„Caritatea nu este pentru Biserică un fel de activitate de asistenţă socială care poate să fie lăsată în seama altora, ci aparţine acesteia, este expresia de neînlocuit a ei.” paragraful 25 al enciclicii „Deus Caritas est!”:

 Angajatul sau voluntarul Caritas este, deci, chemat să introducă şi să armonizeze expresia caritativă în interiorul întregii misiuni a Bisericii care îşi prelungeşte misiunea ei profetică, sacerdotală şi regească a lui Isus, conştienţi fiind că: „Biserica nu poate ignora misiunea caritativă aşa cum nu poate abandona Sacramentele şi vestirea Evangheliei.

  În ultima vreme auzim tot mai mult despre voluntariat. Termenul este cunoscut de multă vreme, dar înţeles în feluri diferite. Există persoane care se miră atunci când o tânără asistă nişte bătrâni într-un cămin. Întreabă ce salariu primeşte şi refuză să creadă că nu primeşte un salariu pentru asta. Nu le vine să creadă când află că acea tânără este o voluntară. Mirarea este de înţeles. Venim dintr-o societate închisă. Oamenii nu puteau să se exprime în spaţiul public, în care nu aveau încredere. Viaţa fiecăruia era orientată spre sine, spre familie şi interesul propriu.
  Şi totuşi, cuvântul voluntariat are o carieră cu mult mai lungă în limba română decât epoca din care am ieşit.
  Astfel, în perioada premergătoare războiului de independenţă a fost permisă înrolarea tinerilor între 17-30 de ani pe o perioada de minim 4 ani.
  Oamenii au mers la război sau au înfăptuit fapte caritabile răspunzând unor porniri lăuntrice sau exterioare.
  La polul opus se află ipocrizia şi cinismul unor regimuri totalitare. În timpul comunismului se făcea „muncă voluntară”. Salariaţii erau luaţi după orele de program, sau duminică să facă diverse activităţi impuse de activiştii de partid, numită „muncă voluntară”.
  Pentru a înţelege totuşi deplin sensul voluntariatului să medităm la Evanghelia lui Ioan: „căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său Unul născut ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3.16).
  Avem în această exprimare lapidară o motivaţie a misiunii voluntariatului. Voluntariat înseamnă o renunţare, o dăruire fără condiţii dintr-o motivaţie puternică şi evidentă.
  Există multe organizaţii şi mulţi voluntari. Fiecare dintre acestea are declarată o misiune.Este deci normal ca recrutarea voluntarilor să se facă potrivit misiunii declarate de organizaţia în cauză.
  Caritasul Diecezan Iaşi îşi propune ca misiune să pună în practică doctrina socială a Bisericii „pornind de la raţiune şi de la dreptul natural” (Benedict XVI- Deus caritas est). Doreşte să fie un braţ care să-i sprijine pe cei slabi şi o voce care să-i facă auziţi pe cei care nu pot vorbi. Va acţiona pentru a reface şi păstra spiritul de solidaritate şi compasiune în comunităţi împlinind voinţa Domnului nostru “care S-a rugat ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21). Ca instituţie în cadrul Bisericii catolice va da expresie imperativului evanghelic de promovare a dreptăţii şi a-i ajuta pe cei marginalizaţi şi aflaţi în sărăcie. (Managementul Voluntarilor Caritas,mai 2007)