Centrul Diecezan Caritas Iasi

În sărbătoarea Botezului Domnului nostru Isus Cristos suntem chemaţi să descoperim momentul culminant al aşteptării din timpul Adventului, aşteptare marcată de nenumărate figuri şi texte ale Vechiului Testament, în mod particular de Ieremia şi Isaia. Printre acestea avem şi textul în care profetul Ieremia cheamă poporul la speranţă prin cuvintele: Iată vin zilele în care voi împlini promisiunile făcute casei lui Israel şi casei lui Iuda…Voi ridica lui David o odraslă dreaptă…care va face dreptate în ţară. În acele zile regatul lui Iuda va fi mântuit şi Israel va trăi în linişte. L-am aşteptat, l-am celebrat în zilele ce au trecut în sărbătoarea Craciunului şi a Epifaniei, iar acum îl contemplăm în persoana Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, care se lasă botezat în Iordan şi invită tot omul să parcurgă cu mult curaj şi încredere calea spre mântuire.
Un Dumnezeu care se manifestă şi se ascunde în acelaşi timp
Zilele trecute ne-a fost descoperit Dumnezeu care intră în istorie. Imaginea privilegiată prin care el ni se descoperă este acea a simplităţii, a micimii şi a umilinţei. El parcurge astfel, cu simplitate, calea pe care o face orice fiinţă umană în etapele sale de dezvoltare, din dorinţa de a conduce toată creaţia la o nouă viaţă: se naşte din femeie; se naşte în sărăcie; este vestit celor săraci; se naşte fiind supus legii pentru a ne conduce la noua identitate de Fii ai lui Dumnezeu; a fost supus unei anevoioase şi lente căi de creştere într-o familie şi într-o comunitate ca cea din Nazaret; devine stea şi lumină strălucitoare pentru neamuri spre a-i atrage pe toţi la Tatăl. Azi, Fiul lui Dumnezeu se face una cu cel păcătos cerând botezul lui Ioan. Parcurgând aceste etape, Fiul lui Dumnezeu atinge orice realitate a vieţii omului, inclusiv cea a răului şi a păcatului. Numai aşa El poate chema şi conduce tot omul la mântuire. Acesta este modul lui Dumnezeu de a fi solidar cu întreaga umanitate.
În acelaşi timp, această sărbătoare zugrăveşte şi profunda legătură ce există între persoanele Sf. Treimi, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Prin această imagine suntem şi noi părtaşi de un nou mod de a concretiza iubirea dintre noi creştinii chemaţi la a ne desăvârşi în iubire după imaginea iubirii divine.
Cristos se dezvăluie în realitatea cea mai înaltă a existenţei sale, iubirea trinitară, dar se şi ascunde în umila persoana a Fiului Omului, omul Isus, peregrin între noi oamenii. Astfel suntem chemaţi la a-l descoperi în cei deopotrivă cu noi, în persoana cea mai nesemnificativă din viaţa noastră sau de pe acest pământ. Fiecare dintre noi în felul propriu este chemat să se facă părtaş la acest mare mister.
Manifestarea misterului lui Dumnezeu în lume.
Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul meu… spune profetul Isaia în prima lectură de azi. Omul care se găseşte în lipsuri, în suferinţă, în necaz, în deznădejde, în întuneric are nevoie de mângâiere, de alinare, de un cuvânt, un gest, un act de iubire, de susţinere prin care să se poată renaşte la o nouă viaţă. Asta este aşteptarea omului de azi. Acest lucru ne este amintit şi de Sf. Paul în a doua sfântă lectură: Dumnezeu şi-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni; el ne-a mântuit … din îndurarea lui, prin apa botezului prin care am fost renăscuţi şi reînnoiţi. Astfel, Dumnezeu doreşte să facă din noi un popor fără pată, dăruit faptelor vrednice de măreţia oferită nouă de El.
Învăţătura acestei sărbători este o conştientizare a faptului că viaţa şi activitatea unui creştin nu este un simplu efort de a fi corecţi din punct de vedere moral, pentru a fi demni de numele pe care îl purtăm, ci mai ales, este un dar din partea lui Dumnezeu. El ne-a renăscut din nou prin apa botezului şi prin darul Duhului Sfânt, datorită iubirii şi bunătăţii sale. Azi, în apa Iordanului, în rugăciune, Cristos ne arată măreţia si puterea iubirii lui Dumnezeu. În acelaşi timp şi nouă uniţi cu Fiul, Dumnezeu Tată spune: tu eşti fiul meu preaiubit.

Pr Iosif Iacob