ASOCIAȚIA CENTRUL DIECEZAN CARITAS LA MOMENT ANIVERSAR

 

 Există în fiecare dintre noi o profundă dorință de a înțelege și a împlini întocmai planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare, din momentul în care ne-a chemat la viață, în acest colț al lumii, în acest loc și în aceste împrejurări istorice.

 Gândindu-mă la conținutul mesajului aniversar, Caritas, 30 ani de caritate, memoria se îndreaptă spre trecut, un trecut al organizației în care nu am fost implicat în mod direct. Un trecut în care am fost prezent prin simplul aport pe care l-am putut aduce în momentele când ne-au fost solicitate brațele și forța fizică în anii petrecuți în seminar, atât în ciclul liceal cât și în primii ani de studenție, pentru diferitele activități de descărcare și încărcare produse, care veneau sau aveau destinații diferite în funcție de necesități. Erau activități, pe care, îmi amintesc, le realizam împreună cu colegii, uneori cu mult elan și implicare, distrându-ne chiar, alteori bombănind, întrucât ne era furată o oră din râvnitele  momente de destindere pe terenul de fotbal. Aceste activități cereau multă disponibilitate și, de ce nu, sacrificiu, ținând cont că multe dintre ele interveneau pe neasteptate și nu țineau cont de oră. Toate acestea au avut un impact la vârsta adolescenței, când nu toate sunt văzute cu claritate și spirit de responsabilitate față de binele major care trebuie să fie urmărit. Astăzi aș spune, caritatea nu ține cont de timp, de momentul zilei sau al nopții și nici de starea de spirit.

 În anii studenției, departe de casă și de țara natală, au fost puține momentele în care am avut posibilitatea de a interacționa în mod direct cu activități Caritas. În toamna anului 1999 un copil însoțit de mama lui a ajuns printr-un proiect Caritas la un spital din Roma pentru îngrijire de specialitate. Solicitându-se sprijinul studenților aflați la studii, au fost câteva zile în care am însoțit tânăra mama, ajutând-o să se descurce și să depășească problemele de limbă și de orientare într-o lume nouă și diferită pentru ea. O altă experiență a fost aceea, în care, prin intermediul acordurilor cu Dieceza de Münster și Kolping Germania am avut posibilitatea, ca student, să fac o experiență de muncă care mi-a permis să pot continua și desăvârși studiile teologice.

 În activitatea pastorală și didactică desfășurată ca preot în Iași, după 2002, au fost nenumărate momentele în care activitățile s-au întrepătruns cu cele caritative și în mod speciale cu cele ale Caritas Iași. Ca tânăr preot, vicar la Parohia „Sfânta Tereza” Iași, am trăit multe momentele de implicare în activități cu caracter social și caritativ. Activitățile lunare cu bătrânii, prin vizitele la domiciliu, pe care le făceam cu voluntarii; activitățile de voluntariat în care erau implicați adolescenți și tineri din parohie, mai apoi tinerii studenți; activitățile cu copiii în cadrul centrului care funcționa în spațiul simplu și sărăcăcios, dar plin de viață, din spatele Bisericii, sunt doar câteva din aspectele în care am notat și am fost martorul a ceea ce înseamnă activități Caritas în Dieceza de Iași.

 Apoi am avut posibilitatea să beneficiez mai îndeaproape și să simt atmosfera din cadrul echipei Caritas. Începând să locuiesc pe Sărărie, 134, prin bunăvoința Pr. Egidiu, din vara anului 2006, am putut să simt, chiar fără a fi implicat, sensul mișcării continue și a forfotei și preocupărilor generate de succesiunea evenimentelor dintr-un an și a proiectelor tot mai complexe și mai ample. În același timp, dificultățile cu care se confruntă o astfel de organizație, dificultăți care dau naștere unor preocupări și griji, au fost constant prezente în viața celor implicați în activitățile și proiectele Caritas. Acest lucru indică faptul că o organizație este vie, într-o continuă devenire și caută să se ancoreze în situațiile și evenimentele timpului, adaptându-se nevoilor și exigențelor momentului.

