Articole filtrate după dată: Vineri, 17 Februarie 2017
18 Februarie 2017 In Meditatii duminicale

O duminică de mulţi, poate prea mulţi, neînţeleasă şi inadmisibilă. Şi totuşi…

De ce inadmisibilă? Pentru că Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, spune: „Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc”!?

Încerc să mă gândesc, şi mulţi ar putea-o face la fel: Ce s-ar fi ales de neamul omenesc dacă ura, invidia, gelozia, meschinăriile de tot felul, ar fi fost declarate oficial suverane? Fără îndoială, dispariţia ar fi fost inevitabilă.

Biblia ne relatează că unul din primii doi copii ai lui Adam şi Eva, Cain, din invidie l-a ucis pe fratele său Abel. De atunci şi până astăzi, câte miliarde de crime! Dar neamul omenesc continuă să existe pentru că Acela care l-a creat pe om a intervenit în diferite feluri ca să-l salveze. De pildă, i- a zis lui Moise: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: ̒Fiţi sfinţi, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru! Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta […]  Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Lev.19,2.17-18). Aşa citim în prima lectură a acestei duminici.

Fiul  Dumnezeu, din Sfânta Treime, ia trup omenesc, vine şi stă între oameni pentru a-i lumina, a le arăta rostul lor şi a însănătoşi natura umană bolnavă.

La începutul activităţii evanghelizatoare, Isus proclamă o serie de îndrumări, pe care sfântul apostol şi evanghelist Matei le- adunat în aşa numita predică de pe munte, în cele trei capitole: 5,6 şi şapte. Ca text evanghelic pentru duminica a 7-a C sunt ultimele 11 versete ale capitolului al 5-lea: 38-48. Acestea se referă la chemarea propriu zisă a omului care este iubirea integrală, care întruchipează „toată legea şi profeţii” : „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” ( Dt.6,5; Lc.10,27 ). Şi, nota bene!, aproapele, sau semenul este orice om, inclusiv duşmanul. Practic vorbind, la modul general, se spune şi aşa: „Ce ţie nu-ţi place, ( să fii duşmănit ), altuia nu face ( să duşmăneşti ). Şi: Ce vrei să-ţi facă altul ( să te iubească, chiar dacă nu meriţi ), să-i faci şi tu, cu orice preţ!”. Oare nu ar arăta altfel lumea, pe care atâta o condamnăm, dacă am conştientiza constant că Dumnezeu Iubirea, ne-a creat să fim şi să trăim ca fii ai iubirii totale?!

Sfântul apostol Paul ( 1Cor.3,16-23 ), lectura a doua a duminicii, subliniază adevărul creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, considerând că orice fiinţă umană are menirea de a fi un templu al lui Dumnezeu: „Fraţilor, nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt” (v.16-17).

Doamne, fă-ne să avem respectul luminos şi afabil faţă de noi înşine şi faţă de toţi semenii noştri!

De fapt, iubirea frăţească şi iubirea faţă de duşmani caracterizează pe oricine vrea să fie cu adevărat ucenic al lui Isus care s-a jertfit din iubire faţă de toţi oamenii.

„Doamne, Dumnezeule Atotputernic, de la tine provine tot binele. Revarsă în inima fiecăruia dintre noi harul tău, ca să iubim cu o inimă deschisă şi generoasă. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

                                                                                         P.A.Despinescu