Articole filtrate după dată: Duminică, 14 Mai 2017
15 Mai 2017 In Noutati si evenimente

Începând cu anul 2009, în Dieceza de Iași, la Sanctuarul Marian de la Cacica se desfășoară pelerinajul bolnavilor și al personalului care lucrează în cadrul structurilor sanitare și socio-caritative. În acest an, pelerinajul s-a desfășurat vineri, 12 mai și a fost organizat de Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei Romano-Catolice Iaşi, Serviciul de Îngrijire la Domiciliu al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje, Sanctuarul Marian de la Cacica şi parohiile Diecezei de Iaşi.

15 Mai 2017 In Meditatii duminicale

 Orice despărţire de cineva respectabil şi drag este aducătoare de întristare. Aşa  fost cu pescarii din Galileea pe care Isus din Nazaret i-a chemat, la începutul activităţii sale evanghelizatoare, să fie mereu cu el şi să-i facă „pescari de oameni”. Aceştia, şi nu numai ei, îl admirau pe profetul de excepţie care vorbea ca nimeni altul, făcând bine tuturor pe   unde mergea.

De aceea, sărmanii ucenici, nu puteau înţelege şi nici admite, ca un asemenea învăţător şi prieten să fie prigonit şi condamnat la moarte tocmai de autorităţile religioase ale iudeilor.

Deşi Isus i-a avertizat cu privire la ceea ce va îndura el la Ierusalim, unde va fi răstignit, a adăugat că a treia zi după răstignire va învia. Cât şi cum au înţeles ei cele spuse de Învăţătorul, s-a văzut din felul cum s-au comportat în timpul pătimirii sale.

Duminica a 5-a a Sfintelor Paşti, seria A, având în vedere apropierea solemnităţii Înălţării Domnului, ne oferă în textul evanghelic, cuvintele lui Isus redate de ucenicul său iubit, Ioan (14,1-12), prin care îi încurajează temeinic pe ucenici: Să nu se tulbure inima voastră! (v.1a). Resemnarea lor este bazată pe credinţă: Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! (v.1b). Şi pentru a-i asigura de grija pe care o are faţă de ei, îi transpune în perspectiva „casei Tatălui”: „În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: ̒Mă duc să vă pregătesc un loc̒? Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu”(v.2-3). Pentru a fi mai clar în ceea ce le spunea, Isus apeleează la o aducere aminte din partea ucenicilor la ceea ce le-a mai spus, iar trei dintre ei: Petru, Icob şi Ioan, ceea ce au văzut în timpul „Schimbării la Faţă”.  Contând pe acestea, le-o spune direct: „Unde mă duc eu, voi ştiţi calea”(v.4). Dar Toma „necredinciosul”, probabil neaducându-şi aminte, spune, şi chiar în numele tuturor: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?”(v.5). Oricare învăţător ar fi oftat indignat faţă de o atare superficialtate. Însă Isus, nu i-o reproşează  lui Toma, cum  îi va reproşa după învierea lipsa de credinţă, ci declară pompt şi cu toată claritatea, conştient de identitatea sa: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”(v.(v,6-7).

 La auzul celor spuse de Isus cu autoritate, ucenicul Filip intervine cu îndrăzneală şi spontaneitate: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!”(v.8). Ne-am putea imagina zâmbetul lui Isus cel „blând şi smerit cu inima”, cum îi reproşează ucenicului „ignoranţa”: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: ̒Arată-ni-l pe Tatăl?̒. Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine face lucrările sale. Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi  Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi pentru lucrările acestea! Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu, şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl”(v.9-13).

Vedem în toate acestea, o lecţie eminentă de doctrină creştină, dumnezeiască. Teologia creştină se bazează pe tot ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere.

Declaraţia lui Isus, deja menţionată mai sus: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa merită să fie acceptată de întreaga omenire răscumpărată de Fiul lui Dumnezeu, întrupat, jertfit şi înviat. Având această busolă divină, vom parcurge în lumină, cu tot succesul, parcursul pelerinajului pământesc spre adevărata patrie fericită a copiilor lui Dumnezeu.

                                                                                    P.A.Despinescu  

 

 

X

Right Click

No right click