Evenimente de responsabilitate socială la ceas aniversar:

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de activitate a Centrului Diecezan Caritas Iași, iar pentru a marca anul jubiliar, asociația noastră organizează o serie de evenimente de responsabilitate socială care se vor încheia cu o gală a responsabilității sociale, Caritas 30 de ani de caritate.

Rolul acestor evenimente vizează sensibilizarea comunităților din Regiunea Moldovei și ajutorarea celor care trăiesc în sărăcie, persoanele marginalizate social, singure sau bolnave, recunoscând valoarea fiecăreia dincolo de condiția socială.

Vă invităm să vă alăturați pe drumul carității și să fim solidari cu semenii noștri mai puțin norocoși.

 

- Contributia ta chiar contează

O floare pentru o viata

Ziua Don Bosco

- Festivalul clătitelor

Liturghia de multumire Faraoani

Martisor în dor de traditii

- Liturghia de multumire Pârgărești


 

 

 

 

 „Caritas” este un instrument pastoral oficial al Diecezei, este organismul instituit de episcop cu scopul de a promova şi coordona, chiar şi de a colabora cu alte instituţii la promovarea diferitelor iniţiative caritative şi de asistenţă socială în forme corespunzătoare timpurilor şi necesităţilor, în vederea dezvoltării integrale a omului, a dreptății sociale şi a păcii, cu  atenție deosebită faţă de cei aflaţi în dificultate, dar şi cu prevalentă funcţie pedagogică.

Pornind de la acest principiu călăuzitor, Caritas-ul trebuie să fie organismul eclezial care sensibilizează şi educă la atenţia faţă de cei mai nevoiaşi şi săraci, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere moral, la nivel parohial, diecezan dar şi internaţional, finalitatea ei fiind nu numai de distribuire de ajutoare, dar şi mai ales de favorizare  unui nou mod de a gândi şi de a trăi “caritatea”, iubirea concretă faţă de semenii noştri aflaţi în diferite forme de dificultate.

Caritas-ul în viaţa unei parohii trebuie să fie acel organism al Bisericii locale care ştie să asculte şi să primească pe fiecare membru al ei, trecând de la o solidaritate de “prim ajutor”, la o îngrijire a rănilor societăţii, la o caritate care ştie şi să recunoască, care ştie să smulgă rădăcinile sărăciei şi ale nedreptăţilor. Caritas-ul parohial trebuie să anime fiecare persoană şi întreaga comunitate la sensul carităţii şi a dreptăţii, să educe la spiritul şi experienţa mărturiei comunitare  a carităţii, la coordonarea iniţiativelor pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în diferite forme de dificultate.

La 30 de ani distanţă de la constituirea în formă organizată a Centrului Diecezan Caritas Iaşi se pot constata roadele unei iniţiative providenţiale atât pentru comunităţile parohiale cât şi pentru întreaga comunitate diecezană. Este un organism prevalent diecezan, dar cu multe ramificaţii în comunităţile parohiale. De aceea este de dorit ca stilul „caritas” să pătrundă în toate comunităţile parohiale şi să se promoveze o mentalitate de solidaritate creştină care să treacă dincolo de graniţele comunităţii, atunci când situaţiile o cer.

Sunt martor direct al naşterii Centrului Diecezan Caritas Iaşi în primăvara anului 1990, la puţin timp după căderea regimului ateu-totalitarist, când după o avalanşă de ajutoare sosite din partea diferitelor organizaţii Caritas ale Europei, s-a simţit nevoia de a trece la o formă organizată de gestionare a acestor ajutoare, dar în acelaşi timp şi la crearea unui organism eclezial care să promoveze o mentalitate “caritativă” în rândul credincioşilor în parohiile Diecezei de Iaşi.

Am asistat apoi pas cu pas la cristalizarea structurii Caritas, dar şi la încercarea de a crea o “mentalitate” de “caritas”, atât în privinţa operatorilor, a voluntarilor şi a binefăcătorilor, dar şi beneficiarilor. Diversificarea serviciilor, intrarea în circuitul naţional prin Confederaţia Caritas România, legăturile cu partenerii externi, au contribuit la impunerea unui stil “profesional” de îngrijire a rănilor atât materiale, cât şi morale ale oamenilor.

