Centrul Diecezan Caritas Iasi

„Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul. Alergaţi la Domnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui ! (Ps.1o4,3-4)
Anul liturgic 2009 se apropie de sfârşit. Cum l-am trăit ? Am răspuns cu promptitudine la şoaptele Duhului Sfânt ? Am respectat cu fidelitate angajamentele botezului nostru ? Sau, mai degrabă ne-am închinat idolilor egoismului, interesului, indiferentismului…?
Duminica a 30-a /B foloseşte două versete din psalmul 104, pentru a-i îndemna pe oameni să-l caute pe Domnul, să alerge la El, ca astfel să aibă parte de adevărata bucurie.
Fragmentul din evanghelia scrisă de sfântul Marcu (10,46-52) este la dispoziţia oricărui creştin spre meditare şi aplicare. Bartimeu, fiul lui Timeu, creşetorul orb din Ierihon, care stă pe marginea drumului, auzind că trece pe acolo Isus din Nazaret, mare binefăcător al tuturor, are străfulgerarea speranţei de a ieşi din întunericul în care se afla. Începe să strige din răsputeri: „Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine !”(v.47).Strigătele repetate ale nefericitului orb ajung la urechile taumaturgului. Îl cheamă la el. Îi pune întrebarea: „ce vrei să fac pentru tine ?”, care ar părea superfluă, văzând bine că are de-a face cu un amărât vrednic de a fi ajutat. De fapt, întrebarea este cu bătaie lungă. Personal, Bartimeu este în postura de a-şi exprima credinţa, element absolut necesar pentru a fi salvat. O face, prin cuvintele: „Rabbuni, fă-mă să văd !” (v.51b). Încrederea totală îi este răsplătită sută la sută:
„Mergi, credinţa ta te-a mântuit !”(v.52).
Bătaia lungă a întrebării lui Isus priveşte pe fiecare om care suferă orbirea sufletească în care se naşte şi-i acceptă povara prin păcate. Ferice de fiecare dintre noi care, conştienţi de întunericul în care orbecăim, strigăm, asemenea lui Bartimeu: „Fiul lui David, fie-ţi milă de mine ! Rabbuni, fă-mă să văd !” Răspunsul lui Isus vine imediat: Mergi, în lumina mea pe care ţi-o dau mereu prin Duhul Sfânt pe care l-am trimis în lume! Trăieşte în credinţa pe care ai primit-o la sfântul botez, reprimit-o prin sacramentul reconcilierii şi prin toate mijloacele de har pe care Biserica mea ţi le oferă mereu.!
Încurajatoare sunt şi cuvintele profetului Ieremia, din prima lectură (31,7-9), prin care Yahwe pune capăt exilului de 70 de ani, din Babilon, în care s-au aflat evreii din cauza păcatelor: „ Să răsune cântările voastre de laudă, spunând: Domnul a salvat pe poporul său, rămăşiţa lui Israel…Printre ei sunt chiar orbi şi şchiopi…Plecaseră cu lacrimi, dar îi voi întoarce mângâindu-i…Căci eu sunt un tată pentru Israel”
Tatăl lui Israel este şi Tatăl nostru; aşa ne-a spus Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos.
Textul din scrisoarea către evrei ( 5,1-6 ), înscris în lectura a doua a duminicii, ni-l recomandă pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, care a practicat ascultarea prin ceea ce a pătimit, devenind mare preot, prin voinţa lui Dumnezeu care i-a spus: „Tu eşti fiul meu, eu astăzi te-am născut”! şi „Tu eşti preot în veci, asemenea lui Melchisedec !” Preoţia sa este perpetuă în poporul noii alianţe, prin cei pe care Preotul veşnic îi cheamă, îi sfinţeşte şi îi trimite ca vestitori ai Evangheliei şi administratori zeloşi ai sfintelor taine, ca tot atâtea izvoare de har.
În rugăciunea de la începutul liturghiei duminicii a 30-a, cerem sporirea credinţei, întărirea speranţei şi înflăcărarea iubirii numaidecât necesare pentru împlinirea voinţei lui Dumnezeu şi obţinerea promisiunilor sale.
Marie, Mama Preotului veşnic, Mama Bisericii, roagă-te pentru noi!

p. A. Despinescu