Articole filtrate după dată: Aprilie 2017
08 Aprilie 2017 In Meditatii duminicale

Duminica Floriilor ne emoționează din nou, ca în fiecare an, invitându-ne să urcăm în mod spiritual împreună cu Isus spre muntele sanctuarului, însoțindu-l pe calea către înalt. Dar ce facem cu adevărat când ne inserăm într-o astfel de procesiune – în șirul celor care urcă spre Ierusalim împreună cu Isus și-l aclamă ca rege al lui Israel? Este ceva mai mult decât o ceremonie sau o frumoasă obișnuință? Oare are ceva de-a face cu adevărata realitate a vieții noastre, a lumii noastre? Pentru a găsi răspunsul, ar trebui înainte de toate să clarificăm ce Isus însuși a voit în realitate și a făcut.

De fapt, Isus a pornit la drum ca un pelerin spre Ierusalim pentru festivitatea Paștelui. Este călător spre templul din Cetatea Sfântă, spre acel loc care pentru Israel garanta în mod special apropierea lui Dumnezeu de poporul său. Este un pelerinaj spre sărbătoarea comună a Paștelui, memorial al eliberării din Egipt și semn al speranței în eliberarea definitivă. El știe că pe el îl așteaptă un Paște nou și că el însuși va lua locul mieilor jertfiți, oferindu-se pe sine însuși pe Cruce. Știe că, în darurile misterioase ale pâinii și vinului, se va dărui mereu alor săi, le va deschide poarta spre o nouă cale a eliberării, spre comuniunea cu Dumnezeul cel viu. Este drumul spre înălțimea Crucii, spre momentul iubirii care se dăruiește. Terminalul ultim al pelerinajului este înălțimea lui Dumnezeu însuși, spre care vrea să ridice ființa umană.

Procesiunea noastră de astăzi vrea, așadar, să fie imaginea unei realități mult mai profunde, imagine a faptului că, împreună cu Isus, mergem pentru un pelerinaj: pe calea înaltă spre Dumnezeul cel viu. Despre acest urcuș este vorba. Aceasta-i calea la care Isus ne invită. Dar cum putem noi să ținem pasul pe acest urcuș? Nu depășește oare puterile noastre? Da, este dincolo de propriile noastre posibilități. Dintotdeauna oamenii sunt umpluți de aspirația de a fi ca Dumnezeu, de a ajunge și ei să fie la înălțimea lui Dumnezeu. Omenirea a putut să realizeze atâtea lucruri: suntem în măsură să zburăm. Și totuși, forța de gravitație care ne trage în jos este puternică. Părinții Bisericii spun că omul stă mereu în locul de intersecție între două câmpuri de gravitație. În primul rând este forța de gravitație care ne trage în jos – spre egoism, spre minciună și spre rău; gravitatea care ne înjosește și ne îndepărtează de înălțimea lui Dumnezeu. Pe de altă parte este forța de atracție a iubirii lui Dumnezeu: a fi iubiți de Dumnezeu și răspunsul iubirii noastre atrag spre înălțime. Omul se găsește în mijlocul acestei puteri duble de atracție și totul depinde de dispoziția de a fugi de câmpul de gravitație al răului și de a deveni liberi pentru a ne lăsa atrași de forța de atracție a lui Dumnezeu, care ne face autentici, ne înalță, ne dă adevărata libertate.

Să mergem în pelerinaj cu Domnul spre înalt. El ne ajută să avem inima pură, mâinile curate, să găsim adevărul, dacă-l căutăm și dacă sincer căutăm fața lui Dumnezeu. Să manifestăm în fața Domnului dorința noastră de a deveni mai drepți și să-l rugăm: Atrage-ne la tine spre înălțime! Fă-ne curați! Fă să valoreze pentru noi cuvântul pe care-l cântăm la Psalmul de la procesiune; adică să aparținem generației care-l caută pe Dumnezeu, care caută fața ta, Dumnezeul lui Iacob (Ps 24,6).

