirele nu şi-a părăsit Mireasa, de aceea, nimeni nu-i poate da o altă mireasă” .
Ne încredinţăm cu toată smerenia Milostivirii divine, rugându-ne:
„Dumnezeule îndurător, dăruieşte cu bunătate Bisericii tale harul ca, adunată fiind în Duhul Sfânt, să-ţi slujească din toată inima şi să fie unită prin puritatea voinţei. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin” .

P. A. Despinescu