“Mâini care dau şi altele care primesc”, este caritatea pe care fiecare creştin este chemat să o trăiască, s-o promoveze, să o susţină, să o însufleţească în comunităţi. Acesta este proiectul Caritas şi care cred eu că s-a conturat destul de bine de-a lungul celor 30 de ani de existenţă a Centrului Diecezan Caritas Iaşi.

Felicit pe toţi cei care au de-a lungul celor 30 de ani au contribuit la conturarea acestui organism eclezial esenţial în viaţa Diecezei de Iaşi şi doresc să-mi manifest totodată recunoştinţa vie pentru efortul cu care Caritas Iaşi continuă să se angajeze în vederea dezvoltării integrale a persoanei umane. Preţioasă este misiunea pe care ea o realizează prin activităţi curajoase şi vrednice de laudă de adevărată solidaritate creştină.

Doresc ca fericita aniversare să trezească în toţi cei care operează în acest important organism diecezan o reînnoită dorinţă de fidelitate faţă de “carisma” ei specifică: ea face referinţă esenţială la iubirea gratuită şi milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni ca de altfel şi la caritatea - iubirea revărsată în inimile creștinilor. Pe baza acestor referinţe spirituale solide încurajez pe toţi operatorii, voluntarii şi direcţiunea „să înainteze în larg” cu încredere şi zel creştinesc prin trăirea şi propovăduirea “evangheliei carităţii”.

Tuturor celor care au lucrat de-a lungul anilor la Centrul Diecezan Caritas Iaşi le adresez un mulţumesc din inimă pentru slujirea făcută cu multă dăruire, uneori şi cu sacrificii şi doresc mai departe multe succese în concretizarea “carităţii” prin diferitele proiecte şi programe la care este angajat actualmente Centrul Diecezan Caritas Iaşi.

Vocaţia voastră, dragi operatori şi voluntari ai Centrului Diecezan Caritas Iaşi, este de a fi ferment şi plămadă de caritate în comunităţi şi în marea comunitate diecezană!

Nu încetaţi să construiţi punţi şi poteci de dreptate socială şi de echitate cerând şi căutând să reconstruiţi demnitatea persoanelor!

Aceşti 30 de ani ai Caritas-ului Diecezan Iaşi au fost ani bogaţi în care cred că aţi experimentat rodnicia spirituală de fiecare dată când v-aţi deschis şi la credinţa şi iubirea lui Dumnezeu, când nu aţi cedat tentaţiei de a trăi “caritatea” numai ca “profesie”, dar mai ales ca “vocaţie”.

Numai Dumnezeu cunoaşte milioanele de gesturi şi semne ale unor acţiuni concrete de caritate trăite în aceşti 30 de ani. Numai El a văzut lacrimile şterse şi zâmbetele redate de Voi, dragi operatori din cadrul Centrului Diecezan, care în numele “Caritas” aţi ştiut să vă ridicaţi la înălţimea care totdeauna este în slujirea Bisericii şi a localităților noastre.

Să crească în fiecare dintre Voi, dragi operatori din cadrul Caritas-ului Diecezan Iaşi, adeziunea la Evanghelia lui Cristos, izvor mereu puternic de vitalitate caritativă, pentru a înfrunta cu mult curaj provocările timpurilor noastre. Astăzi, ca şi în trecut, operatorilor carităţii creştine li se cere mai ales să trăiască o familiaritate intimă şi constantă cu Domnul şi trebuie să alimentaţi inițiativele precum şi mărturia carităţii  pornind în fiecare zi de la  rugăciune şi de la  ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Asigur din partea mea o amintire constantă în rugăciune şi vă dau tuturor, Directorului şi colaboratorilor săi, mai ales la început de mandat nou, precum şi tuturor celor care cooperează la diferite proiecte, voluntarilor o specială binecuvântare arhierească, cu un gând deosebit şi la cei care sunt asistaţi cu atâta iubire.

Multă bucurie şi dăruire în activitatea pe care o desfăşuraţi !

 

 

 

 

 

     În anul 2000, urmare a încetării activității Pr. V. Petercă din funcția de Director Caritas, Consiliul director s-a întrunit la Iași și s-au făcut alegeri. Pentru funcția de director general am fost ales eu și pentru cea de director executiv pr. Egidiu Condac. 

