Articole filtrate după dată: Sâmbătă, 19 August 2017
20 August 2017 In Meditatii duminicale

„Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David!” (Mt.15,22b)
„Doamne,ajută-mă!” (Mt.15,25b).

 

Dificultăţile ne ies în cale la tot pasul, unele mai mari decât altele. Ne străduim să le depăşim. În cele „supraomeneşti, în care amestecul satanei este evident, e numaidecât de trebuinţă să apelăm la Cel Atotputernic.

Duminica aceasta ne arată un astfel de caz, relatat de către sfântul apostol şi evanghelist Matei (15,21-28), cu privire la femeia canaaneană, din părţile Tirului şi ale Sidonului, care avea o fiică foarte „chinuită de diavol”. Auzind că „marele profet” trece pe acolo, îşi ia inima în dinţi, aleargă la el şi strigă în gura mare, disperată, după ajutor. Episodul are un caracter mesianic: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”, spune Isus (v.24). Femeia insistă: „Doamne, ajută-mă!” (v.25b). Răspunsul „profetu1ui” e descurajant: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei” (v,26). Canaaneana primeşte cu smerenie „jignirea”, dar, însufleţită de încrederea în ajutorul dumnezeiesc, dă replica dezarmantă: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pa masa stăpânilor lor”(v27). Deznodământul fericit vine imediat, ca model ce străbate mileniile: „Mare este ceedinţa ta, femeie! Să fie cum vrei tu!” (v.28).

Atât acest fapt, cât şi multe altele întâlnite în sfintele scripturi, confirmă universalitatea operei mântuitoare săvârşită de Domnul nostru, Isus Cristos: „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului” (1Tim.2,4 ).

În prima lectură a acestei duminici, profetul Isaia, (56,1.6-7), prevesteşte îndurarea divină, scriind: „Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea să se dezvăluie! Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele lui, […], îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune, […], întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”.

După această lectură, repetăm de patru ori, împreună cu psalmistul: „Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele! (Ps.67,6).

În lectura a doua, din scrisoarea sfântului apostol Paul către romani (11,13-15.29-32), este evidenţiată îndurarea divină faţă de  păgâni (neamuri), încredinţată de Domnul lui Paul, ca „apostol al păgânilor”, slujire pe care o împlineşte cu toată râvna, în comparaţie cu lipsa de receptivitate a fraţilor săi de sânge, iudeii, pe care îi compătimeşte şi speră într-o ameliorare a soartei lor: „Voi duce la mântuire ( măcar) pe unii dintre ei”(v.14b).

Este evident îndemnul la preţuirea credinţei pe care ni-l adresează şi această duminică. Cât de încurajator ar fi să auzim şi noi în suflet, frate şi soră, cuvintele lui Isus: „Mare este credinţa ta!”.

Să medităm pe parcursul săptămânii a 20.a rugăciunea acesteia:

„Dumnezeule, care le-ai pregătit daruri nevăzute celor care te iubesc, revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale, pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate, să dobândim făgăduinţele tale care întrec orice dorinţă. Prin Isus Cristos, Domnul nostru. Amin”.

                                                                                P.A.Despinescu   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

Right Click

No right click