Articole filtrate după dată: Ianuarie 2017
30 Ianuarie 2017 In Noutati si evenimente

             Centrul de Resurse pentru Familii, program integrat în cadrul Domeniului Copii, Tineri, Familii al asociației Centrul Diecezan Caritas Iași, a organizat in data de 27.01.2016 grupul de suport intitulat „Planuri pentru anul 2017”, prin intermediul căruia am provocat beneficiarii să realizeze o introspectivă proprie pentru anul ce tocmai a trecut, bifând astfel reușite și nereușite și trasând totodată obiective clare și realizabile pe viitor.

29 Ianuarie 2017 In Meditatii duminicale

Apostolul Paul scria creştinilor din Corint: Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu (1Cor 1,28). Afirmaţia a fost confirmată de faptul că mesajele lui Dumnezeu în lumea modernă au fost trimise prin persoane care nu au ieşit în evidenţă. Ne gândim la Tereza a Pruncului Isus – care era ascunsă în mănăstire, Charles de Foucault, Tereza de Calcutta – săracă, firavă şi modestă şi chiar prin copiii sărmani ca cei de la Lourdes sau Fatima. Dacă analizăm bine, acest stil, el s-a evidenţiat chiar în modul de a se comporta al Salvatorului nostru, Isus, care, în ochii lumii, a trăit cu modestie şi a încheiat viaţa pământească murind pe cruce. După părerea oamenilor, acesta era un faliment ruşinos şi josnic; cei puternici şi deştepţi, de atunci, au gândit că vor reuşi să-l scoată dintre oameni pentru totdeauna, să-i strice sărbătorile, dar, în fapt, în acest mod, opera divină nu numai că s-a împlinit ci, în acest mod, şi-a dovedit puterea prin învierea ce oferă iertarea şi iubirea aducătoare de mântuire. Opera lui Isus nu numai că nu a dispărut, ci mai ales de atunci inundă lumea întreagă. Falimentul său aparent a devenit izvor de lumină şi iubire iar asta se poate vedea şi în viaţa urmaşilor săi: când faptele lor sunt bazate doar pe concepţii omeneşti (cruciadele, inchiziţia, etc), deşi, par cu intenţii bune, scot la iveală ruina şi răutatea, în timp ce, atunci când înfruntă lumea cu armele sărace ale cuvântului divin şi cu mărturia vieţii de iubire, trăite cu încrederea numai în Dumnezeu, deşi, apar înfrângeri sau fără valoare, aduc credinţă unui număr de oameni imposibil de numărat.

                Aceasta este logica necesară pentru a înţelege Predica de pe munte şi mai ales propunerile făcute în mesajul fericirilor: lasă ca Dumnezeu să te copleşească cu adevărul său şi să te conducă primind logica ce vine de sus. Nu fi trist când îţi dai seama de limitele tale, de faptul că mai ai de învăţat, că ai atitudini de îndreptat ci, bucură-te atunci când această sărăcie te convinge să ceri ajutor de la Dumnezeu şi să colaborezi cu el pentru a deveni mai bun şi mai iubitor. Când faci aşa, fii fericit căci Dumnezeu te iubeşte şi mai mult. Când îţi dai seama de faptul că viaţa şi plăcerile ei sunt efemere, când îţi dai seama că eşti sărac, când plânsul te paralizează dar, primeşti marile promisiuni ale lui Dumnezeu şi vei fi mângâiat, te vei sătura cu un adevăr profund şi veşnic şi chiar îl vei vedea pe Dumnezeu, căci iubirea lui se va vădi în viaţa ta… Promisiunile din Predica de pe munte sunt în inima credinţei noastre. Fericirile promise de Biblie; fericit bărbatul care se teme de Domnul, fericit omul care crede în Domnul, fericită eşti tu care ai crezut cele spuse de Domnul, precum şi fericirile propuse în predica de pe munte trebuie văzute doar în oglinda care arde pentru că-i cufundată în iubire. În mod practic, ele vor fi înţelese de cel care a primit vestea cea bună în profunzimea fiinţei sale, de cel care cu adevărat devine milostiv, blând, însetat de dreptate şi făcător de pace pentru că iubeşte cu adevărat. Această fericire este trăită numai dacă vom fi capabili să trăim atitudinile fundamentale promise de Isus, dacă vom putea iubi încrezători în Domnul. Mulţi oameni, atunci când viaţa i-a făcut amari şi închişi prin nenumărate deziluzii şi dezamăgiri, au pierdut din credinţa lor în Dumnezeu şi din încrederea lor în oameni; Isus acestora le propune să înceapă din nou să creadă învăţând să fie depăşească toate printr-un stil  nou, stilul său. El a perseverat în bine în pofida tuturor relelor, el a dovedit perseverenţă şi a contat pe faptul că Dumnezeu instaurează binele, oferă sprijin celor care speră şi dă victorie celor care trăiesc în iubire: el dă siguranţă şi bucurie. O bucurie care domneşte când o trăieşti cu el.       