    A fost un început destul de anevoios, deoarece pentru o asemenea poziție, ca lucrurile să meargă bine, trebuie să ai o cunoaștere în ansamblu a proiectelor în derulare, ca apoi să poți ajunge în detaliu la fiecare. Din fericire am găsit în birouri și pe teren personal competent cu care să continuăm proiectele existente și să facem planuri pentru altele noi.   În perioada respectivă, Caritas însemna, în mintea multora, primirea de ajutoare din străinătate și împărțirea lor celor nevoiași... Un proiect care funcționa bine atunci era atelierul de tâmplărie și de asemenea, desfacerea hainelor la mâna a doua. Beneficiari erau orfelinatele, Seminarul, construcții de biserici și case parohiale, dispensare, case de reculegere, școli etc. A fost și o încercare cu două clase de copii de etnie rromă la o școală din Păcurari, dar cu puțină reușită, neavând personal care să aibă cât de cât cunoștință despre cultura lor... Un alt proiect care a funcționat bine a fost cabinetul dentistului, ca și distribuirea de medicamente pe care le primeam din America. La un asemenea transport, un container mare primit din America, deși toate documentele erau pregătite din timp, la deschiderea containerului, inspectorul care asista, a omis să treacă prin toate documentele și ne-am trezit cu mass media pe cap, poza pr. Egidiu și a mea pe prima pagină a câtorva ziare cu mențiunea: Caritas Iași importă din America droguri pentru ”săraci”... Cu toate insistențele noastre, nici vorbă de vreo retractare...

În aceiași perioadă, fiind responsabil al Filialei Iași de Ajutor Maltez, am făcut o colaborare cu succes, mai ales cu întâlnirile familiilor care aveau persoane cu handicap (circa 20 de familii). De asemenea, cu vizitarea și ajutorarea persoanelor în vârstă de acasă și-n aziluri. 

    Treabă a fost multă și s-a lucrat cu entuziasm. Pr. Egidiu a intrat repede în miezul lucrurilor și și-a făcut partea foarte bine. Trebuie să menționez că a făcut de nenumărate ori și partea mea, deoarece în aceiași perioadă îndeplineam și funcția de vicar general și toată responsabilitatea rămânea adesea pe umerii  săi.

    Deus Caritas est. Venerabilul papa emerit Benedict ne prezintă cu atâta finețe această calitate divină în cadrul căreia trebuie să se înscrie viața fiecăruia dintre noi, dar mai ales a celor care sunt direct angajați în asociația Caritas. Slujindu-l pe Dumnezeu prin aproapele împlinim una din cele mai sfinte porunci și, dacă o facem cu competență și bucurie, cu atât mai bine!

    Dragi salutări tuturor lucrătorilor din Caritas și succes deplin în derularea proiectelor actuale.

    La ceas aniversar, LA  MULȚI  ANI, Caritas!

 

Caritas Christi urget nos (2Cor 5,14)

 

Doresc să încep aceste câteva gânduri cu o afirmație, și totodată să dau mărturie cu o profundă convingere: Biserica, fără caritate, nu poate fi cu adevărat Biserică. Ea nu poate să lucreze fără iubire, iar iubirea sau caritatea îl reprezintă pe Dumnezeul cel iubitor și pe Fiul său întrupat și prezent între oameni și pentru oameni. Nici creștinul nu poate fi creștin, fără să cunoască și să practice iubirea.

Am admirat mereu afirmația primilor noștri inițiatori și mesageri ai Caritas-ului în dieceza noastră, care spuneau că, fără caritate, Biserica nu poate fi cu adevărat poporul lui Dumnezeu, ea poate fi credibilă doar dacă trăiește și răspândește iubirea sau caritatea, cea care o face să fie a lui Dumnezeu și pentru oameni. De aceea, Biserica dintotdeauna s-a străduit să-și împlinească menirea căutând mereu forme noi și variate de a îndrepta spre oameni brațele carității, rămânând astfel o adevărată instituție divină și credibilă ce răspândește darul iubirii, darul comuniunii și al solidarității între oamenii timpului nostru.

Primind cu bucurie invitația de a participa la frumosul eveniment comemorativ „Caritas 30”, organizat de Centrul Diecezan Caritas Iași pe tot parcursul acestui an 2020, țin să îmi exprim gândul de aducere-aminte și de prețuire a efortului pentru întreaga activitate a acestei respectate instituții în sărbătoare.

