Centrul Diecezan Caritas Iasi

„ Lăsând toate, l-au urmat pe Isus” ( Lc.5,11 ). Dumnezeu Iubirea, cel unul în fiinţă şi întreit în persoane, „creatorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor ”, a voit să se înconjoare de lumea spirituală (a îngerilor) mereu la dispoziţia sa, dar şi de fiinţele umane alcătuite din materie schimbătoare şi suflete nemuritoare. Pentru acestea a voit ca Fiul din „Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită” să ia firea omenească pentru a fi auzit şi văzut de oameni, eliberaţi din robia păcatului şi să devină copii ai lui Dumnezeu prin har, destinaţi fericirii fără de sfârşit.
Duminica a 5-a de peste an-C, prin textele biblice din liturghia cuvântului, vrea să împrospăteze în sufletele credincioşilor vocaţia de a-l cunoaşte pe Dumnezeul adevărat şi de a se ataşa cu totul de el.
Textul evanghelic scris de sfântul Luca ( 5,1-11 ) relatează episodul pescuirii miraculoase, înfăptuite de ucenicii lui Isus: Simon (devenit Petru), Iacob şi Ioan, la îndemnul lui Isus: „ Înaintează în larg şi aruncaţi mrejele pentru pescuit !” (v.4).
Faptul utilitarist al mulţimii mari de peşti pescuiţi, care uimeşte pe ucenici,, dezvăluie realitatea spirituală a chemării lor: „De acum înainte vei fi pescar de oameni” (v.10).”
Cuvintele lui Isus se cuvine a fi apreciate ca atare: ele sunt cu adevărat” Duh şi Viaţă”. Simon Petru şi colegii săi aşa le-au înţeles şi, de aceea, nu au mai stat pe gânduri, ci, „lăsând toate, l-au urmat pe Isus” (v.11), care, mai apoi, i-a trimis în toată lumea: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; cine nu va crede va fi condamnat” (Mc.16,15-16).
Mandatul încredinţat apostolilor a continuat din generaţie în generaţie până astăzi, şi, desigur, va continua până la sfârşitul veacurilor: „au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care îi însoţeau”( v.20 ).
Prima lectură, din cartea profetului Isaia ( 6,1-8) descrie vocaţia providenţială a acestui suflet mare, purificat prin acţiunea unui serafim care ia cu cleştele un cărbune aprins, de pe altar,, îi atinge buzele, spunându-i: „ţi s-au şters toate păcatele şi fărădelegile ţi-au fost iertate” (v.7b). Astfel purificat, profetul va putea răspunde chemării Domnului, spunând: „iată-mă, trimite-mă pe mine !” (v.8b).
În cele 66 capitole ale cărţii sale, profetul îşi descrie activitatea în serviciul lui Dumnezeu, în perspectiva istoriei mântuirii.
Cu puţin timp în urmă, sfânta Biserică i-a acordat o atenţie deosebită sfântului Paul, apostolul gigant al evangheliei, rezervându-i un an întreg pentru evaluarea activităţii sale de excepţie, cum arată Faptele apostolilor şi numeroasele scrisori pastorale adresate comunităţilor creştine întemeiate de el, ca şi unor ucenici ai săi.
În lectura a doua a liturghiei cuvântului din această duminică, luată din scrisoarea întâi către corinteni ( 15,1-11), apostolul reliefează atenţia acordată de către creştinii din Corint evangheliei predicate de dânsul. Pentru sfântul Paul, evanghelia echivalează cu poliţa mântuirii: „prin ea veţi fi mântuiţi, dacă o veţi păstra aşa cum aţi primit-o” (v.2a). Argumentul decisiv al acestei asigurări constă în moartea răscumpărătoare pe cruce a lui Isus şi învierea sa glorioasă, atestată de mulţimea martorilor cărora li s-a arătat Isus înviat.
De două milenii, evanghelia este vestită lumii întregi. Pentru toţi cei care o primesc, ea este credinţă luminoasă, rodnică, şi trambulină a eternităţii fericite.
În prefaţa a 4-a pentru duminicile de peste an, este evidenţiată această credinţă:
„ El (Isus), născându-se printre noi, oamenii, ne-a chemat la o viaţă nouă şi, supunându-se suferinţelor şi morţii, a ispăşit păcatele noastre. Prin învierea lui din morţi, ne-a deschis calea spre viaţa veşnică, iar prin înălţarea lui la tine, Tatăl nostru, ne-a pregătit locul în ceruri”.
În rugăciunea duminicii, cerem: „ Te rugăm, Doamne, să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.”
„Rugăciunea credincioşilor” ne este angajament: Domnul ne-a voit alături de el pe noi, oamenii, pentru răspândirea evangheliei. Să-i cerem să ne deschidă inima pentru a răspunde la chemarea sa şi pentru a trăi ca adevăraţi creştini în lume:
„Dumnezeule, Părintele nostru, tu chemi pe fiecare om la o misiune în lume. Dă-ne puterea harului tău, care să ne sprijine în momentele dificile şi să ne facă să te iubim în fraţii noştri. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

P.A.D.