|
|
DUMINICA PĂSTORULUI CEL BUN / 2010
„ Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele,
Iar ele mă cunosc pe mine” ( In.10,14 ).
În viaţa creştină suntem familiarizaţi cu termenii: turmă, păstor, pastoraţie, oi, miei. Îi întâlnim în paginile Sfintelor Scripturi, atât în Vechiul cât şi Noul Testament:
Aşa zice Domnul: iată, eu însumi voi purta grijă de oile mele, şi le voi cerceta Ez.34,11 ).
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic…El mă paşte pe păşuni
verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul (Ps.22,1-2).
Isus îşi însuşeşte acest epitet, adresându-se unei societăţi în care păstoritul este ocupaţie la ordinea zilei. Evanghelistul Ioan a reţinut cu atenţie parabola păstorului, îndeosebi a păstorului cel bun ( cap.10 ).
Duminica a 4-a a Sfintelor Paşti ne oferă o autobiografie scurtă şi cuprinzătoare a lui Isus Cristos, mai cu seamă în cele patru versete, 27-30. El se recomandă ca păstorul cel bun care îşi cunoaşte oile sale, iar acestea se ataşează de dânsul, îi ascultă glasul şi îl urmează. Relaţia este cât se poate de intimă:
Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine, aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl (pentru că) eu şi Tatăl una suntem (v.14-15.30).
Grija pentru aceste oi este vitală, mergând până la sacrificiul suprem:
Eu însumi îmi pun viaţa pentru oi (v.15b). Limbajul alegoric ne priveşte îndeaproape. Turma lui Isus Cristos suntem toţi cei cărora ni s-a făcut cunoscut prin întruparea, moartea şi învierea sa. Toate acestea le-a făcut pentru noi, ca să avem viaţă adevărată şi fără de sfârşit:
Eu le dau viaţă veşnică; nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea (v.28).
Garanţia acestei asigurări se bazează pe atotputernicia dumnezeiască:
Tatăl mi le-a dat; el este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu (v.29). Secretul acestei dăruiri este iubirea divină, fără margini, pentru că Dumnezeu este IUBIRE care vrea să fie împărtăşită lumii prin cei aleşi, împuterniciţi în acest scop, aşa cum a orânduit Isus care după învierea sa, arătându-se discipolilor lângă Marea Tiberiadei, în cadrul pescuirii miraculoase, prin întreită întrebare se adresează lui Petru:
Mă iubeşti mai mult decât aceştia ( colegii săi ) ? Răspunsul afirmativ al apostolului: Da, Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc, este consacrat cu împuternicirea deosebită dată lui de către Păstorul cel Bun:
Paşti oile mele, paşte mieluşeii mei ! şi Urmează-mă ! (In.21,15-19)
Urmaşii lui Petru şi toţi cei chemaţi şi uniţi cu ei au această misiune de a fi vase comunicante ale iubirii divine, dătătoare de viaţă veşnică.
Pe bună dreptate, duminicii a 4-a a Sfintelor Paşti i se dă denumirea de duminica vocaţiilor, când marea familie creştină este invitată să ofere lui Dumnezeu tineri disponibili pentru a împărtăşi oamenilor iubirea cea veşnică:
Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai lui suntem, poporul lui şi turma pe care el o conduce (Ps.99,3).
Ne însuşim cu dragă inimă, rugăciunea acestei duminici sfinte:
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte-ne spre bucuriile cereşti, pentru ca şi smerenia turmei să ajungă acolo unde a intrat Cristos, bunul păstor, mergând biruitor înaintea ei.
P.A.Despinescu
|
|
|