 Ce este Asociația Centrul Diecezan Caritas în anul 2020? Este o echipă care încearcă să lucreze în mod profesionist, fiind alături de cei în nevoi prin intermediul proiectelor pe care le desfășoară, căutând să implice și să sensibilizeze cât mai multe entități bisericești și statale, în vederea realizării acelui deziderat al Mântuitorului, lăsat nouă ca testament prin cuvintele Sfintelor Evanghelii: „…tot ce ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut!”

 Caritas este o familie formată din angajați, colaboratori, beneficiari și toți cei care, într-un cuget, împărtășesc aceleași idealuri, ca această lume să fie mai bună și mai dreaptă, fiecare asumându-și responsabilitatea specifică propriei stări și propriilor posibilități de a face binele. Nimeni nu este îndeajuns de bogat ca să nu aibă nevoie de ajutor și nimeni nu este atât de sărac ca să nu poată oferi ceva, un bine care să vină din suflet.

 Caritas, am simțit în acest an, este și căutarea de a înțelege cum putem face binele și în timpuri nesigure, timpuri de pandemie, timpuri care obligă la o analiză profundă în vederea alegerii binelui superior, în condiții de risc și nesiguranță.

 Așa, și doar așa, încercăm să înțelegem și să trăim, după 30 de ani de multiple experiențe și o bogată activitate, cuvintele papei Francisc: „caritatea este instrumentul iubirii lui Dumnezeu”.

 La mulți ani, Caritas! Felicitări pentru frumoasa prezență și mărturie în cei 30 de ani! Mulțumiri tuturor celor care au făcut ca lucrarea lui Dumnezeu să se realizeze prin intermediul acestei organizații! Dumnezeu să îi răsplătească pentru lucrarea lor!

 Caritasul a cunoscut multe persoane implicate: episcopi, directori, angajați, colaboratori, binefăcători, sponsori și în mod special beneficiari. Despre ei, despre beneficiari vorbește Papa Benedict și spune că sunt o resursă pe calea sfințeniei și a sfințirii omului, a fiecărui om.

 Felicitări și succes vouă, dragi angajați, care astăzi încercați să puneți la dispoziția aproapelui, a celor în nevoi, prin intermediul acestei organizații, timpul și priceperea dumneavoastră, spre a lucra în mod profesionist și cu inima,  pentru o lume mai bună. Dumnezeu să vă ajute și să lucreze în viața dumneavoastră, și prin dumneavoastră în viața celor care au mai mare nevoie.

 

La mulți ani!

 P. Iosif Iacob
30.11.2020

 

 

 Iubirea aproapelui, înrădăcinată în iubirea lui Dumnezeu, este înainte de toate o datorie pentru fiecare credincios, dar este și datorie pentru întreaga comunitate eclezială, și aceasta la toate nivelurile sale: de la comunitatea locală a Bisericii particulare până la Biserica Universală în ansamblul său....De-a lungul anilor, exercitarea carității s-a afirmat ca unul dintre domeniile sale esențiale, alături de administrarea sacramentelor și vestirea cuvântului. Practicarea iubirii față de văduve și orfani, față de prizonieri, bolnavi și față de toate persoanele care, în vreun fel, sunt în nevoi, țin de esența sa la fel ca și slujirea sacramentelor și vestirea Evangheliei.       ( Deus caritas est, 20; 22).

 Călăuzită de aceste principii ale Bisericii și de necesitățile reale ale atâtor persoane din societatea noastră, care se confruntă cu diferite forme de sărăcie, Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași s-a îngrijit în cei 30 de ani de activitate să favorizeze creșterea seminței carității, cultivate în pământul diecezei de Iași, lăsându-se hrănită și luminată de cuvântul viu al Evangheliei care se adresează deopotrivă angajaților, voluntarilor și tuturor creștinilor și oamenilor de bunăvoință.

 Ce au însemnat cei 30 de ani care s-au scurs? Au fost ani de creștere, de dezvoltare și  de maturizare.

 Creșterea și dezvoltarea au fost stimulate de atâtea necesități descoperite în comunitățile din orașele și satele din N-E României: oameni în diferite situații de precaritate, dar care poartă pe chipul lor aceeași imagine a lui Cristos pe care suntem chemați să-l slujim.

