Creştinul practicant, cel care ia parte la sfânta liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare, are parte de o îndrumare intensivă pentru viaţa sa sufletească, în lumina cuvântului dumnezeiesc, proclamat de textele biblice.
Textul evanghelic din duminica a 13-a de peste An, A/2011 ( Mt.10,37-42), scoate în evidenţă ataşarea totală faţă de Isus Cristos, ca dovadă a adevăratei identităţi creştine:
„Cine îşi iubeşte tatăl ori mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine”(v.37).
„Cine vrea să-şi păstreze viaţa pentru sine, acela o va pierde, şi cine îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va păstra” (v.39).
„Cine nu îşi ia crucea şi nu vine după mine, nu este vrednic de mine.” (v.38).
Toate aceste exigenţe sunt în strânsă legătură cu dreptul absolut pe care îl are Dumnezeu asupra operei sale de creare, omul fiind încununarea acesteia. Este cât se poate de normal ca omul să-l pună pe primul loc pe Dumnezeu, textual pe Cristos, şi apoi pe părinţi, pe copii şi chiar viaţa proprie care nu îşi ajunge scopul decât în comuniune cu Cristos. Şi întrucât Isus a răscumpărat neamul omenesc prin jertfa Crucii, aceasta a devenit semnul distinctiv al adevăratului creştin, ucenic al lui Cristos, realitate permanentă în viaţa pământească, în drumul spre PATRIE.
Receptivitatea faţă de trimişii lui Isus, apostolii, faţă de cei drepţi, echivalează cu primirea lui însuşi.
Această orientare a toate spre Cristos merge până acolo, încât „şi cel care va da de băut chiar şi numai un pahar cu apă proaspătă unuia dintre cei mici, pentru că este un ucenic, vă spun adevărul: ́Nu îşi va pierde răsplata ́” (v.42).
În aceste câteva cuvinte rostite de Învăţătorul dumnezeiesc, avem un program ideal, practic, pentru ucenicia noastră creştină reuşită, apreciată în final de Stăpânul universal: „Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt.25,21).
Fericiţi toţi aceia care îl primesc pe acest Cristos despre care papa, de fericită amintire, Paul al VI-lea, în omilia ţinută la Manila, în ziua de 29 noiembrie 1970, spunea: „El este centrul istoriei şi al lumii, cel care ne cunoaşte şi ne iubeşte, însoţitorul şi prietenul vieţii noastre, omul durerii şi al speranţei, cel care trebuie să vină şi care va fi judecătorul nostru, şi, aşa cum sperăm, plinătatea veşnică a existenţei noastre, fericirea noastră…Isus Cristos! Amintiţi-vă: el este cel pe care vi-l vestim pentru veşnicie; numele lui vrem să răsune până la marginile pământului şi în vecii vecilor”.
Un exemplu de receptivitate faţă de cei drepţi, în numele lui Dumnezeu, este acela al femeii distinse care, de acord cu soţul ei, dau găzduire profetului Elizeu, cum am citit în prima lectură a duminicii, din Cartea a doua a Regilor (4,8-11.14-16). Fapta caritabilă a fost răsplătită cu binecuvântarea maternităţii.
Sfântul apostol Paul, în scrisoarea către romani ( 6,3-4.8-11) subliniază demnitatea creştinului care, prin botez, este înmormântat împreună cu Cristos, întru moartea păcatului, pentru a trăi o viaţă nouă: „Socotiţi-vă că sunteţi morţi pentru păcat, dar că trăiţi pentru Dumnezeu, în Isus Cristos Domnul nostru” ( v.11 ).
Aceeaşi demnitate creştină o accentuează şi sfântul Petru, cum citim în versetul dinaintea textului evanghelic ( 1Pt.2,9 ): „Voi, popor al lui Dumnezeu, împărăţie de preoţi, vestiţi în lume faptele măreţe ale Domnului care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină”.
Toată această ucenicie creştină reuşită este opera harului pe care Dumnezeu ni-l dă din belşug. De aceea, spunem cu psalmistul:
R. Voi cânta totdeauna milostivirea Domnului.
„Milostivirea Domnului în veci o voi cânta, cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău. Tu ai spus: ́Iubirea mea e dăruită pe vecí ́! O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău”. R.
„Fericit poporul care ştie să-ţi cânte; el umblă în lumina feţei ale, Doamne, se bucură neîncetat de numele tău şi se mândreşte cu dreptatea ta! R.
„Căci tu eşti frumuseţea şi tăria lui şi în bunăvoinţa ta ne măreşti puterea. Domnul este scutul nostru, el, Sfântul lui Israel, este regele nostru” R. ( Din Ps.88 )
„Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tău şi ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim învăluiţi de întunericul greşelii, ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.” ( Rugăciunea duminicii ).

P.A.Despinescu