Articole filtrate după dată: Sâmbătă, 06 Mai 2017
07 Mai 2017 In Meditatii duminicale

Liturgia acestei duminici ne prezintă una dintre icoanele cele mai frumoase care, chiar din primele secole ale Bisericii, l-au reprezentat pe Domnul Isus: icoana Bunului Păstor.  Evanghelia sfântului Ioan, în capitolul al zecelea, descrie trăsăturile speciale ale raportului dintre Cristos Păstorul și turma sa. Este un raport atât de strâns că nimeni nu va putea răpi turmele din mâna sa. Ele, de fapt, sunt unite cu el printr-o legătură de iubire și cunoaștere reciprocă, care le  garantează darul nemăsurat al vieții veșnice.

Isus se prezintă ca Mediator între Dumnezeu și oameni. El este poarta oilor. Nu ne este dat să-l întâlnim pe Dumnezeu în mod imediat. Nu putem să stabilim noi modul prin care să comunicăm cu el. Dumnezeu se revelează și se dăruiește prin Cristos care trăiește în Biserică. Ajungem la o adevărată comuniune cu el prin slujirea Bisericii în care este prezent și lucrează Cristos. Isus nu este numai Mediatorul prin care Dumnezeu ni se revelează și ni se oferă. El este realitatea însăși a Cuvântului divin care ne atinge, ne luminează prin credință, ne transformă prin har, ne călăuzește prin cuvântul său, prin sacramente și prin autoritatea sa.

În același timp, atitudinea turmei față de Bunul Păstor, Cristos, este prezentată de evanghelist prin două verbe specifice: a asculta și a urma. Acești doi termeni desemnează caracteristicile fundamentale ale celor care trăiesc urmarea Domnului. Înainte de toate, ascultarea Cuvântului, prin care se naște și se alimentează credința. Numai cine este atent la vocea Domnului este în măsură să aprecieze cu propria conștiință deciziile drepte pentru a acționa conform lui Dumnezeu. De la ascultare derivă, așadar, urmarea lui Isus: se acționează ca discipoli după ce s-au ascultat și primit în interior învățăturile Învățătorului pentru a le trăi zilnic.

Isus este poarta și Păstorul care merge înaintea oilor. Isus, ca orice Păstor bun, ne cunoaște pe nume, ne iubește și-și oferă propria viață datorită unei iubiri pe care o trăiește până la capăt. Noi credincioșii suntem chemați să ascultăm vocea sa și să-l urmăm fără a pune condiții. Cine îl urmează nu înșeală cu gura lui, insultat fiind nu răspunde cu insultă, suferind, nu amenință, ci se încredințează în mâna celui care judecă cu dreptate. Chiar când trebuie să-l urmăm pe calea crucii perspectiva este aceea a bucuriei fără limite și fără sfârșit: o bucurie care are anticipări chiar în timpul existenței de pe pământ.

În această duminică, în mod natural, sunt amintiți în fața lui Dumnezeu păstorii Bisericii și cei care se pregătesc să devină păstori. Ne rugăm în mod special pentru episcopi – mai ales pentru episcopul Romei -, pentru parohi, pentru toți cei care au responsabilități în călăuzirea poporului lui Cristos, ca să fie fideli și înțelepți în împlinirea slujirii lor. Nu uităm că adevăratele vocații cresc și se maturizează în Bisericile locale, favorizate de contexte familiare sănătoase și făcute puternice de spiritul credinței, al carității și al pietății. O vocație, așa cum subliniază Papa emerit Benedict, iese afară din cadrul unei voințe închise și din propria idee de autorealizare, pentru a se cufunda în altă voință, aceea a lui Dumnezeu, lăsându-se ghidat de ea. Chiar în acest timp, în care vocea Domnului riscă să fie scufundată sau înăbușită între atâtea voci, orice comunitate bisericească este chemată să promoveze și să îngrijească chemările la preoție și la viața consacrată. Oamenii de fapt au mereu nevoie de Dumnezeu, chiar în lumea noastră tehnologică, și va fi mereu nevoie de păstori care vestesc Cuvântul și fac să fie întâlnit Domnul prin sacramente.

Iubiți frați și surori, învigorați de bucuria pascală și de credința în Cel înviat, încredințăm propunerile noastre și intențiile noastre sfintei Maria, mama oricărei vocații, pentru ca prin mijlocirea sa să trezească și să susțină vocațiile numeroase și sfinte pentru slujirea Bisericii și a lumii.   

 

Pr. dr. Alois Hîrja

X

Right Click

No right click