Fragmentul evanghelic din aceasta duminică este foarte polemic, dar reflectă poziţia lui Cristos faţă de situaţia religioasă din timpul său. De mai multe ori el s-a confruntat cu autorităţile religioase şi a denunţat comportamentul lor lipsit de sinceritate şi plin de dorinţă de afirmare. Ar fi însă foarte greşit să credem că Cristos avea ceva de spus doar autorităţilor religioase şi nu întregului popor de atunci şi de azi. De fapt, intenţia evanghelistului, care reia discursul lui Cristos, este aceea de a denunţa atitudini posibile în comunitatea creştină din orice timp.
Fragmentul evanghelic este compus din două tablouri opuse: mai întâi este prezentată figura fariseului, ca o denaturare a ucenicului şi apoi figura adevăratului ucenic. Cristos la reproşează fariseilor două lucruri: lipsa de coerenţă şi narcisismul! Fariseii sunt lipsiţi de coerenţă deoarece una spun şi alta fac, ceea ce cer de la ceilalţi ei nu pun în practică, afişează în exterior ceea ce nu sunt în interior. Apoi sunt foarte egoişti, sunt plini de sine, pretind să fie onoraţi şi caută locuri de frunte. Filacterele şi ciucurii hainelor aveau rolul de a aminti de legea lui Dumnezeu, iar ei tocmai acest lucru nu îl făceau! Denunţarea „îndepărtării de la drumul cel drept” o găsim şi în prima lectură din cartea profetului Malahia, care reaminteşte oamenilor din timpul său „datoria de a preamări numele lui Dumnezeu”.
Dacă ne gândim la societatea în care trăim observăm câtă falsitate este prezentă, câtă aparenţă şi dorinţă de ieşi în evidenţă, chiar de a şoca cu orice preţ! Persoanele cu o anumită „vizibilitate” (cântăreţi, actori, politicieni etc.) afişează mult la nivel exterior, dar fără o corespondenţă cu ceea ce este în interiorul lor. Iar noi suntem atât de obişnuiţi să punem accent doar pe „imagine”, încă suntem înclinaţi să credem că ceea ce etalează este şi adevărat!
Din păcate pentru un creştin există riscul să cadă în aceeaşi capcană: o afişare exterioară a credinţei care să aibă puţină corespondenţă cu interiorul propriu. Reproşul lipsei de coerenţă şi a căutării de sine este adresat fiecăruia dintre noi! Dar ce anume ne poate ajuta să revedem modul nostru de a fi? Cristos spune de mai multe ori: „unul singur este Învăţătorul vostru”! Prin aceste cuvinte doreşte să spună că fiecare ucenic trebuie să îndrepte atenţia nu spre sine ci spre Învăţător. Adevăratul ucenic este un „indicator” spre Dumnezeu: nu se caută pe sine ci îi îndreaptă pe alţii spre Dumnezeu! În felul acesta urmarea lui Cristos ne purifică de interesele proprii, de falsă imagine de sine, de dorinţa de a fi pe primul loc, de căutarea onorurilor. Iar „cine se va smeri, va fi înălţat”!
În a doua lectură sfântul Paul le vorbeşte creştinilor din Tesalonic despre cum a încercat să aibă un adevărat comportament de ucenic al lui Cristos adică să fie un indicator către Dumnezeu: comportarea cu gingăşie, predicarea Evangheliei, osteneala pentru vestirea cuvântului lui Dumnezeu. Sfântul Paul nu s-a căutat pe sine ci, prin misiunea sa, a dorit să îi îndrepte pe oameni către Dumnezeu.
Fericita Tereza de Calcuta obişnuia să spună, cu multă umilinţă, că este „un creion în mâna lui Dumnezeu” arătând astfel că mai important este cel care mânuieşte acest creion şi care ştie să creioneze lucruri minunate în făpturile sale şi prin făpturile sale.
În această duminică putem să ne întrebăm: cât de sincer sunt în trăirea credinţei? Cât de mult doresc să ies în evidenţă? Ce valoare are pentru mine modestia?