Centrul Diecezan Caritas Iasi

DUMINICA a XXX-a de peste An / A

Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el ( In. 14,23 ). Se spune, şi pe bună dreptate, că religia creştină este religia iubirii, pentru că „într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea ( omenirea ), încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”( In.3,16 ). „ Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine (Tată) singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos”( In.17,3 ).
Nu-i de mirare, dacă în limbajul creştin, cuvântul iubire este cuvântul cheie, prin care putem înţelege cele dumnezeieşti: „Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el”( 1 In.4,8b-9). Isus însuşi ne-a dovedit iubirea sa: „ el şi-a dat viaţa pentru noi”(1 In.3,16).
Evanghelia pe care Isus a propovăduit-o şi a încredinţat-o apostolilor săi ca s-o vestească tuturor popoarelor ( cf.Mc.16,15.18 ), este evanghelia iubirii.
Sfântul apostol şi evanghelist Matei, în fragmentul propus pentru această duminică, ne relatează răspunsul pe care Isus îl dă unuia dintre farisei, „ învăţător al Legii”, care voia să-l pună la încercare cu întrebarea: care este cea mai mare poruncă din Lege ?- Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şu din tot cugetul tău. Iar a doua este asemenea acesteia: să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi. În aceste două porunci este cuprinsă întreaga Scriptură: toată Legea şi Profeţii ( 22,37-4o ).
Răspuns complet, dumnezeiesc, dat de către Cel care este Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut,iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut, care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om…
Numai El, care ne-a iubit până la sfârşit, putea să precizeze raportul dintre creatură şi Creator, precum şi raportul dintre creaturi.
Fariseului ispititor nu i-a fost greu să fie de acord cu acest răspuns, deoarece trebuia să cunoască cele scrise în cartea Deuteronomului: „ Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta” ( 6,4 ). Iar în cartea Leviticului, cap.19, versetul 18, putea citi:” Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Prima lectură din liturghia cuvântului acestei duminici, redă cuvintele lui Yahwe către poporul său, pe muntele Sinai: „ Să nu vă purtaţi nemilos cu străinul care locuieşte între voi, şi să nu îl asupriţi…, să nu nedreptăţiţi pe văduvă şi orfan…( Ex.22,21-22 ).
Când învăţătorul Legii vrea să ştie mai exact, cine este aproapele său, Isus îi răspunde cu parabola samariteanului milostiv.
Noutatea cea mare, caracteristică a iubirii divine, complete, este iubirea faţă de duşmani: „Vouă care mă ascultaţi,vă spun:iubiţi-i pe duşmanii voştri,faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează”…( Lc.6,27-28 ).
Exemplu eminent de iertare a duşmanilor dă însuşi Isus când e răstignit pe lemnul crucii, spunând: „ Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”( Lc.23,34 ).
Apostolul iubirii, sfântul evanghelist Ioan, în prima sa scrisoare, se exprimă cât se poate de clar:” Să iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune,” îl iubesc pe Dumnezeu”, dar îl urăşte pe fratele său, este un mincinos, pentru că cine nu îl iubeşte pe fratele său pe care îl vede, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu îl vede. Avem această poruncă de la El: cine îl iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său” (1In.4,19-21 ).
Sfântul diacon Ştefan, primul martir,este un împlinitor eroic al iubirii faţă de duşmani, după exemplul lui Isus. În timp ce era ucis cu pietre, Ştefan strigă cu glas puternic:” Doamne, nu le socoti păcatul acesta !”( Fapte 7,60 ).
În lectura a doua a duminicii de astăzi, text luat din prima scrisoare către tesaloniceni a sfântului apostol Paul, acesta apreciază viaţa creştină exemplară a celor din Tesalonic, care au primit mesajul evanghelic cu bucuria Duhului Sfânt: credinţa şi iubirea lor este cunoscută de credincioşii din Macedonia şi din toată Ahaia.
De-a lungul veacurilor şi mileniilor, creştinii de pretutindeni se încurajează văzând exemplele înaintaşilor, purtând, la rândul lor, torţa iubirii de Dumnezeu şi de aproapele pe care o oferă urmaşilor. Exempla trahunt ! / Exemplele atrag.
Trăirea conştientă a evangheliei este obiectiv prioritar pentru fiecare creştin. Numai aşa vor putea fi învinse ura, nedreptăţile, violenţa, depravarea etc. Prin înlăturarea acestora se dobândeşte pacea copiilor lui Dumnezeu. Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm, sporeşte în noi credinţa,speranţa şi iubirea, şi ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce făgăduieşti, fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

P.A.Despinescu