Cuvânt de Crăciun 2009

În grabă sau din curiozitate, cu emoţie sau cu indiferenţă, de gura celor din jur sau cu credinţă sărbătorim Crăciunul. Da. Este din nou Crăciunul, Naşterea Domnului Nostru Isus Cristos.

Aşadar după 2000 de ani de creştinism ce putem spune? Care este situaţia în lume? În fiecare minut mai mult de un milion de Euro se cheltuie pentru arme şi în acelaşi timp în fiecare moment şaptezeci de persoane mor de foame; în fiecare an se cheltuiesc sume fabuloase pentru cele mai banale distracţii şi în acelaşi timp în fiecare an aproape patruzeci de milioane de persoane mor din cauza subnutriţiei.

În lume nedreptăţile cresc, violenţele se amplifică: şi copiii, tocmai copiii, suferă din cauza răutăţii şi vulgarităţii.

De ce, Doamne, am redus astfel lumea creată de tine?

La originea acestor situaţii neplăcute se află un NU: un NU al nostru! Este alegerea greşită a noastră! Această tristă situaţie este redată deja de evanghelistul Ioan:

„ În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.

Cuvântul era adevărata lumină care luminează pe tot omul care vine în lume.

A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.” ( In. 1, 9- 11)

Aceste cuvinte sunt o imagine şi pentru prezentul nostru.

De ce acest teribil NU nefericit? De ce oamenii continuă să-l refuze pe Dumnezeu chiar şi după ce văd consecinţele nefericite şi dramatice ale acestui refuz? De ce?

Putem înţelege aceasta dacă ne reîntoarcem la Betleem.

La Betleem Dumnezeu ne-a indicat locul şi condiţia întâlnirii cu El: dacă nu ne convertim la spiritul de la Betleem, ne regăsim în mod fatal de partea lui Irod şi a duşmanilor lui Dumnezeu.

Dar care este spiritul pe care trebuie să-l regăsim la Betleem?

La Betleem Dumnezeu alege umilinţa, alege ultimul loc: acesta e răspunsul dat orgoliului omului.

Există în bazilica din Betleem o poartă – singura cale de acces – care s-a transformat într-un adevărat simbol.

În timpul Cruciadelor nu era deloc neobişnuit ca soldaţii musulmani să dea navală călare în biserică şi să-i atace pe credincioşi şi pe preoţi. De aceea poarta cea mare a fost acoperită pentru a împiedica acest lucru şi s-a lăsat ca singură intrare o portiţă de ceva mai mult de un metru înălţime.

Chiar şi astăzi se intră în bazilică prin această portiţă, ghemuindu-te, copilărindu- te.

„Trebuie să te apropii de această pagină evanghelică copilărindu- te. Betleem este un loc inapt pentru cei mari, o adevarată sărbătoare a celor mici" (Jose Luis Martin Descalzo).

Numai iubirea şi umilinţa sunt capabile de astfel de gesturi. Aşa cum spunea Pascal: „Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le are".

Iubirea ne dă peste cap, ne zăpăceşte. Cum să nu ne dea peste cap, când cel care iubeşte este Dumnezeu? Numai iubind cu adevărat, primind din iubirea lui Dumnezeu vom înţelege şi accepta umilinţa în viaţa noastră.

La Betleem Dumnezeu alege sărăcia: este răspunsul său la setea de nestăpânit a omului după bogăţie. Mulţi nu înţeleg pericolul bogăţiei fără limite şi fac din viaţa lor o căutare nesfârşită, o goană după bani. Astfel banul devine scopul absurd al vieţii şi izvorul noilor nelinişti şi a noilor tipuri de sclavie.

Se povesteşte că undeva moare o doamnă dupa ce a trăit o viaţă de comodităţi şi de plăceri. Ajungând în cer, Sfântul Petru îi atribuie o colibă mică şi sărăcăcioasă: „reşedinţa dumneavoastră pentru toată veşnicia".

-Cum? – protestă femeia. Eu nu pot să locuiesc într-o cocioabă.

-Îmi pare rău, doamnă – îi raspunde Sfântul Petru. Este cea mai bună pe care v-am putut-o construi cu materialele pe care dumneavoastră ni le-aţi trimis.

„În casa tatălui meu există multe lăcaşuri". Multe şi diferite.

Zi de zi ne edificăm propria veşnicie. Calitatea acesteia va depinde de materialele pe care – de asemenea, zi de zi – le trimitem.

Importanţa vieţii noastre pe pământ este enormă: de ea depinde calitatea veşniciei noastre.

Sărăcia pe care ne-o propune Isus nu înseamnă refuzul banului, dar înseamnă a ne comporta în libertate faţă de ban, astfel încât să nu devină un idol în locul lui Dumnezeu.

Să ne convertim aşadar şi să aderăm în acest Crăciun la alegerile pe care le face Pruncul din iesle. Să ne convertim la spiritul de umilinţă şi sărăcie. Să ne convertim la înţelepciunea din Betleem: aceasta este dorinţa pe care v-o adresez în acest timp al Crăciunului, aceasta este rugăciunea pe care să o purtăm împreună pornind de la ieslea Pruncului din Betleem. Să începem să trăim idealul umilinţei şi sărăciei la care ne cheamă Dumnezeu făcut om pentru răscumpărarea noastră din sclavia păcatului.

Crăciun binecuvântat!

Pr. Egidiu Condac

Workshop – Dezvoltarea abilităţilor de viaţă pentru copii şi tineri - [17] accesari
Şcoala de Vară, activitate necesară în formarea abilităţilor necesare practicării comportamentelor pro sociale de către tinerii din Iaşi - [49] accesari