D. XXX-a an C. – Importanţa umilinţei la rugăciune şi în misiune

22 Octombrie 2016

       Fiecare dintre noi, alături de rugăciunile făcute în camera proprie, vine să se roage şi în casa Domnului, adică în biserica ce a preluat şi rolul vechiului templu. Aici şi noi uneori suntem ispitiţi, ca fariseul prezentat de sfântul Luca (cf 18,9-14); îi amintim lui Dumnezeu meritele noastre, implicând poate şi pretenţiile noastre. Dar, pentru a se urca la cer, rugăciunea trebuie să pornească dintr-o inimă umilă şi sărmană. Se cuvine să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru realizări, dar să nu ne fălim cu meritele noastre, ci să apreciem darurile pe care el ni le-a făcut. Să fim sinceri cu noi, să ne recunoaştem mici, căci avem nevoie de mântuire şi de milostivire; să recunoaştem că  totul vine de la el şi că numai prin harul său se va realiza ceea ce Duhul Sfânt ne-a spus. Numai aşa ne întoarcem acasă cu adevărat îmbogăţiţi, mai drepţi şi mai capabili de a merge pe căile Domnului.

Această sinceritate şi încredere în Dumnezeul apropiat, care îi eliberează pe prietenii săi, este mărturisită de apostolul Paul în lectura de astăzi, preluată din Scrisoarea a doua a lui Timotei. Fiind aproape de finele vieţii pământeşti, Paul face un bilanţ: Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa (2Tim 4,7). Pentru fiecare dintre noi, scumpi fraţi, acesta este un model de imitat: ce bine ar fi dacă, ajutaţi de Bunătatea divină, am putea şi noi să ajungem la această concluzie! Domnul mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului (2Tim 4,16-17). Aceste afirmaţii răsună cu o putere specială în această duminică în care celebrăm Ziua mondială a misiunilor! Cine este în comuniune cu Isus cel răstignit şi înviat, dacă este umil, dă mărturie despre iubirea sa. Experienţa apostolului ar trebui să fie un model de trăit pentru fiecare creştin.

Revin la cele spuse în Evanghelie (cfr Lc 18,9-14): avem nevoie de umilinţă, pentru a recunoaşte limitele noastre, erorile şi omisiunile noastre, pentru a putea cu adevărat să formăm o singură inimă şi un singur suflet. Unde lipsesc aceste atitudini, cum să lucreze Cuvântul lui Dumnezeu? Acesta este viu în purtătorii Evangheliei care vestesc iubirea lui Dumnezeu, trăiesc în iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, căci din iubire el s-a revelat prin persoana lui Isus Cristos. Cuvântul mântuirii, întărit prin harul sacramentelor, răsună cu o eficacitate deosebită în inimile care refuză răzbunarea, ura, violenţa, căci numai dintr-o inimă purificată, în pace cu Dumnezeu şi cu aproapele, pot să se nască iniţiative de pace şi de misionarism.

Slujitorul lui Dumnezeu, Papa Paul al VI-lea, afirma: Biserica există pentru a evangheliza, asta înseamnă pentru a predica şi a învăţa, pentru a fi canal al dăruirii harului, pentru a-i reconcilia pe cei păcătoşi cu Dumnezeu, pentru a perpetua sacrificiul lui Cristos la Sfânta Liturghie care este memorialul morţii sale şi al glorioasei sale învieri (Evangelii nuntiandi). În orice timp şi în orice loc, Biserica este prezentă şi lucrează pentru a-l primi pe orice om ca să-i ofere în Cristos plinătatea vieţii. Asta a înţeles şi a scris teologul Romano Guardini: Realitatea Biserică aduce întreaga plinătate fiinţei creştinului care se dezvoltă în istorie, întrucât ea îl îmbracă pe om cu plinătatea umană datorită raportului ei cu Dumnezeu.

Mărturia lui Paul priveşte premiul final pe care Domnul îl va încredinţa tuturor celor care au aşteptat cu iubire manifestarea sa (2Tim 4,8). Nu-i vorba de o aşteptare leneşă sau solidară, dimpotrivă; apostolul a trăit în comuniune cu Cristos înviat pentru a duce la împlinire vestirea Evangheliei aşa că toate neamurile îl ascultă (2Tim 4,17). Scopul misionarului nu este de a revoluţiona lumea, ci de a o transfigura, primind puterea de la Isus Cristos care ne convoacă la masa Cuvântului şi a Euharistiei, pentru a gusta darul Prezenţei sale, formându-ne la şcoala sa şi pentru a trăi mereu mai convinşi uniţi cu el, Maestrul şi Domnul. Creştinii de astăzi – aşa cum este scris în Scrisoarea lui Diognet – arată cât de minunată şi [...] extraordinară este viaţa împreună. Îşi petrec existenţa pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi depăşesc legile [...] Sunt condamnaţi la moarte, şi din ea scot viaţă. Deşi fac bine, sunt [...] persecutaţi şi devin mai numeroşi în fiecare zi.

Fecioara Maria, a primit de la Isus Răstignit misiunea de a fi Mama celor care vor să creadă în el şi să-l urmeze. Să ne încredinţăm ei ca să fim misionari unde suntem şi să-i încredinţăm tot ei pe toţi misionarii.                                                                            Pr. dr. Alois Hîrja

Citit 1249 ori

Calendar

« Aprilie 2020 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30      
X

Right Click

No right click