Aproape este mântuirea noastră ( Rom.13,11 ) Ultimele duminici De Peste An, înscrise îndeobşte în calendarul lunii noiembrie, au ca tematică cele din urmă ale omului ( moartea, judecata, răsplata sau pedeapsa), conducând la sfârşitul anului bisericesc (liturgic), încununat cu Solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului.
Dar, precum spune poetul nostru naţional, Mihail Eminescu: „precum când soarele apune, el şi răsare undeva”, aşa este şi în rânduiala liturgică, un sfârşit de an bisericesc este urmat de un nou început, cunoscut sub denumirea de ADVENT, timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului, numărând patru săptămâni.
Pentru ciclul duminical A, care călăuzeşte desfăşurarea liturgică în anul 2011, ni se oferă în prima duminică a Adventului, în lectura a doua, patru versete din scrisoarea sfântului apostol Paul către romani ( 13,11-14 ), ca o conştientizare susţinută privind preocuparea pentru viaţa spirituală, mântuirea sufletului.
Cunoscută fiind fragilitatea umană, apostolul îi avertizează stăruitor pe destinatarii scrisorii, comunitatea creştină din Roma, de provenienţă iudaică dar şi păgână: acum este ceasul să vă treziţi din somn (v.11), pentru că noaptea e pe sfârşite, ziua este aproape, ceea ce implică lepădarea de faptele întunericului (chefurile, beţiile, desfrânările ca fapte de ruşine, cearta şi invidia), şi îmbrăcarea armelor luminii, îmbrăcându-vă în Domnul Isus Cristos, cel blând şi smerit cu inima, ascultător până la moartea crucii, adeverindu-şi numele de ISUS, Mântuitorul, care este mai presus de orice alt nume, Domn al universului, instaurator al împărăţiei adevărului şi a vieţii, a sfinţeniei şi a harului, a dreptăţii, a iubirii şi a păcii.
Pentru a deveni un cetăţean vrednic de această împărăţie, Isus cere numaidecât veghere şi rugăciune.
Textul din evanghelia scrisă de sfântul apostol Matei ( 24,37-44 ), alocat acestei duminici, menţionează momente premergătoare venirii Fiului Omului pentru judecata finală, asemănătoare potopului, ocupaţiilor obişnuite precum munca la câmp, măcinatul, dar şi atacul neprevăzut al spargerii casei din partea hoţului. Pentru a nu fi înghiţit de potop ( „tsunami !”), pentru a nu fi răpit de la ocupaţia care asigură viaţa, pentru a nu fi păgubit de hoţ, este necesară vegherea. Înţelegem că vegherea cerută de Isus, strâns unită cu rugăciunea, fereşte de potopul focului iadului şi de pericolul de a pierde bunurile sufleteşti ca urmare a atacurilor continui din partea diavolului, care dă târcoale căutând pe cine să înghită.
Fiţi gata! Căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu gândiţi !(v.44)
Trăind în lumina acestei avertizări, vom evita orice surpriză neplăcută.
Profetul Isaia, în textul din prima lectură ( 2,1-5 ), ne oferă optimismul necesar, în calitate de purtător al mesajului ceresc de chemare a popoarelor la Ierusalim şi la muntele Sion, imagine a cunoaşterii adevăratului Dumnezeu şi ţintă a păcii mult râvnite, în lumina Domnului: „Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale”.
Răspunsul la această chemare îl dăm împreună cu psalmistul ( 121,1-9 ) :
R. Vom merge cu bucurie în casa Domnului.
M-am bucurat când mi s-a spus: Vom merge în casa Domnului. Iată, picioarele noastre păşesc prin porţile tale, Ierusalime. R.
Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului, ca, după Legea lui Israel, să laude numele Domnului. Acolo sunt scaunele de judecată, tronurile casei lui David. R.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului. Pace celor care te iubesc. Pacea să locuiască între zidurile tale şi liniştea în casele tale. R.
De dragul fraţilor şi prietenilor mei, spune: PACE ŢIE !
De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru mă rog pentru fericirea ta! R.
Rugăciunea duminicii: Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întăreşte voinţa credincioşilor tăi, pentru ca,ieşind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, să se învrednicească a sta de-a dreapta lui în împărăţia cerurilor. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

P.A.Despinescu