Articole filtrate după dată: Sâmbătă, 29 Aprilie 2017
30 Aprilie 2017 In Meditatii duminicale

Emaus: lecţie de credinţă

 În solemnitatea Sfintelor Paşti, precum şi pe tot parcursul săptămânii următoare, cea Luminată, am dat curs îndemnului psalmistului: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Ps.117,24). Ne-am bucurat, ne-am veselit, şi vrem ca această bucurie şi veselie să continuie. Este posibil aşa ceva? Da, avându-l alături pe Isus răstgnitul şi înviatul din morţi, care ne îndrumă permanent în viaţa noastră creştină, de credinţă.

Prin felul cum s-a comportat Isus cu cei doi ucenici pe drumul spre Emaus, descris de sfântul Luca în textul evanghelic al liturghiei acestei duminici (24,13-35), ne dăm seama cum îl putem recunoaşte pe El, cel venit între noi oamenii, neacceptat de farisei şi cărturari, chinuit, condamnat la moarte de aceştia şi răstignit, dar a treia zi a înviat. Şi anume:

a) Dând crezare şi primind cu dragă inimă Scripturile, adică cele scrise despre El, de către Moise, profeţi şi alţii. Acestea, sunt încredinţate de Isus apostolilor şi urmaşilor lor (Magisteriului Bisericii), care le oferă şi le explică tuturor celor de bună-voinţă, iar aceştia, primindu-le, devin ucenici ai Mântuitorului.

b) Luând parte „la frângerea pâinii”. dumnezeiasca Euharistie, săvârşită de Isus la Cina de Taină, în ajunul pătimirii sale răscumpărătoare, încredinţată aceloraşi apostoli şi urmaşilor lor s-o săvârşească „în amintirea” sa până la sfârşitul lumii.

În cartea Faptele Apostolilor ( 2,42 ) citim despre prima comunitate creştină de la Ierusalim că „erau stăruitori în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă la frângerea pâinii şi la rugăciune”. Acest mod de trăire a vieţii creştine a continuat în cele două milenii. El continuă şi astăzi, în toată lumea, când luăm parte la sfânta şi dumnezeiasca liturghie, ascultând cuvântul Domnului, mărturisind, după transformarea pâinii şi vinului în trupul şi sângele lui Cristos: „Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni”. Îl recunoaştem deplin pe Isus, primind, cu credinţă şi iubire, prea sfântul său trup şi sânge în sfânta împărtăşanie.

Confirmarea recunoaşterii lui Isus înviat o vedem şi în celelalte două lecturi ale liturghiei acestei duminici. În prima (Fap.2,14-22.33), sfântul apostol Petru, în Ziua Rusaliilor, adresându-se cu tot curajul mulţimii iudeilor care se aflau în Ierusalim cu acea ocazie, după ce le arată marea greşeală de a-l fi condamnat la moarte pe pe Isus, le spune: „Pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei”(v.24). Acelaşi apostol Petru, cu altă ocazie, scriind unor comunităţi creştine din nord-vestul Asiei Mici (1Pt.1,17-21), după ce le atrage atenţia că au fost „răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul fără cusur şi neprihănit”(v19), îi felicită prin cuvintele: „Prin el voi credeţi în Dumnezeu care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria, aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu” (v.21).

Întăriţi de aceste confirmări, putem spune cu psalmistul: „Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieţii; în faţa ta sunt bucurii depline şi desfăătări veşnice la dreapta ta”(Ps.16,11)

Îi adresăm Tatălui ceresc, plini de încredere, împreună cu toţi fraţii şi surorile noastre în credinţă, rgăciunea:

„Părinte sfânt, tu ni l-ai trimis pe Fiul tău pentru a ne aduna pe toţi în comunitatea credincioşilor. Dă-ne harul de a şti să dăm mărturie convingătoare despre învierea sa oriunde ne-am afla. Aşa ne rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

 

                                                             P.A.Despinescu