„Luaţi aminte, vegheaţi şi vă rugaţi ! (Mc 13,33a ). Cu ziua de sâmbătă din ultima săptămână, a 34-a de peste an, am încheiat anul bisericesc liturgic 2011, cu plusurile şi minusurile lui. I-am cerut iertare Domnului pentru toate necorespunderile, mulţumindu-i, totodată, că ne dă un nou an pentru îndreptare şi propăşire.
Cele patru săptămâni ale adventului au ca scop pregătirea spirituală deosebită pentru Solemnitatea Naşterii Domnului nostru, Isus Cristos, CRĂCIUNUL.
Creştinii, conştienţi că sunt copii, adesea obraznici, ai Tatălui ceresc, tocmai de aceea, strigă cu smerenie şi încredere: „Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!” ( Ps 84,8 ).
În textul de numai şase versete, al acestei duminici din Adventul anului 2012, evanghelistul Marcu ne redă cuvintele lui Isus, spuse ucenicilor săi (13,33-37). În aceste versete, cuvântul vegheaţi îl întâlnim de patru ori: v. 33, 34a, 35 şi 37, iar o singură dată cu echivalentul luaţi aminte! Învăţătorul dumnezeiesc se foloseşte, aşa cum o face pe tot parcursul activităţii sale evanghelizatoare, de parabole. Vorbind despre momentul dării de seamă (judecata finală), Isus spune: „Se va întâmpla ca şi cu un om care a plecat într-o călătorie; lăsându-şi casa, el a dat puterea în mâna slugilor şi a rânduit fiecăreia lucrul ei, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei…” (v. 34 şi 35a).
A veghea înseamnă a asculta de îndemnurile Duhului Sfânt pe care Isus l-a trimis de la Tatăl, prezent mereu în „sfânta Biserică spre iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa cea veşnică”. A veghea înseamnă a nu uita că suntem creştini, adică ai lui Cristos, decişi în urmarea sa prin lepădarea de sine, de păcat, şi purtarea zilnică a crucii, pentru a sfinţi numele Domnului, de a lupta pentru împărăţia sa, împărăţie a adevărului şi a vieţii, a harului şi a sfinţeniei, a dreptăţii, a iubirii şi a păcii, împlinind astfel voinţa sa sfântă.
„Vegheaţi şi vă rugaţi!”, ne spune Isus, înţelegând faptul că vegherea efectivă se realizează prin apelul constant la ajutorul dumnezeiesc fără de care nu putem face adevăratul bine, cu statornicie. Vegherea şi rugăciunea, iată simbioza chemării copiilor lui Dumnezeu.
Profetul Isaia, călăuză fidelă în timpul adventului, în prima lectură a liturghiei acestei duminici (cele nouă versete din capitolele 63 şi 64 ale cărţii sale), vrea să-l considerăm pe Dumnezeu aşa cum este: „Tatăl nostru, răscumpărătorul nostru; acesta este din veşnicie numele tău” (63,16). Dorinţa omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, de a dobândi mântuirea, este exprimată prin cuvintele: „O, dacă ai sfâşia cerurile şi ai coborî!” (64,1). Ultimul verset (64,8) ilustrează raportul nostru cu Dumnezeu: „Doamne, tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul, iar tu olarul; noi suntem cu toţii lucrarea mâinilor tale”.
Psalmul 79 (cu şase din versetele sale) ce constituie o minunată rugăciune, plină de încredere în susţinerea acordată de „păstorul lui Israel care ne călăuzeşte, şi Dumnezeul oştirilor care ne ocroteşte”.
„R. Întoarce-ne la tine, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Păstor al lui Israel care ne călăuzeşti, ia aminte; tu care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta. Arată-ţi puterea şi vino să ne mântuieşti! R.
Dumnezeul oştirilor, întoarce-te spre noi; priveşte din cer şi vezi, cercetează via aceasta. Ocroteşte ceea ce a sădit mâna ta! R.
Mâna ta să fie peste omul ocrotit de tine, peste fiul omului pe care ţi l-ai ales. Atunci nu ne vom mai îndepărta de tine, tu ne vei da viaţă şi numele tău îl vom chema. R.”
Sfântul apostol Paul, în prima sa Scrisoare către Corinteni (1,3-9), îi felicită pe fiii săi sufleteşti, mulţumind Tatălui ceresc, „pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Cristos Isus… şi pentru mărturia despre Cristos, bine întărită în mijlocul vostru…, aşteptând arătarea Domnului nostru Isus Cristos” (v.4-6). Perseverând în vegherea lor încrezătoare, apostolul îi asigură: „El vă va întări până la sfârşit, încât să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Isus Cristos” (v. 8).
Rugăciunea credincioşilor stabilită pentru această duminică este un rezumat-program pentru viaţa spirituală a fiecărui credincios.
„La început de nou an liturgic, Domnul ne invită la vigilenţă. Conştienţi de necesitatea ei, să-i cerem să ne ajute să trăim bine acest timp. Să ne rugăm şi să-i spunem:
R.: Doamne Isuse, vizitează pe poporul tău!
- Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să trezească în toţi oamenii dorinţa după împărăţia iubirii pe care Domnul Isus a venit să o instaureze pe pământ. R.
- Pentru ca în noul an liturgic să găsim în liturgia de fiecare zi hrana spirituală de care avem nevoie pentru a-l iubi mai mult pe Domnul şi pe fraţi. R.
- Pentru ca toţi oamenii să descopere semnificaţia vieţii în lumina lui Cristos, stăpânul timpului. R.
- Pentru ca aceia care sunt prizonierii unei vieţi lipsite de sens să descopere valoarea existenţei proprii în planul lui Dumnezeu. R.
- Pentru ca drumul nostru alături de aceia cărora duritatea vieţii le-a stins orice speranţă să-i ajute să regăsească încrederea şi voinţa de a se angaja pentru un viitor mai bun. R.
- Pentru ca Domnul care vine să determine comunitatea noastră să învingă egoismul şi minciuna şi să o conducă la trăirea împreună în adevăr şi iubire. R.
Părinte sfânt, în acest timp de aşteptare trezeşte în noi dorinţa de a-l întâlni pe fiul tău Isus în viaţa noastră, pentru a primi de la el orientare în credinţă şi un nou impuls în lucrarea carităţii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.
În rugăciunea de la începutul liturghiei primei Duminici din Advent, cerem ca Dumnezeu să ne ajute pe tot parcursul acestui timp sfânt să ne pregătim cum se cuvine pentru Crăciunul 2012 şi pentru bucuria eternă a Paradisului:
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întăreşte voinţa credincioşilor tăi, pentru ca, ieşind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, să se învrednicească a sta de-a dreapta în împărăţia cerurilor. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

P.A.Despinescu