 Maturizarea a intervenit nu doar datorită trecerii inevitabile a timpului care aducea mereu noi transformări în societate, lăsând în urmă noi categorii de persoane care aveau nevoie de susținere, dar mai ales datorită multiplelor provocări la care asociația a trebuit să dea răspunsul cel mai potrivit, fără a uita că rămâne avocat și apărătoare a cauzei celor mici, a celor săraci și dezavantajați. Astfel pe lângă activitățile de sprijin oferit unui număr mereu  în creștere a beneficiarilor proiectelor, o permanentă preocupare a constituit-o alinierea serviciilor la noile reglementări legislative și standarde de calitate.

 Deși mai este mult de lucru pentru a conștientiza și sensibiliza pe cât mai mulți  oameni asupra responsabilității comune față de cei slabi și marginalizați din societate și a-i determina la o implicare mult mai hotărâtă, totuși se poate observa după această perioadă de timp că s-a reușit într-o bună măsură, plecând de la o analiză a nevoilor beneficiarilor, să se descope mai mult identitatea asociației de caritate în sine.

 Nu-mi rămâne decât să urez acestui organism viu al Bisericii mulți ani de slujire în continuare, răspunzând la glasul celor neauziți de societatea tot mai zgomotoasă de astăzi și antrenând în această lucrare a carității pe cât mai mulți oameni care să devină tot mai sensibili și atenți la nevoile semenilor. Felicitări și Domnul să vă inspire și să vă ajute pe mai departe pe toți lucrătorii Caritas, pe toți voluntarii și  binefăcătorii, să fiți instrumentele lui în mijlocul poporului la care vă trimite.

 

Pr. Egidiu Condac, vicar general

 

 

Primele activități desfășurate în Caritas începând cu anul 1990 au constat în oferirea de alimente și haine familiilor sărace. Fondatorii Caritas au înțeles ulterior că nevoile de construcție ale societății nu se rezumă doar la ajutoarele directe, ci și la reconstrucția interioară a omului. Prin urmare, asociația noastră a dezvoltat programul Biroul de Asistență Socială Caritas, ulterior devenind Centrul de Resurse pentru Familii, care asigură asistenţă socială și psihologică, terapii ocupaționale diverse cu o metodologie specifică pentru familiile defavorizate aflate în situaţii de dificultate sau cu un grad crescut de vulnerabilitate socială. Prin implicarea a 4 asistenți sociali care au coordonat activitatea acestui program, de la înființare și până în prezent, serviciile sociale s-au profesionalizat. Principalul obiectiv al fiecărui coordonator a fost ca prin activitățile realizate să determine persoanele care se confuntă cu probleme cauzate de sărăcie, să-și dorească să iasă din starea de vulnerabilitate în care se află.

 Biroul de Asistență Socială  și-a început activitatea  în 1999 si scopul principal a fost de a fi aproape de persoanele sărace, marginalizate social, care aveau  nevoie de un loc unde problemele lor să fie înţelese şi ascultate. 

 Consecinţele menţinerii şi accentuării gradului de sărăcie se reflectă în autoizolarea şi automarginalizarea  categoriilor de persoane de restul comunităţii, în manifestarea unui dezinteres din ce în ce mai accentuat faţă de evenimentele sociale şi, implicit, în participarea diminuată la viaţa cotidiană a comunităţii. 

 La nivel individual, efectele sunt resimţite prin relaţii instabile, rată mare a separării familiale, educaţie deficitară, autoritară sau deloc, lipsa intersului pentru respectarea igienei etc.

 Sărăcia are o dimensiune absolută în România, un loc central ocupând lipsurile, în special cele de natură primordială: hrană, îmbrăcăminte, medicamente” afirmă A. Neculau şi M. Curelaru (1999).

 Observaţiile noastre din teren coincideau cu cele ale specialiştilor şi, mai mult decât atât, s-a constatat că doar ajutorul material, în lipsa unor proiecte bine gândite, nu era suficient pentru eradicarea sentimentului de marginalizare şi de excludere socială.

 Analiza subiectivă a persoanelor sărace indica demoralizare, un minim sentiment de apreciere, temeri pentru viitor, presiune psihică, atitudini de adaptare la situaţia de dependenţă faţă de serviciile sociale, de auto-victimizare, neglijare a educaţiei copiilor.