Consider în același timp că e și datoria mea, ca episcop de Iași, să dau o mărturie vie despre această lucrare din partea tuturor membrilor Bisericii noastre locale, lucrare admirabil coordonată mai ales de cei tineri, care au îndeplinit misiunea de lideri curajoși într-un asemenea important domeniu. Ei au stimulat, conform sfintei Evanghelii, spiritul adevăratei iubiri și carități creștine și așa au început să se vadă înmulțindu-se diferitele forme de întrajutorare creștină care au crescut odată cu întreaga Biserică.

În acest sens, doresc să elogiez toate aceste inițiative pe drept cuvânt curajoase și pionierești ce au avut ca rezultat dinamizarea și trăirea carității creștine pe meleagurile noastre moldave. Mă gândesc, de asemenea, la toți cei care au știut să vină mai mult în ajutorul fraților pe drumul trăirii umane și creștine, după învățătura lui Cristos. El a spus că tot ceea ce un frate știe să facă altui frate mai mic este un dar adus Celui care este iubirea adevărată, iubire pe care a adus-o pe pământ pentru toți oamenii (cf. Mt 25,31-46).

Referitor la sugestia de a da o mărturie despre începuturile activității caritative în dieceza noastră și despre realizarea structurii Centrului Diecezan Caritas Iași, ca o instituție caritativă oficială a Bisericii noastre locale, mă voi strădui să punctez doar câteva aspecte.

Înfiinţarea structurii organizației diecezane a Caritas-ului pot spune că a fost posibilă datorită aportului preoților noștri care au avut șansa de a studia în străinătate și de a intra în contact direct cu activitățile organizațiilor Caritas din țările unde au ajuns. Ei au experimentat astfel aplicarea mesajului evanghelic în condiții de normalitate a trăirii vieții și carității creștine, acumulând astfel o cunoaștere vie și directă în acest sector al carității din țări ca Italia, Austria, Germania, Elveția, Franța etc. Întorși de la studii, au început, chiar din primele zile ale obținerii libertății atât de mult așteptate din 1989, să stabilească, după modelul întâlnit afară, diferite inițiative. La început erau mai timide, totuși „revoluționare” în sensul real al cuvântului , strângând în jurul lor persoane curajoase pentru a face ca darurile și ajutoarele primite de la alte asociații caritative din străinătate sau de la diferite persoane generoase să ajungă la cei în nevoie.

Un adevărat pionier al inițiativelor caritativ-sociale desfășurate chiar în Iași, centrul diecezei noastre, a fost mai întâi pr. prof. dr. Vladimir Petercă, adunând în jurul său pe preoții din Iași, pe pr. Ioan Gabor, colegi preoți din Seminar și câțiva laici. Merită să fie amintite familiile: Lisacoschi și Diac, care erau în acele timpuri speciale aproape de altar și de oameni. Entuziasmul lor părea de nestăvilit, făcând cu bucurie o muncă de voluntariat și de adevărat pionierat caritativ creștin.

Mă bucur să notez că parohul și parohia, unică pe atunci în Iași, precum și Seminarul de pe Copou au devenit modele și centre de contact cu atâtea familii ce aveau reală nevoie de ajutorul și solidaritatea celorlalți creștini, din țară și din străinătate.

Ceea ce s-a întâmplat atunci în Iași s-a verificat și în alte centre parohiale ale diecezei, mai ales în cele mai mari, cum au fost Bacău, Roman, Onești ori Suceava etc., așa încât o flacără nouă s-a aprins și s-a răspândit încet, încet printre preoții și creștinii noștri. În întreaga dieceză, spiritul nou al dragostei creștine găsea ecou în multe suflete, cu precădere între tineri și tinere ce căutau să devină voluntari în inițiativele social-caritative, tineri animați de caritatea creștină și de spiritul cel nou al solidarității umane.

