08 Februarie 2016

Vineri, 5 februarie Centrul Don Bosco Burienești a fost prins de magia festivalului popoarelor la care au participat și cei 25 de copii din cadrul Centrului Don Bosco Iași pentru a serba ziua  Sfântului Ioan Bosco. În cadrul festivalului fiecare copil a fost reprezentant al unui popor începând cu Laponia și terminând cu cealaltă extremă a globului, punându-și creativitatea și sârguința proprie la construcția costumelor. Timp de o săptămână de zile centrele Don Bosco Burienești și Iași au fost adevăratele ateliere de croitorie ce pot concura cu casele de modă internaționale.

 În cadrul acestui eveniment, copiii au avut parte de un program artistic prin intermediul căruia au cunoscut viața lui Don Bosco. Au fost organizate șapte ateliere ce au supus copiii unor încercări pentru a construi o secvență din viața lui Don Bosco: Balonul buclucaș, Pălarie – rie, Cuvinte încrucișate, Cântăcioșii, Portretul lui Don Bosco, Comoara și Bansul au fost marile provocări pe care copiii le-au trecut cu brio, s-au distrat dar au și muncit pentru a construi în final povestea vieții lui Ioan Bosco. O surpriză teatrală a fost prezentată de copiii din centrul Don Bosco Burienești prin care, au retrăit un moment al vieții lui, după care copiii au avut parte și de un spectacol de magie pentru că Don Bosco a fost un mare amator al magicienilor. Atfel prin joc si culoare Don Bosco a prins forma unui părinte bun a cărui poveste ne-a impresionat din nou, cu toate că în fiecare an e acceași, parcă de fiecare dată sufletul trăiește alte emoții.

  La finalul festivalului copiii au fost premiați pentru cel mai creativ costum și ca orice zi de naștere nu a lipsit și surpriza dulce- tortul omagiatului.

 Astfel, am trăit cu toții o frumoasă zi împreună, în care copiii din cele două centre au avut ocazia să își consolideze prieteniile sub egida celui care în fiecare an are grijă de ei și de cei care le sunt alături.

 Le mulțumim tuturor celor care în anii trecuți au fost alături de Centrele Don Bosco și au făcut ca totul să prindă culoare și viață.Suntem în fiecare zi recunoscători pentru sprijinul pe care ni-l oferiți și mandri că putem să ducem misiunea lui Don Bosco mai departe.


 

Rusu Olga - Asistent Social Centrul de Resurse pentru Copii si Tineri " Don Bosco"

 

 

 

 

O duminică plină de optimism. Aşa se recomandă duminica aceasta, a 5-a de peste An, C-2016, prin lecturile liturghiei cuvântului.

Protagoniştii textelor sunt bine cunoscuţii: profetul Isaia, sfântul Paul, „apostolul neamurilor” şi sfântul evanghelist Luca.

Vestitul, deosebit de inspiratul mesager al cuvântului dumnezeiesc din Vechiul Testament, Isaia, în fragmentul din prima lectură a acestei duminici (5,1-8), relatează vederea Domnului, de care  a avut parte, precizând cronologic: „în anul morţii regelui Ozia”.

Contextul este magnific: Domnul este aşezat pe un tron înalt. Poalele mantiei lui umplu templul. Serafimi, având câte şase aripi,stau deasupra lui, strigând unul către altul, zicând: „ Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Sabaot! Plin este cerul de mărirea lui”. Uşorii uşilor se zguduie. Templul se umple de fum. Vizionarul (Isaia) se îngrozeşte ştiindu-se păcătos, „cu buze murdare”, sortit pieirii pentru că, în această stare, l-a văzut pe Domnul Sabaot. Nu va fi aşa, deoarece unul dintre serafimi, ia cu cleştele un cărbune de pe altar şi-i atinge buzele, purificându-i-le. Totodată, aude glasul Domnului care zice: „Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?”. Profetul, încurajat, îşi declară disponibilitatea: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.Astfel, Isaia devine un apostol vestitor al măreţiei şi milostivirii Domnului.

Sfântul apostol Paul, lectura a doua (1Cor.15,1-11), aminteşte corintenilor evanghelia pe care el a primit-o şi le-a predicat-o, iar ei au primit-o şi o preţuiesc, având ca temei: „Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor, a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, conform Scripturilor”. Le aminteşte, în continuare, cum Isus, după înviere, s-a arătat lui Petru, tuturor celor 12, multor sute de ucenici, şi, în cele din urmă şi lui (Paul), care nu se consideră vrednic de a fi numit apostol pentru că a prigonit Biserica lui Dumnezeu. Cu această smerenie, recunoaşte că harul, adică milostivirea lui Dumnezeu l-a iertat şi l-a rânduit să lucreze din răsputeri pentru evanghelie, mai cu seamă între păgâni. Conclude foarte bine: „Aşadar, atât eu, cât şi ei (ceilalţi apostoli ai lui Isus), noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut” (v.11). Mulţumim, sfinte apostol Paul, şi vouă tuturor apostolilor pentru sfântul vostru apostolat al milostivirii divine !.