Așa cum Crucea lui Cristos a fost cel mai puternic da spus lui Dumnezeu din partea unui om, tot așa el a devenit expresia maximă a iubirii sale și izvorul din care izvorăște viața veșnică. Să primim Crucea lui Isus, semn al iubirii lui Dumnezeu ca izvor de viață nouă.  

Să o rugăm pe sfânta Maria să ne ajute a trăi cu credință intensă Săptămâna Sfântă. Și Maria a tresăltat în duh când Isus a intrat ca un rege în Ierusalim, căci se împlineau profețiile; dar inima sa, ca și aceea a Fiului, era pregătită pentru Sacrificiu. Să învățăm de la ea, Fecioară fidelă, să-l urmăm pe Domnul chiar și atunci când drumul ne duce la cruce. Amin.      

 

Pr. dr. Alois Hîrja

04 Aprilie 2017 In Noutati si evenimente



    Vineri, 31 martie 2017, începând cu ora 15:00, Centrul de Resurse pentru Familii, program social din cadrul Domeniului Copii, Tineri, Familii al Centrului Diecezan Caritas Iași, a invitat beneficiarii la un nou grup de suport, lansând de această dată o temă de discuție prezentă zilnic în viețile noastre, însă prea puțin evidențiată printre griji, dificultăți și rutina de zi cu zi.

03 Aprilie 2017 In Noutati si evenimente

 

Avem onoarea de a vă invita miercuri, 5 aprilie 2017, începând cu ora 11.00, în Sala de Artă și Referințe de la sediul central al Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” la lansarea proiectului Dacă nu poți veni la bibliotecă, vine biblioteca la tine!

 

Proiectul este o inițiativă a Bibliotecii Județene Iași, partener principal fiind Centrul Diecezan Caritas Iași și își propune să vină în sprijinul persoanelor aflate în imposibilitatea de a se deplasa, din motive medicale sau din alte cauze, prin împrumutul cărților la domiciliul lor. Pentru a beneficia de acest serviciu, persoanele trebuie să fie în evidența unei instituții/ONG care are ca specific activitatea de asistență socială. De asemenea, în cadrul proiectului vor fi organizate activități cultural-educative care au ca scop dezvoltarea caracterului intergenerațional societal: copiii, tinerii, bătrânii și adulții. Pentru a promova activitățile culturale întreprinse la nivel local și pentru a multiplica impactul lecturii și zona lor de influență, vor fi identificate centrele pentru persoane vârstnice din comunitate și unitățile de învățământ ieșene care au elevi cu nevoi speciale.

 

Un alt aspect avut în vedere este conturarea unei conduite nediscriminatorii, de întrajutorare și promovarea unui comportament condescendent față de toți membrii unei societăți civilizate, indiferent de problematica existențială.

 

Pentru derularea proiectului, un rol decisiv îl vor avea voluntarii implicați. Pornim de la convingerea că fiecare persoană, indiferent de vârstă, reprezintă o resursă pentru comunitate, iar valorificarea potențialului tuturor membrilor comunității, interacțiunea și dialogul între generații sunt premisele esențiale pentru construirea unei comunități puternice.

 

La eveniment vor fi prezenți: Mariana Ursan, Director Domeniu Copii, Tineri, Familii al Centrului Diecezan Caritas Iași, Dan Doboș, directorul Bibliotecii Județene Iași, voluntarii implicați, reprezentanți ai ONG-urilor locale, cât și reprezentanți de la Colegiul Tehnic „Ion Holban”, Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” și de la Școala Gimnazială Specială „C. Păunescu”.

 

Sperăm să vă alăturați acestui demers și vă așteptăm miercuri, 5 aprilie 2017, ora 11.00, la Sala de Artă și Referințe a Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” (Bd. Ștefan cel Mare, nr. 8-10, Galeriile comerciale, mezanin).

02 Aprilie 2017 In Meditatii duminicale

„Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, ciar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.

