|
|
DUMINICA a 6-a a SFINTELOR PAŞTI / 2010
„Rămâneţi în iubirea mea, ca bucuria voastră să fie deplină” (In.10, 27).
Cele patruzeci de zile după Solemnitatea Sfintelor Paşti sunt pe sfârşite. Misiunea de răscumpărare a neamului omenesc de către Fiul lui Dumnezeu, întrupat, răstignit şi înviat, fiind îndeplinită, Isus se întoarce la Tatăl, în slava Prea Sfintei Treimi.
În repetate rânduri, Isus a dat de înţeles, ba chiar a spus-o de-a dreptul ucenicilor săi, că prezenţa sa fizică în mijlocul lor va fi limitată, cronologic. I-a şi pregătit în acest sens în diferite feluri.
Cheia misterului pascal (a operei de mântuire a lumii) nu este alta decât IUBIREA: „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta: ca să-şi dea viaţa cineva pentru prietenii săi” (In.15,13).
Nu-i de mirare dacă, adresându-se discipolilor săi, Isus le spune: „Vă dau o poruncă nouă, să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii” (In.13, 34-35). Pentru a se conforma acestei porunci, Isus precizează: Rămâneţi în dragostea mea !
În textul evanghelic al duminicii a 6-a a Sfintelor Paşti, luat din evanghelia scrisă de sfântul apostol Ioan (14, 23-29), Isus explică ucenicilor săi în ce constă această iubire: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu (v.23a). Sfintele evanghelii cuprind detaliat ceea ce a spus Isus. Pentru a-i determina să respecte cu sfinţenie cuvântul său, îi asigură de suprema realitate spirituală: „Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el” (v.23b).
Ştia Isus foarte bine cât de greu înţelegeau ucenicii spusele sale, deşi erau martori ai faptelor extraordinare săvârşite de el; le cunoştea şi nestatornicia: „Aşa, nu aţi putut veghia cu mine nici măcar un ceas ?” (Mt. 26, 40). De aceea, îi şi asigură: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ce v-am spus” (v.26).
Climatul în care vor medita şi trăi cele spuse de Isus este PACEA, dar nu orice fel de pace, ieftină, ”de ochii lumii”, nestatornică, impusă de nişte învingători învinşilor, provocatoare de revanşă, nu! Isus o spune desluşit: „ Pacea mea o dau vouă, nu ca pacea pe care o dă lumea” (v.27a).
Orice despărţire de cineva drag, provoacă întristare. Isus ştie că ucenicii săi vor experimenta din plin despărţirea fizică de el. Îi încurajează, spunându-le: „Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se înfricoşeze (v.27b). Le spusese înainte de pătimire şi răstignire: „ Mă duc şi voi veni din nou la voi” (v.28a).
Isus a revenit prin înviere, până când, după 40 de zile, se ridică la Tatăl, în slava cerească. Un argument în plus pentru ucenici, ca să creadă cuvintelor sale (v.29). Le-a dat şi asigurarea că vor fi şi dânşii în bucuria fără de sfârşit: „În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu” (In. 14, 2-3).
Acelaşi sfânt Ioan, apostolul iubirii dumnezeieşti, a fost învrednicit să vadă „Ierusalimul ceresc, cetatea sfântă, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, învăluită în slava lui Dumnezeu”, aşa cum citim în lectura a doua a duminicii (Ap. 21,10-14.22-23).
În prima lectură, din Faptele Apostolilor (15,1-2; 22-29), sfântul evanghelist Luca relatează succesele anunţării evangheliei în Orientul de mijloc (la Antiohia Siriei) şi în Asia Mică, dar şi piedicile din partea creştinilor iudaizanţi care pretindeau ca păgânii deveniţi creştini să accepte şi practicile mozaice, ceea ce a dat naştere la nemulţumiri şi discuţii. Acestora le pun capăt apostolii, bătrânii şi fraţii din Ierusalim care, prin Paul, Barnaba, Barsaba şi Sila trimit hotărârea lor, către cei vizaţi din Antiohia, în scrisoare şi prin grai viu: „Duhul Sfânt şi noi înşine am hotărât să nu vă impunem nicio altă sarcină în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriţi de cărnurile jertfite idolilor, de sânge, de ceea ce a fost ucis prin sugrumare, şi de necurăţie. Dacă vă veţi feri de acestea, veţi fi pe calea cea bună. Multă sănătate ! (v.28-29).
În felul acesta, liturghia duminicii a 6-a a Sfintelor Paşti ne pregăteşte pentru sărbătoarea Înălţării Domnului şi, după alte zece zile, la Solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt (Rusaliile).
„Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul de a celebra cu însufleţire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca, misterul pascal pe care îl contemplăm, să se manifeste necontenit în faptele noastre. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”. (Rugăciunea duminicii).
P.A.Despinescu
|
|
|