Sfântul Luca, în textul evanghelic al duminicii ( 5,1-11 ), ne descrie un episod de la începutul activităţii evanghelizatoare a lui Isus, lângă lacul Genezaret. Mulţimile se îmbulzesc să-l vadă şi să-l asculte. Isus vede două bărci trase la mal, iar proprietarii, pescari, spălându-şi năvoadele. Se urcă în una din  bărci care era a lui Simon, îl roagă s-o depărteze puţin de mal, se aşază şi continuă să înveţe mulţimile. După plecarea acestora, îi spune lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!”  (v.4). Supărat din cauza eşecului anterior, Simon spune: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, însă nu am prins nimic”, dar impresionat de entuziasmul mulţimilor faţă de Isus, adaugă: „însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”(v.5). Ascultarea este răsplătită din plin; „Au prins o aşa mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele” (v.6). Au umplut ambele bărci cu vârf şi îndesat. Milostivirea divină s-a arătat spre folosul tuturor.  În smerenia şi descumpănirea sa, Simon Petru se aruncă la picioarele lui Isus, spunându-i: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!” (v.8). Nemărginita milostivire a lui Dumnezeu nu se opreşte aici, pentru că smerenia este binecuvântată şi continuată. Fericita concluzie a acestui episod este evidenţiată în cuvintele lui Isus: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”(v.10b).

Într-adevăr, atât Simon cât şi însoţitorii lui, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, „ducând bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (v.11), devenind martori permanenţi ai milostivirilor divine pe parcursul activităţii evanghelizatoare a Învăţătorului,  iar apoi, ei înşişi, apostoli corifei ai acestor milostiviri.

Instruiţi şi încurajaţi de acest procedeu al Milostivirii Divine care se foloseşte de oameni, spre binele adevărat al tuturor, în decursul istoriei omenirii, cu precădere prin întruparea acestei milostiri în persoana Domnului nostru, Isus Cristos, nenumăraţi fii ai oamenilor au urmat şi urmează chemarea dumnezeiască, aceea de providenţiali „pescari de oameni, chemare care vizează pe orice creştin în virtutea sfântului său botez.

Sfânta Biserică, în mod deosebit în acest an al milostivirii, ne antrenează pe toţi care suntem beneficiari ai milostiviiri divine, s-o oferim cu generozitate semenilor noştri în diferitele împrejurări ale vieţii  în călătoria spre patria comună: patria cerească.

 

                                                                               P.A.Despinescu

Evanghelia din această duminică este continuarea fragmentului din duminica trecută în care se relatează „platforma-program” pe care Cristos o expune concetăţenilor săi. Ceea ce surprinde este faptul că la început, cei care îl ascultau erau minunaţi de ceea ce auzeau, dar, mai apoi, ajung să dorească să îl elimine, chiar şi fizic. Spune evanghelistul Luca; „Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui”. Iar ulterior: „l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo”. Ce s-a întâmplat de s-a ajuns la această situaţie?

 

Cristos îşi începe misiunea sa publică proclamând, în sinagoga din Nazaret, un text din profetul Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. Se opreşte aici din citarea fragmentului din profetul Isaia. De fapt următorul verset era: „să vestesc… o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Cristos nu repetă aceste cuvinte! Nu este întâmplător! Probabil a dorit să evite ca cei care ascultau să fie tentaţi să dea interpretarea greşită. La timpul respectiv domnea convingerea că Dumnezeu va distruge pe orice om care nu este din poporul ales, mai ales pe duşmanii acestui popor. Acest lucru îl aşteptau contemporanii lui Isus! Probabil, erau nerăbdători să audă şi de la Cristos aceste cuvinte care să alimenteze în ei dorinţa de răzbunare. Isus nu doreşte acest lucru! Şi în acest moment, precum şi în întreaga sa viaţă, doreşte să reveleze un Dumnezeu care este plin de milostivire, a cărui „răzbunare” înseamnă să îl învingă pe Cel Rău care luptă să îl distrugă pe om. Fără îndoială, contemporanii lui Isus nu reuşesc să accepte acest cuvânt care zdruncină mentalitatea lor, care le înşală aşteptările. Nu pot să accepte că Dumnezeu nu este la dispoziţia lor şi nu acţionează după gândurile lor. „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre” spune Domnul. Acesta este motivul pentru care cei din sinagogă ajung până într-acolo încât să dorească să îl arunce de pe colina cetăţii lor! Nu reuşesc să se deschidă la noutatea mesajului lui Cristos, să dorească să îşi transforme mentalitatea şi viaţa, să accepte că milostivirea lui Dumnezeu este revărsată în viaţa oricărei persoane.  

