Articole filtrate după dată: Joi, 30 Martie 2017
31 Martie 2017 In Noutati si evenimente


În fiecare an, numeroşi credincioși scapă de activităţile lor obişnuite şi profită de zilele de reculegere pentru a se dedica rugăciunii, după modelul exerciţiilor spirituale ignaţiene. Papa este unul dintre aceştia.

Exerciţiile spirituale clasice pornesc de la Sfântul Ignaţiu de Loyola, care a scris despre ele într-o carte în 1552, şi le-a perfectat în 1558. Cartea începe punând prima întrebare fundamentală: de ce ne-a creat Dumnezeu? Obiectivul exerciţiilor, în gândirea Sf. Ignaţiu, este ordonarea vieţii după planul lui Dumnezeu, pentru că omul a fost creat pentru a-l sluji pe Dumnezeu şi doar astfel poate el să îşi câştige mântuirea. El recomanda ca exerciţiile să se desfăşoare într-un alt loc decât mediul obişnuit. Se foloseau în acest sens „case de exerciţii”, unde liniştea ajuta la desfăşurarea exerciţiilor spirituale.

Sfântul Ignaţiu a preluat din Biblie ideile pentru compunerea treptată a cărţii de exerciţii spirituale, în care sunt reflectate sentimentele sale la găsirea secretului pentru a discerne voinţa lui Dumnezeu. Aşadar Biblia este un text fundamental pentru toate tipurile de exerciţii spirituale. Exerciţiile Sf. Ignaţiu parcurg întreaga viaţă a lui Isus aşa cum este relatată în Evanghelii.

Pe lângă Sf. Ignaţiu, mulţi sfinţi au practicat exerciţiile spirituale ca o reînnoire a vieţii creştine: Sf. Dominic, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Paul al Crucii, Sf. Alfons Maria Liguori. Cu toţii au fost neobosiţi în predicare şi în confesional ca miniştri ai milostivirii lui Dumnezeu, ajutând oamenii să găsească ei înşişi, să lupte împotriva păcatului şi să înainteze pe calea vieţii spirituale.

Sfântul Ignaţiu de Loyola spunea despre exerciţiile spirituale că nu sunt un timp de studiu sau de reculegere şi rugăciune, ci o căutare: „Aşa după cum umblatul şi alergatul sunt exerciţii fizice, tot aşa orice formă de pregătire şi de dispunere a sufletului pentru a scăpa de toate alipirile dezordonate şi, după ce a scăpat de ele, pentru căutarea voinţei lui Dumnezeu în luarea deciziilor vieţii, pentru mântuirea sufletului, se numesc exerciţii spirituale” (Es. Sp. Ann.1).

La fel ne îndeamnă și Papa Ioan Paul al II-lea: „Să nu uitaţi niciodată că exerciţiile spirituale sunt o cerere insistentă, vizate de Biserică nu doar pentru miniştrii ei sacri, pentru călugări şi călugăriţe, pentru toate persoanele consacrate, ci pentru toţi cei care doresc să intre în interiorul lor, să dedice timp lui Dumnezeu, cu inima deschisă speranţei de a-l găsi pe acest drum, de a-l iubi şi de a-l urma mai mult” (Audienţa cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a FIES-Federația Italiană de Exerciții Spirituale).

Urmând acest îndemn, Centrul Diecezan Caritas Iași organizează în fiecare an sesiuni de reculegere. Astfel, în perioada 27-28 martie 2017, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian, am trăit intens două zile de reculegere, ca timp de pregătire pentru sărbătoarea Paștelui și de meditație la activitatea noastră zilnică, la preocupările și provocările care apar. Părintele spiritual, care ne-a însoțit în aceste zile, a fost Mons. Grigore Duma, unul dintre fondatorii Caritas Iași.

De ce l-a creat Dumnezeu pe om? Cine are cu adevărat valoare, averea materială sau cea spirituală? De ce ne ascundem de Dumnezeu? De ce trăim în păcat? Iată doar cîteva întrebări care s-au aflat în centrul discuțiilor.

În contextul provocator al zilelor noastre, întrebărilor omului trebuie să li se dea răspunsuri convingătoare. Exerciţiile spirituale, în măsura în care sunt un timp de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu, ne permit să discernem voinţa lui Dumnezeu şi, conformându-ne, să depăşim mentalitatea conform căreia Dumnezeu este absent şi, în acelaşi timp, să începem să trăim în comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Papa Paul al VI-lea spunea astfel: „Practica exerciţiilor constituie o pauză revigorantă şi întăritoare pentru spirit, în mijlocul împrăştierii provocate de viaţa modernă atât de haotică, dar şi o şcoală care şi astăzi este de neînlocuit, ea conducând sufletele la o mai mare intimitate cu Dumnezeu, învăţând iubirea virtuţii şi ştiinţa vieţii, ca dar al lui Dumnezeu şi ca răspuns la chemarea Sa”.

Timpul Postului Mare este rugăciune, este o relație caritabilă activă cu fiecare din jurul nostru. Să-l trăim în pace și să facem din fiecare zi un prilej de rugăciune!
Mulțumim Mons. Grigore pentru că ne-a fost călăuză în aceste zile de har și tuturor colegilor participanți și celor care s-au unit cu noi în rugăciune.