Centrul Diecezan Caritas Iasi

„ Cuvintele tale, Doamne, sunt Duh şi viaţă !”
La celebrările religioase la care îndeobşte se citesc texte biblice, lectorul îşi încheie lectura, spunând: cuvântul Domnului. Ascultătorii care au urmărit cu atenţie cele citite, răspund: mulţumim lui Dumnezeu !
Creştinul care ia parte la sfânta liturghie, îndeosebi duminica şi în sărbătorile obligatorii, după ce zile de-a rândul a trebuit să muncească pentru ca „în sudoarea frunţii să-şi mănânce pâinea”, pentru viaţa trupească, se consideră fericit să primească pâinea cuvântului dumnezeiesc şi, atunci când doreşte şi pe cea euharistică, pentru hrana sufletului său nemuritor.
În liturghia duminicii a III-a de peste an ( C ), sunt folosite ca text evanghelic, versetele 1-4 din capitolul I şi 14-21 din capitolul al IV, din evanghelia scrisă de sfântul Luca..
Începându-şi activitatea evanghelizatoare, Isus intră într-o zi de sâmbătă în sinagoga din Nazaret unde i se dă cartea profetului Isaia, din care citeşte următoarele: „Duhul Domnului este asupra mea; el m-a sfinţit prin ungere ca să vestesc săracilor evanghelia, m-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiesc celor prinşi în război eliberarea şi celor orbi vederea, să dau celor asupriţi libertatea şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (61,1-2). După citirea acestor cuvinte, se aşază, şi cum ochii tuturor erau îndreptaţi spre el, le spune: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”(Lc.4,27). Evanghelistul adaugă: „Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui” ( v.23 ).
Citind cu atenţie sfintele evanghelii, ne dăm seama că Isus a vorbit ca nimeni altul, pentru că tot ce spunea era duh şi viaţă, era hrană spirituală. Cu puterea cuvintelor sale alunga diavolii din cei posedaţi de aceştia, vindeca pe bolnavi şi rechema la viaţă pe cei morţi ( fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain, Lazăr ).
Tuturora, Isus ne arată calea spre Tatăl, spre patria fericirii adevărate şi veşnice.
Prima lectură a duminicii, din cartea lui Nehemia ( VT ), coroborează puterea cuvântului dumnezeiesc. Preotul Esdra citeşte din „cartea Legii” şi explică poporului cele citite. Toţi răspund: Amin. Amin, plângând de bucurie. Fragmentul biblic se încheie prin cuvintele: „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este puterea voastră” (v.10 b). Cât de fericiţi putem fi, ascultând cuvântul Domnului care alungă din sufletele noastre întristarea, îndoielile, dându-ne lumina şi puterea de care avem nevoie în lupta de zi cu zi pentru triumful adevărului, dreptăţii şi păcii !.
În lectura a 2-a ( 1Cor.12,12-14.27), sfântul apostol Paul scoate în evidenţă solidaritatea tuturor celor „botezaţi într-un singur Duh, ca să formăm un singur trup” (v.13), trupul tainic al lui Cristos, Isus fiind capul iar fiecare dintre noi „mădulare ale acestui trup”. (v.27).
Acest text este o coincidenţă minunată pentru octava mondială de rugăciuni pentru unitatea creştină, unitate cerută de Isus ca testament al iubirii nemărginite faţă de oameni: „ca toţi să fie una, Tată,…pentru a lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In.17,21).
„ Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

P.A.Despinescu