Centrul Diecezan Caritas Iasi

D.XVIII.
Iubiţi fraţi şi surori, între altele, Biserica are misiunea să ne înveţe cum să ascultăm şi cum să înţelegem cât mai bine cu ajutorul Duhului Sfânt care este revelaţia făcută de Isus, în ce mod îl iubeşte Tatăl ceresc şi ce au învăţat de la el cei care i-au fost aproape.
Prima reflecţie este provocată de reacţia lui Isus când a aflat despre moartea crudă a lui Ioan Botezătorul. Este tulburat şi doreşte să rămână singur. De aceea ia o barcă şi se retrage în largul mării. În faţa durerii Maestrul alege tăcerea şi rugăciunea. Aceasta-i reacţia pe care o indică Isus; în durere îndrăgeşte tăcerea şi rugăciunea. Atacul veştilor rele nu se rezolvă cu ţipete, blesteme sau urlete, întrucât acestea amplifică răul. A găsi refugiu în tăcere şi rugăciune, înseamnă să te întrebi ce s-a întâmplat de fapt, înseamnă să „descoperi” care ar putea fi rostul încercării, să înţelegi secretele Tatălui ceresc şi faptul că nici o durere „nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu”.
Însă mulţimea îl urmăreşte şi-l urmează pe Isus. Când ajunge la celălalt mal, ea este acolo: cei care au nevoie de un Salvator îl aşteaptă. Şi Isus cu toată suferinţa din interiorul lui nu-i îndepărtează, îi învaţă, îi ajută şi-i vindecă. Orele trec şi apostolii încep să fie preocupaţi. Intenţia lor este să trimită mulţimea. Isus îşi asumă propria responsabilitate. Nu vrea să plece nimeni cu stomacul gol. El dăruieşte fără să facă conturi, dă cu generozitate: hrană pentru trup, lumină pentru suflet dar mai ales un sens vieţii şi o semnificaţie alegerilor de fiecare zi.
Institutul canadian a organizat recent o investigaţie care a căutat să individualizeze cauzele profunde ale stresului şi remediile posibile. Investigaţia a fost extinsă pe o perioadă de douăzeci de ani şi a scos la iveală rezultate surprinzătoare. Sunt susceptibili de a cădea în patologia stresului (depresii şi alte forme de nevroze) acele persoane care nu au reuşit încă să „stabilească ce este important cu adevărat în viaţă” (24,4 %); urmează apoi persoanele care nu ştiu să dedice un timp oarecare din timpul zilei „practicilor de relaxare” (16,8%), apoi cele „incapabile de a comunica” (14,4%). Înţeleptul Dalai Lama fără să cunoască rezultatele acestei investigaţii a găsit că este surprinzător de dramatic faptul că: oamenii îşi pierd sănătatea ca să câştige bani şi apoi îi pierd pentru a-şi recupera sănătatea. În fine, oamenii, mai ales fără credinţă, oscilează între temeri şi mânii, între nelinişti şi tristeţi…. şi nu-şi găseşte niciodată pacea.
Domnul în această duminică ne oferă lumina necesară pentru a individualiza punctul central, punctul ce ţine totul în echilibru: a discerne imediat între ceea ce este important de ceea ce este urgent în viaţă. Oamenii cad deseori în capcana „urgenţelor”: să adune bani, să facă o carieră, să facă … şi iar să facă… şi toate în detrimentul „realităţilor importante”. Adevărata minune este că Isus a schimbat inimile celor prezenţi: au uitat de foame pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a fi cu Isus şi de aceea el le-a dat ce mai aveau nevoie. Mesajul său nu mai este în termeni de „sau”, „sau”…. (sau lucruri urgente sau lucruri importante), căci această atitudinea este nocivă si autodistructivă; el propune mai curând „şi” alături de „şi”. El demonstrează că dacă facem loc celor importante vin şi cele urgente. Multe nevroze ale omului modern s-ar putea rezolva cu ajutorul problemei religioase, afirma C.G. Jung.
Întrucât este perioada ce dă prioritate familiei să reflectăm:
- În familie ce ne interesează mai mult cele importante sau cele aşa zis urgente?
- Care sunt reacţiile celor din casă când vin unele veşti rele?
Să-l primim pe Isus ca model şi ca maestru. El este liber pentru că este omul care vorbeşte cu Dumnezeu. Tăcerea şi singurătatea îi permit să găsească echilibru. Isus este liber pentru că este omul care ştie să nu aibă lucruri urgente ci importante.

Pr.dr. Alois Hîrja