În retrezirea preocupării pentru operele caritative s-au alăturat și alți preoți, animatori ai grupurilor Acțiunii Catolice din parohii, iar ei au contribuit la crearea unui curent nou în răspândirea carității și a colaborării pentru o societate deschisă spre valorile evanghelice ale iubirii și ale solidarității creștine. Un rol semnificativ în dezvoltarea acestui spirit l-a avut și deschiderea acelor noi centre de pregătire teologică și spirituală destinate mai ales pentru tineri dornici să învețe mai mult și să devină lideri spirituali în propunerea religiei în școli și în trăirea zilnică a solidarității și trăirii carității creștine.

Acest nou avânt de a fi angajați mai activi în promovarea unor noi și variate inițiative caritative și sociale a impus, în timp, căutarea de noi modalități pentru ca această muncă în domeniul caritativ să fie cât mai bine organizată. Atât la nivel național, cât mai ales la nivel diecezan, s-a impus stabilirea unor structuri și inițiative organizatorice potrivite cu noua legislație în domeniul social-caritativ, care să facă și mai rodnică munca în acest domeniu, spre binele cât mai multor beneficiari și spre creșterea solidarității creștine și umane. S-au realizat structuri parohiale, zonale și diecezane care au dus la stabilirea unui organism central drept for coordonator al muncii caritative, capabil nu numai să coordoneze sectorul social-caritativ, ci și să colaboreze cu alte instituții naționale și internaționale, toate animate de un scop nobil, acela de a face mai dinamică și mai vie caritatea creștină și umană.

Acesta a fost și rămâne rolul Centrului Caritas Iași pentru întreaga noastră dieceză și pentru Biserica noastră locală, legat strict de marele organism central al Caritas Internațional, ca o inimă ce pulsează peste tot dragostea și caritatea, ca izvor viu al comuniunii între toți membrii Bisericii și chiar ai societății umane.

 Le suntem recunoscători tuturor celor care au inițiat, au continuat și au dus la bun sfârșit munca organizatorică pentru implementarea cât mai vie a carității creștine și a comuniunii între toți membrii Bisericii și a societății umane.

Ținând să-i onorăm pe toți cei care au fost în fruntea acestui organism central al Caritas-ului diecezan C.D.C., mă bucur să-i amintesc cu respect mai întâi pe inițiatorul său, cel care a pus bazele acestui centru operativ, pr. profesor Vladimir Petercă, apoi pe continuatorul acestei misiuni, vicarul general Grigore Duma, iar mai apoi dar nu în ultimul rând pe pr. dr. Egidiu Condac, împreună cu colaboratorii și directorii săi adjuncți, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam, precum și pe noul promovat și numit recent pr. prof. dr. Iosif Iacob. Îi includ apoi pe toți cei care, de-a lungul anilor, au muncit în acest organism caritativ astăzi, în zi de sărbătoare, mulțumindu-le pentru tot ce au făcut pentru răspândirea carității între creștini și în mijlocul poporului nostru din Dieceza de Iași și nu numai.

Îl rugăm cu toții pe Dătătorul tuturor darurilor să fie generos în răsplată, oferind fiecăruia darul cel mai mare adus din cer iubirea și caritatea cea veșnică.

Pentru că e sărbătoare și e un  important moment de bilanț și de noi hotărâri, mă întreb ce ar fi bine să spun, ca martor al întregii activități Caritas în Dieceza noastră de Iași, ce să le doresc celor de ieri și de azi, împreună cu noul păstor, episcopul Iosif Păuleț, și colaboratorii săi. Ce doresc acum, la acest moment aniversar, tuturor iubitorilor de suflete, dar mai ales celor care vor lucra mai departe în favoarea carității și solidarității creștine în anii care vin, celor ce au iubit și iubesc mai departe caritatea și Centrul Diecezan Caritas Iași? Nimic altceva decât aceeași bucurie, transmițându-le aceeași felicitare și mulțumire și aceleași sentimente pe care le exprimam la celebrarea jubileului de argint:

 Centrul Diecezan Caritas Iași, în frumoasa sa istorie, a urmărit cu mare interes și fidelitate un adevărat ideal, să arate că întreaga sa activitate în slujirea comunității este fundamentată pe această logică profundă a lui Cristos și a Bisericii. Credința trebuie să se arate în fapte printr-o dragoste mereu inventivă în favoarea comunității și, desigur, destinată celor în nevoi, bine știind că numai dăruind poți dobândi.

La mulți ani, Centru Diecezan Caritas Iași! La mulți ani și la noi și variate bucurii pentru toți cei trec pragul acestei instituții de caritate creștină și umană!

