Centrul Diecezan Caritas Iasi

De ce nu cade soarele?
Asa se intitula o carte din biblioteca parintilor care m-a atras de mic.

Este o intrebare, alaturi de multe altele de acest gen care ne ajuta sa ne raportam la lumea inconjuratoare, conducandu-ne spre o dorinta de cunoastere dincolo de puterile noastre de intelegere. Sunt legi precise care fac ca soarele „sa nu cada”, sunt legi care ne fascineaza atunci cand le descoperim si intelegem ca este Cineva care le-a pus „in functiune”.

In fata acestor minunatii nu ar trebui oare sa spunem asemenea apostolilor: „Doamne, da-ne mai multa credinta”? Pentru ca fara credinta, nu putem sa vedem „mana” atotputernica a lui Dumnezeu care a stabilit aceste legi ale naturii. „Mai multa credinta” este necesara pentru noi, oamenii de astazi care prea ne-am obisnuit sa ni se explice totul, si sa ajungem sa credem ca totul se explica. Intr-adevar, din pacate, sunt lucruri care nu pot fi explicate. Nu pot fi explicate diferentele dintre cei saraci si cei bogati. Nu pot fi explicate crizele care adancesc aceasta prapastie. In anul crizei, 2009, in America, numarul milionarilor in dolari a crescut, de asemenea si numarul saracilor. Nu putem explica atatea violente nu doar intre popoare, ci chiar intre membrii aceleiasi familii. Nu putem explica pentru ca nu mai avem credinţă.

„Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar”. De atat avem nevoie pentru a reusi sa intelegem ceea ce conteaza de fapt. De o farama de credinta, de un strop de speranta si mai multa iubire. Iubire in a ne face datoria fata de ceilalti si fata de Dumnezeu. A-i da locul lui Dumnezeu in inima noastra si astfel a reaprinde focul iubirii pe care Cristos dorea sa-l faca sa arda in noi oamenii. Asa cum Apostolul Paul ii amintea lui Timotei „aprinde din nou darul lui Dumnezeu, pe care l-ai primit atunci când ţi-am impus mâinile”, la fel, fiecare crestin ar trebui sa reaprinda focul Duhului Sfant primit la botez si astfel sa nu ne rusinam a trai ca si crestini, in iubire si umilinta. „Suntem nişte servitori nevrednici, n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem”.

Am inceput luna octombrie, luna dedicata Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, cu sarbatoarea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor care spune: „In inima bisericii, Mama mea, eu voi fi iubirea”. Calea cea mica a Sfintei Tereza trebuie traita de fiecare dintre noi. Pentru a fi capabili de o astfel de traire, trebuie sa avem cedinta. Credinta se construieste, iar aceasta constructie o realizam cel mai bine alaturi de Cristos, prin Sfanta Fecioara, in rugaciune. Sfanta Fecioara, in rugaciune (medita cuvintele lui Isus in inima ei) a invatat si a trait credinta.

„Cel drept va trai datorita credintei lui”, ne spune prima lectura astazi, din cartea profetului Habacuc. Credinta in Dumnezeu este adevarata noastra datorie fata de El. In El traim, ne gasim si suntem. El este implinirea noastra totala.

Asadar, sa intensificam rugaciunea noastra, asemenea apostolilor „Doamne, da-ne mai multa credinta!”

Pr. G. Bucur