 In acest context, s-a dezvoltat Biroului de Asistență Socială, program menit să intervină în lupta împotriva marginalizării persoanelor și familiilor defavorizate aflate in dificultate, precum și în prevenirea abandonului familial prin re-crearea unui mediu diferit de cel al realităţii zilnice trăite de persoană, unde pot fi dezvoltate sau reaprinse cunoştinţe şi abilităţi practice.

 Obiectivul principal al acestui proiect a fost mereu acela de  restituire a demnităţii umane şi de acompaniere a persoanei aflate într-o perioadă dificilă din viaţă (sărăcie, marginalizare, uitare) până la eliberarea progresivă de cauzele care l-au adus în situaţia de a solicita ajutor, antrenând şi societatea în această transformare completă a individului.” Diana Tamaș - Asistent social/coordonator 2001-2011.

 „Fiecare om are dreptul la suficiente mijloace pentru un trai decent” și „Zero sărăcie" sunt cerinţele noastre morale. De aceea, Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași  s-a orientat spre un program, în care drepturile persoanelor aflate în nevoie să fie recunoscute şi apărate nu din cauza impunerilor legale, ci datorită recunoaşterii demnităţii umane a persoanei, care este sursa şi obiectul tuturor drepturilor şi obligaţiilor.

 Biroul de Asistență Socială, program care oferea la început servicii primare de bază, s-a dezvoltat treptat pe parcursul timpului organizând diferite activități social-recreative și oferind posibilitatea beneficiarilor să participe la diferite cursuri de formare și de educație parentală. Totodată s-au creat legături solide, de colaborare atât între reţele interne, cât şi în reţeaua internaţională. În anul 2010, care a fost declarat la nivel mondial Anul European de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, s-a implementat un plan local de campanie intitulat Zero Sărăcie „Acţionează acum!”, care a cuprins mai multe activități: Campanie locală de sensibilizare a comunităţii ieşene cu privire la fenomenul sărăciei Ia Atitudine împotriva sărăciei”! Acţionează Acum!, Masa rotundă: „Sărăcia şi excluziunea socială: de la deziderate la realitatea cotidiană”, implementarea unui proiect finanțat de Fundația Elmol „Spune Nu Sărăciei”, participarea unui beneficiar și a unui angajat din cadrul programului la un forum în Franța numit „Europa umanității: O Europă a drepturilor umane”.

 În anul 2012, datorită diversificării serviciilor și identificării unor nevoi mai complexe pentru beneficiarii din cadrul Biroului de Asistență Socială, s-a considerat oportun înființarea Centrului de Resurse pentru Familii (C.R.F) care să vină în sprijinul familiilor aflate în dificultate și să susțină orientarea și creşterea calităţii vieţii lor prin desfășurarea unor acțiuni/terapii cu caracter inovator care vor conduce la dezvoltarea abilităţilor de viaţă, creșterea integrării și participării lor la viața economică și socială.

 Din perspectivă personală, pot spune că programul Centrul de Resurse pentru Familii a fost pentru mine un proiect de suflet, care a ajutat  enorm la dezvoltarea mea profesionlă și care mi-a oferit multă satisfacție sufletească. Dămoc Loredana - Asistent social/coordonator 2011-2015

 

Perioada 2015-2018 a reprezentat atât pentru mine ca persoană, cât și pentru Centrul de Resurse pentru Familii ca entitate, o perioadă de dezvoltare și tranziție, de la ideile tradiționale la cele mai curajoase. Am încercat să conturez o nouă serie de activități menite să vină atât în sprijinul beneficiarilor, cât și în sprijinul dezvoltării și creșterii vizibilității centrului în comunitatea locală.

 Am dorit sa lucrez cu beneficiarii mai mult la nivel personal, dezvoltând astfel serii de grupuri de suport tematice alături de voluntari pregătiți în domeniu, schimbând perspectiva lor de a vedea lucrurile: din trebuie să primesc pentru că sunt persoana care are nevoie de ajutor” în “ofer și primesc pentru că și eu am resurse, energie și idei de împărtășit”.

 Ce fel de resurse? Umane în primul rând. În cadrul întalnirilor, oamenii s-au deschis, au împărtășit experiențe de viață, și-au oferit sfaturi atunci când au fost necesare, au venit cu idei de activități, totul pentru a crește împreună. 