La mulți ani tuturor membrilor de ieri și de azi ai acestui forum de iubire și solidaritate creștină!

 

                Iași, 1 martie 2020                                                          † Petru Gherghel

                                                                                                                                         Episcop emerit de Iaşi

Generația care a făcut parte din prima echipă a Centrului Diecezan Caritas, a fost fără îndoială o echipă de sacrificiu, dar și de multe bucurii, o echipă care a fost trup și suflet pentru ceea ce noi i-am numit primii binefăcători ai noștri. A fost înainte de toate, dna. Lisacovschi, dar și dl. Ludovic Lisacovschi, fratele ei, precum și dna. și dl. Diac și așa mai departe, dacă ar trebui să-i menționez pe toți...

 Personal am îndeplinit funcția de director al Centrului Diecezan Caritas Iași și cu toții împreună am trecut la treabă fără nici o zăbavă. Drept să spun nici eu, nici ceilalți nu știam ce o să ne aștepte în curând.

Ideea înființării Centrului Diecezan Caritas ne surâdea tuturor și am și trecut la primii pași fără a mai aștepta prea multe. Cu toții eram entuziasmați de munca noastră și plini de idei. Au apărut însă și primele provocări, de la care nici unul nu s-a dat în lături. Ne bucuram așa de mult că aveam atâtea de făcut. Și acum vine întrebarea de bază: la ce nevoi ale comunității a răspuns Caritasul în perioada respectivă? Dar în perioada care a urmat? A fost foarte mult de muncă, la care însă ne-am angajat cu tot entuziasmul nostru. A trebuit să dăm o atenție cu totul deosebită bucuriilor, dar și necazurilor de tot felul, adică să fim de toate pentru toți. Este drept, munca de început a avut multe coborâșuri, dar și foarte multe urcușuri. Ele ne-au făcut să fim mai bucuroși și mai optimiști în toate gesturile și mișcările noastre, pentru că nu a fost un chin, ci o adevărată desfătare, dar și mângâieri trăite din plin de fiecare. Dumnezeu, Cel atotputernic și veșnic, ne-a dăruit multă sănătate și poate să se bucure cu adevărat împreună cu fiecare dintre noi, căci El este viu mereu și pentru noi, de-a pururi. Nu ne-am plâns niciodată de munca pe care am depus-o, orice efort era o satisfacție. Eram mândri că lucrăm „în via Domnului!” Nu au fost puține aceste acțiuni ale noastre, de la munca obișnuită cu selectarea hainelor, până la trimiterea unor echipamente pentru diferite spitale din Iași și din împrejurimi.

Acum „un cuvânt de suflet” se cade să-l adresăm din toată inima și cugetul nostru, dar și de „încurajare” și de ce nu și „un îndemn” care să reflecteze îndelung la tot ceea ce cu toții avem de făcut spre binele Bisericii noastre.

În timp ce spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și-a ridicat vocea și a spus:

„Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt!”

Dar Isus a răspuns:

„Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează!” (Lc 11,27-28). Noi ne-am străduit în toate „să păstrăm acest cuvânt a lui Dumnezeu!” pentru noi și pentru generațiile care vor veni după noi. Noi am voit să oferim un exemplu viu pentru fiecare, așa încât Centrul Diecezan Caritas numără astăzi multe activități cu numeroși lucrători și voluntari.

 

Postscriptum:

Două instituții au luat ființă în mod treptat, este vorba despre Centrul de Plasament Sf. Iosif, orfelinatul nostru și Centrul de Resurse pentru Familii, adică Biroul de Asistență Socială. Ambele instituții au intrat pe rând în funcție cu succes deplin. Mai întâi orfelinatul care a creat grupe, grupe de copiii, care și-au găsit astfel un loc. Munca cu respectivii copii a fost grea și anevoioasă, dar a meritat tot efortul. Biroul de asistență socială a fost un al doilea proiect care și el s-a dovedit la fel de necesar, pentru că acest proiect a funcționat pentru familii, deci a avut un caracter mult mai generalizat. Și într-un caz, și în altul, este degetul Biserici, care a sesizat ambele situații întinzând o mână salvatoare la timpul potrivit.

 

Mons. Vladimir PETERCĂ

X

Right Click

No right click