Mai sunt încă două săptămâni până la Paşti, însă liturghia cuvântului din această duminică, îndeosebi textul evanghelic ( In.11,3-7.17.20-27.33b-45) în care sfântul apostol şi evanghelist Ioan ne relatează, ca martor ocular, faptul învierii lui Lazăr, constituie un preludiu al Învierii însăşi a lui Isus Cristos

În amănuntele acestui episod  vedem splendoarea persoanei lui Isus, om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Cel care a venit între noi oamenii ca să ni-l dezvăluie pe adevăratul Dumnezeu, unic în fiinţă şi întreit în persoane, cel care avea milă de toţi năpăstuiţii făcând semne mari în favoarea lor, a voit  ca înainte de a păşi pe calea crucii izbăvitoare, să săvârşească şi acest gest minunat de a-l readuce la viaţă pe prietenul său Lazăr, cel mort deja de patru zile, fratele Martei şi al Mariei, din Betania, care se bucurau de prietenia lui Isus.

De la începutul şi până la sfârşitul relatării acestui episod, asistăm la o lecţie divină, progresivă, de credinţă. Beneficiarii lecţiei sunt ucenicii care l-au însoţit pe Maestrul lor în activitatea evanghelizatoare, cele două surori îndoliate ale lui Lazăr, mulţimea celor veniţi să le exprime condoleanţele,  noi şi toţi cei care asemenea nouă citim, medităm şi păstrăm în inimi acest text evanghelic minunat. Pesimismul, îndoielile inerente firii umane decăzute, dispar pe măsură ce urmărim modul cum se comportă şi ce spune Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Din relatările evangheliştilor cunoaştem alte două readuceri la viaţă să- vârşite de Isus, aceea a fiicei lui Iair (Mc.7,35-43), conducător de sinagogă, şi a fiului văduvei din Nain (Lc.7,11-17). Însă relatarea învierii lui Lazăr le întrece pe celelalte în profunzime şi patetism complet. Aici, ne dăm seama de iubirea milostivă a Inimii lui Isus, cel care plânge în tăcere în timp ce merge la mormântul lui Lazăr.

Totodată, reţinem cu tot dinadinsul pedagogia dumnezeiască a lui Isus de a-i convinge pe toţi de adevărata viaţă, cea veşnică şi fericită pe care numai Dumnezeu o poate da, şi vrea să o dea copiilor săi, oamenii.Desigur, cei care au avut privilegiul de a fi readuşi la viaţa pământească de către Isus, atât ei cât şi cei din jurul lor, fiecare, la tmpul lui a trecut la cele veşnice, conştienţi de adevărul pronunţat de Fiul lui Dumnezeu: „Eu sunt învierea şi viaţa!”.

Chiar şi mai înainte de venirea lui Isus în lume, Dumnezeu, izvorul vieţii, s-a miluit de oameni, dîndu-le speranţa învierii prin mesagerii săi, rpofeţi. În prima lectură a duminicii, citim o astfel de asigurare, în cartea profetului Ezechiel:37,12-14: „Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi”. Psalmul responsorial 129,7b, de după această lectură, accentuiază această mărinimie din partea lui Dumnezeu: „ Căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire”.

Sfântul apostol Paul, în lectura a doua a duminicii (Rom.8,8-11) îi felicită şi îi încurajează pe destinatarii scrisorii sale: „Duhul celui care l-a înviat pe Cristos dun morţi trăieşte în voi”.

În frecventele rugăciuni care le facem pentru semenii noştri „care au trăit înaintea noastră cu semnul credinţei, şi acum dorm somnul păcii”, ne amintim meru de cuvintele lui Isus spuse Martei: „Eu sunt învierea şi viaţa”, cuvinte pline de speranţă, călăuzitoare clare, sigure, în pelerinajul nostru spre PATRIE.

„Te rugăm, Doamne,  ca ajutaţi de tine, să trăim şi noi în dragostea care l-a făcut pe Fiul tău să-şi dea viaţa din iubire pentru lume. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

                                                                                P.A.Despinescu