 Am initiat celebrarea anumitor zile internationale precum Ziua Internațională a Cititului cu voce tare”, derulată în noi parteneriate cu Biblioteca Județeană “Gh. Asachi”, Ziua Internațională a Toleranței”, Ziua Internațională a Siguranței pe Internet”, acțiuni având drept scop atât creșterea impactului și conștientizării asupra familiilor noastre beneficiare, cât și derularea de noi parteneriate în comunitatea ieșeană. 

 Tot în această perioadă, am încercat să dezvolt activitățile centrului și pe zona de vizibilitate în comunitate. Așadar, anul 2016 a fost primul an în care am înscris un proiect al CRF-ului în cadrul Swimathon Iași, adunând fonduri pentru ca o parte din copiii familiilor beneficiare să meargă în prima lor tabără la munte. În următorii ani, am înscris în cadrul evenimentului și alte proiecte, ajungand în anul 2018 la cea de-a doua editia a proiectului Biblioteca pe roti”, derulată în parteneriat cu Scoala Generală Ștefan cel Mare”, Dancu. 

 Campaniile au fost un important element de vizibilitate; ulterior am inițiat alte campanii specifice cu ocazia începerii școlii, a Paștelui sau a Crăciunului, spre a veni în sprijinul familiilor care aveau nevoie de noi.

 Dacă ar fi sa trag o linie a celor 3 ani, aș putea spune că perioada în sine a fost plină de provocări, dar mai ales de satisfacții și împliniri. Ioana Cristian - Asistent social/coordonator 2015-2019

 

Maica Tereza a spus: Dacă vrei să schimbi lumea, du-te acasă și iubește-ți familia. Familia are un rol esențial în asigurarea și îmbunătățirea sănătății membrilor prin suport afectiv, emoțional și material.

 Anul 2019 și începutul anului 2020 au reprezentat pentru mine, dar și pentru beneficiarii Centrului de Resurse pentru Familii, autocunoaștere, cunoaștere, învățare, stimă de sine, asumare și implicare. Problemele pot să apară de pretutindeni, însă este important să realizăm că mediul  este dinamic, iar acest aspect impune adaptare continuă.           

 Am continuat să creeez legături umane, inițiind grupuri de suport pe diferite teme. Cea mai importantă valoare din inima unei familii este chiar legământul și relația puternică din interiorul său, care îi dă putere acesteia să treacă peste toate problemele împreună. Prin urmare, un prim scop, ca centru de ajutorare a familiilor, este acela de a înnoda legământul slab produs de problemele cu care familia se confruntă, pentru a le reda puterea să treacă cu propriile picioare peste acestea.

 Un alt scop a fost de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei, în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de instituția atât de improtantă, numită „familie”.

 Am continuat cu proiectele care se desfășurau anual precum „Dacă nu poti veni la Bibliotecă, vine biblioteca la tine”, „Săptămâna cu zâmbete”, proiect înscris în cadrul Swimathon Iași pentru a le oferi copiiilor din familii defavorizate o săptămână plină de culoare.

 De asemenea, am continuat campaniile de strângere de fonduri, în perioada Sărbătorilor Pascale sau a Crăciunului, dar și a începerii anului școalar. Am încercat să aduc un plus la aceste campanii spre a veni în sprijinul familiilor beneficiare ale centrului, dar și a beneficiarilor indirecți, astfel am ajuns și în Județul Vaslui cu jucării și dulciuri pentru copiii de la Centrul de Zi „Prietenia”. Am reușit să aduc primăvara în sufletele doamnelor beneficiare, susținându-le cu o nouă campanie intitulată „Femei pentru femei.

 Consider că am reușit să pun un zâmbet pe buze celor aflați în nevoie și să-i ajut să facă un pas înainte spre un viitor mai bun. Claudia Ciocan- Asistent social/coordonator 2019 - prezent

 Prin intermediul centrului, ne-am îndreptat atenția și iubirea către semenii noștri mai puțin norocoși. Pentru schimbarea destinelor celor aflați în nevoie, este nevoie de sprijinul vostru, dragi membri ai comunității. Prin urmare, vă invităm să vă alăturați misiunii noastre social-caritative și să fiți alături de beneficiarii noștri încercați de greutățile vieții.