 

Suntem în Anul Milostivirii! Papa Francisc ne reaminteşte că: „Așa cum se observă, milostivirea în Sfânta Scriptură este cuvântul-cheie pentru a indica acțiunea lui Dumnezeu față de noi. El nu se limitează să afirme iubirea sa, ci o face vizibilă și tangibilă. De altfel, iubirea n-ar putea niciodată să fie un cuvânt abstract. Prin însăși natura sa este viață concretă: intenții, atitudini, comportamente care au loc în acțiunea zilnică. Milostivirea lui Dumnezeu este responsabilitatea sa față de noi. El se simte responsabil, adică dorește binele nostru și vrea să ne vadă fericiți, plini de bucurie și senini. Pe aceeași lungime de undă trebuie să se orienteze iubirea milostivă a creștinilor. Așa cum iubește Tatăl, așa trebuie să iubească fiii. Așa cum el este milostiv, tot așa suntem chemați și noi să fim milostivi, unii față de alții.”

 

Să ne lăsăm „zdruncinaţi” de Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică şi să îi cerem să ne deschidă inima pentru ca şi noi să creştem în milostivire!

 

Pr. Felix Roca

În liturghia cuvântului din această duminică ( a treia de peste An-C,2016), se folosesc ca texte evanghelice, primele patru versete din capitolul întâi, scrise de sfântul Luca, drept motivaţie a scrierii sale evanghelice, iar apoi opt versete ( 14-21 ) din capitorul al 4-lea; acestea reliefează începutul activităţii publice a lui Isus Cristos.

După ce a fost botezat în râul Iordan de către Ioan, Isus revine în Galileea. Într-o zi de sâmbătă, intră în sinagoga din Nazaret. Cerând cartea profetului Isaia şi deschzând-o, se opreşte asupra textului: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. După ce a citit acest text, închide cartea pe care o dă slujitorului care avea grijă de cărţile sfnte, şi se aşază. Cu siguranţă, modul cum a citit Isus aceste cuvinte, a atras atenţia ascultătorilor. Evanghelistul Luca menţionează: „Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el” (v.20b). Ne putem imagina uimirea şi interesul ascultătorilor după ce Isus a rostit cuvintele: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre” (.21b).

Patriarhii şi mai cu seamă profeţii Vechiului Testament, luminaţi de Duhul Sfânt, au prevestit întruparea şi misiunea Fiului Dumnezeu, Isus Cristos. Începându-şi activitatea, Isus confirmă cele spuse despre el. Îşi revelează dumnezeirea: „Duhul Domnului este asupra mea”şi misiunea de reconciliere a oamenilor, îndepărtaţi de Dumnezeu prin păcatele săvârşite: să aducă săracilor ( celor umiliţi ) vestea cea bună, mult dorită, de a fi în graţia lui Dumnezeu; pe cei captivi, înlănţuiţi în păcate să-i elibereze; celor care trăiesc în întunericul absenţei lui Dumnezeu să le redea vederea bucuriei divine; celor asupriţi de răutatea proprie ori comunitară, să le redea adevărata libertate a copiilor lui Dumnezeu. Esenţial şi convingător: „să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului !”.

Cât de actual este  acest „an de bunăvoinţă al Domnului!”, anul milostivirii 2015/2016, an sfânt, de bună vestire, de vedere clară a voinţei lui Dumnezeu, de convertire, de încetăţenire în „îmărăţia cerurilor”, toate proclamate de Învăţătorul şi Răscumpărătorul vieţii noastre spirituale!

Instructivă şi încurajantă este şi prima lectură a acestei duminici, din cartea lui Nehemia (8,2-4a.5-6.8-10): scribul Esdra citeşte şi explică poporului evreu din cartea Legii lui Dumnezeu, îndemnându-i: „Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!”. Este tocmai ceea ce ni se oferă, din partea Sfintei Biserici, în numele Domnului, în acest an jubiliar al milostivirii. Să-l privim, să-l primim şi să-l trăim întocmai!

Şi psalmul 18 ne sugerează gânduri şi simţeminte foarte potrivite pentru viaţa noastră sufletească:

R. Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.

Legea domnului este desăvârşită, înviorează sufletul: mărturia Domnului este adevărată, îl face înţelept pe cel neştiutor R.

Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima; poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii R.

Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta. Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu !.R.

Anul acesta, duminica a treia de peste An coincide cu penultima zi din octava mondială de rugăciuni pentru unitatea creştină. Cuvintele apostolului neamurilor, Sfântul Paul, din scrisoarea întâi către corinteni (12, 12-14.27), lectura a doua a duminicii, prin care scoate în evidenţă realitatea trupului tainic al lui Cristos, în care Isus este capul iar toţi creştinii suntem tot atâtea mădulare ale acestui trup, constituie un prilej binecuvântat pentru a medita şi a ne ruga împreună pentru trăirea în unitate, după cum s-a rugat Isus: „Ca toţi să fie una!” (In.18,22).

2Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta,pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

                                                                                   P.A.Despinescu

Calendar

« Septembrie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
X

Right Click

No right click