Pr. dr. Alois Hîrja

25 Ianuarie 2017 In Noutati si evenimente

În perioada 19-20 ianuarie, la Centrul Diecezan Caritas Iași, s-a desfășurat a cincea sesiune de formare din cadrul proiectului „Caritas - Oportunități pentru viitor”, finanțat de Asociația Renovabis din Germania. La această întâlnire au participat directorul general, directorii de domenii, coordonatorii de programe, coordonatorii centrelor de îngrijire la domicliu și asistenții sociali. Cursul a fost susținut de Tunde Lochili și Cristina Frasin, de la Asociația Progress Art din Satu Mare.

21 Ianuarie 2017 In Meditatii duminicale

O dată încheiat timpul Crăciunului cu solemnitatea Epifaniei, anul liturgic face loc, începând cu sărbătoarea Botezului Domnului, Timpului de peste An, într-o primă etapă care ţine până Miercurea Cenuşii când începe Postul Mare care culminează cu Solemnitatea Sfintelor Paşti, după patruzeci de zile  sărbătorea Înălţării Domnului, după alte zece zile Solemnitatea Rusaliilor ( Coborârea Sfântului Duh), iar duminica următoare, a Sfintei Treimi, încheie Timpul Pascal, după care se reia Timpul de peste An până la Solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului, care pune capăt anului liturgic.

În timpul acestuia, suntem călăuziţi pas cu pas, de cuvântul Domnului, cuprins în Sfintele Scripturi, şi de Tradiţia creştină, în cadrul rânduielii liturgice, în vederea alimentării şi perfecţionării vieţii noastre creştine.

Atenţia creştinului se îndreaptă îndeosebi spre Isus Cristos, Cuvântul veşnic, Fiul din dumnezeiasca, sfântă şi nedespărţită Treime, „întrupat pentru noi oameniii şi pentru a noastră mântuire”.

În celebrările liturgice sunt folosite multe texte evanghelice cuprinzând aspecte din viaţa şi activitatea Domnului nostru Isus Cristos.

Industria  cinematografică foloseşte uneori religia, cu precădere viaţa şi opera lui Isus, ca sursă de inspiraţie, de „documentare”, fără a respecta, nu o dată, întru totul, veracitatea acesteia.

Cea mai credibilă instituţie care poate oferi tezaurul doctrinar şi disciplinar creştin este Biserica, asistată de Duhul Sfânt, Mângâietorul, Duhul Adevărului, „Domnul şi de viaţă dătătorul, ;care de la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este adorat şi preamărit, şi a grăit prin profeţi”.

În liturghia cuvântului a duminicii a treia „de peste an”, sfântul apostol şi evanghelist Matei, (4,12-23), ne descrie începutul activităţii publice a lui Isus.După ce a voit să fie botezat în Iordan, de către Ioan, după ce este ispitit de diavol în pustiu, Isus se mută de la Nazaret, la Cafarnaum, pe malul lacului Genezaret, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali.  Acest fapt este considerat ca o împlinire profetică a cuvintelor lui Isaia, cuvinte citate şi în prima lectură a duminicii; „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare,, dincolo de Iordan, Galileea păgânilor. Poporul care zăcea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care locuiau în ţinutul întunecos al morţii le-a răsărit o lumină” (8,23-9,1). Isus umbla prin mulţimile cosmopolite, spunând cu glas tare: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Ne imaginăm ce efect ar fi avut aceste cuvinte dacă ar fi existat aparatura fonică din tmpurile noastre ! Pentru împlinirea misiunii sale, Învăţătorul dumnezeiesc se foloseşte de metoda obişnuită, de „resursele umane”ale vremii. Autorul sacru, evanghelistul Matei, ne descrie în cuvinte simple, obişnuite, convingătoare, recrutarea acestor „resurse”: „Umblând de-a lungul Mării Galileii, / lacul Genezaret/, a văzut doi fraţi: pe Simon, numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Şi le-a spus: ̒Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!̒. Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat”(vv.18-22).

Remarcăm în aceste cinci versete ale textului: a) Procedura originală, divină, a lui Isus, care le va spune mai târziu: „Învăţaţi de la mine căci sunt blând şi smerit cu inima”, îndreptată spre patru oameni simpli, pescari. b) Impresia deosebită pe care aceştia o au faţă de omul extraordinar care le vorbeşte şi îi convinge să-l urmeze. c) promptitudinea cu care cei chemaţi renunţă la toate şi îl urmează . Această uvertură a operei lui Isus este un imbold, de-a lungul istoriei creştine, pentru toţi cei chemaţi, în diferite moduri, la urmarea lui Isus, mai cu seamă pentru slujirea preoţească. În criza contemporană a vocaţiilor, apelăm mereu, cu încredere, la procedura lui Isus, la „stăpânul secerişului”.

Însoţit de această primă echipă de ucenici, „Isus străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală si suferinţă din popor” (v,23).

Patru versete din psalmul 26, înscrise după prima tectură ca „psalm responsorial”, (1,4,13-14), dau posibilitate participanţilor la sfânta liturghie să-şi exprime cu bucurie credinţa şi speranţa: „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul, este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!”.

Lectura a doua a duminicii, din prima scrisoare a sfântului apostol Paul către corinteni (1,10-13.17) are o rezonanţă deosebită prin faptul că se încadrează, anul acesta. În săptămâna pentru unitatea creştinilor, fiind un îndemn stăruitor la unitate: „Să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire”(v.10).

                       Doamne, izvorul bucuriei noastre, ascultă-ne!

                                                                                      P.A.Despinescu