Deja din anul 2000, Anul Sfânt, jubiliar, la iniţiativa sfântului papă Ioan Paul al II-lea, duminica a doua a Paştelui, care până la acea dată purta numele de Duminica Albă sau Duminica Tomei, devine Duminica Divinei Milostiviri.

Papa amintit mai sus ajunsese în al 22-lea an de pontificat. Cunoştea foarte bine situaţia Bisericii romano-catolice şi chiar a lumii întregi post-moderne, şi, ca urmare a numeroaselor vizite pastorale, întreprinse pe toate continentele. Împlinea, la 18 mai, vârsta de 8o de ani.

Martor al multelor şi gravelor crize identitare de care sufereau, şi suferă în continuare foarte mulţi oameni, înţeleptul şi bunul papă, în calitate de păstor, învăţător şi medic spiritual, s-a străduit din răsputeri, ajutat de colaboratorii săi în slujire, ca toţi să-l cunoască şi să-l iubească pe adevăratul Dumnezeu, IUBIRE şi MILOSTIVIRE.

Încă din prin jumătate a secolului al XX-lea, Polonia catolică a cunoscut devoţiunea creştină a iubirii milostive a lui Dumnezeu, având ca promotoare o umilă călugăriţă, Faustina Kowalska, din Congregaţia Surorilor Fericitei Fecioare Maria a Milostivirii.

Preotul şi apoi episcopul Karol Wojtyla a cunoscut această devoţiune  pe care şi-o însuşeşte în viaţa sa spirituală. Ajuns în fruntea Bisericii Catolice, a recomandat-o tuturor cu multă râvnă, prin scrisoarea sa enciclică Dives in misericordia. Apreciindu-se rolul providenţial al călugăriţei Faustina, i s-a introdus procesul de canonizare, care a condus la proclamarea ei ca sfântă, în a doua duminică a Paştelor, în anul 2000. În această împrejurare, a fost stabilită şi Duminica Divinei Milostiviri.

Având în vedere că anul liturgic 2015/2016 a fost indicat ca an sfânt, jubiliar, al Divinei Milostiviri, duminica de astăzi are un ecou deosebit în viaţa Bisericii, pregătindu-se cu o novenă specială de rugăciuni în acest scop, novenă revelată şi cerută sfintei Faustina de către Isus însuşi: Doresc ca în timpul acestor nouă zile, să aduci sufletele la izvorul Milostivirii mele, pentru ca ele să ia putere şi prospeţime, precum şi toate harurile de care au nevoie în greutăţile vieţii şi mai ales în ceasul morţii. În fiecare zi vei aduce la inima mea un grup diferit de suflete şi le vei cufunda în oceanul Milostivirii Mele. Iar eu voi face să intre toate aceste suflete în locaşul Tatălui meu. Vei face acest lucru în viaţa aceasta şi în cealaltă. Nu voi refuza nimic sufletelor pe care le vei aduce la izvorul Milostivirii mele. Şi în fiecare zi, prin pătimirea mea dureroasă, vei cere de la Tatăl meu, haruri pentru aceste suflete.

Această sfântă duminică, aşa cum am arătat că a fost stabilită, ne îndeamnă să mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea milostivă pe care ne-a dovedit-o în întruparea dumnezeiască şi naşterea binecuvântată a lui Isus la Betleem,  în pătimirea, răstignirea, moartea răscumpărătoare, precum şi în slăvita Înviere, pe care le-am meditat şi retrăit în cele patru luni de la începutul anului liturgic 2016.

Textele biblice din liturghia cuvântului din această duminică, reflectă aceeaşi iubire milostivă a lui Dumnezeu, vădită încontinuu în viaţa Bisericii:

1.Prima lectură, din Faptele Apostolilor (5,12-16) relatează creşterea din ce în ce mai mare a mulţimii care primea mesajul evanghelic predicat de apostoli, după Rusalii: Numărul celor care credeau se mărea din ce în ce mai mult (v.14).

2. Lectura a doua, din Cartea Apocalipsului scris de sfântul apostol şi evanghelist Ioan (1,9-11.12-13.17-19), ne redă  modul cum se recomandă Isus, care îi apare şi îi spune ce să scrie bisericilor: Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor. Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele care sunt şi cele ce vor veni după acestea (v.17-19).

3. În textul evanghelic, scris de sfântul apostol Ioan, ne este relatată lecţia plină de iubire milostivă pe care Isus o dă lui Toma, cel necredincio, lecţie dată în perspectivă tuturor celor asemănători lui Toma, cu privire la Învierea Domnului. Mărturisirea lui Toma, se cuvine să-şi aibă ecoul în sufletele tuturor celor slabi în credinţă: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Milostivirea Divină cunoaşte două direcţii: prima, pe verticală, este din partea lui Dumnezeu către copiii săi, oamenii; a doua, pe orizontală, este cea pe care oamenii sunt chemaţi să şi-o acorde unii altora, după cum ne-a învăţat Isus, în predica sa de pe munte: Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milostivire (Mt.5,7).

Dumnezeule veşnic, a cărui Milostivire este de nepătruns şi nesecată comoară a Iubirii, priveşte cu bunăvoinţă la noi şi fă să trăim mereu însoţiţi de Milostivirea ta, pentru ca în momentele grele să nu pierdem curajul ci să ne supunem cu încredere sfintei tale voinţe care este însăşi  Iubirea Milostivă. Amin.

                                                                               P.A.Despinescu  

În Anul Jubiliar al Milostivirii, ne reamintim într-un mod deosebit că „milostivirea exprimă comportamentul lui Dumnezeu faţă de păcătos“ (Misericordiae Vultus, 21). Acest comportament nu se reflectă nicăieri mai bine decât în misterul morţii lui Isus pentru noi, în ultimele sale cuvinte pe cruce, în pacea pe care o oferă apostolilor după învierea sa.

 Prin iniţiativele sale, Caritas Iaşi vrea să exprime tocmai această atitudine plină de milostivire a lui Dumnezeu fată de fiecare dintre noi. Căci drumul Caritasului este drumul milostivirii, iar acest drum nu poate fi parcurs decât în comuniune cu prietenii şi colaboratorii şi în caritate faţă de cei săraci şi neajutoraţi.

 În numele colegilor, al membrilor, voluntarilor şi colaboratorilor noştri, dorim ca Sărbătoarea învierii Domnului să vă reîmprospăteze sufletul cu prezenţa vie şi milostivă a lui Cristos, care ne învaţă caritatea, nu doar oferindu-ne ceva, ci oferindu-se pe sine nouă.

 Cristos a înviat! Paşte fericit!


 

 

On the occasion of the Extraordinary Jubilee of Mercy, we acknowledge more than ever how “mercy expresses God's way of reaching out to the sinner” (Misericordiae Vultus, 21). This behavior cannot be expressed any better if not by the mystery of Jesus' death for us, by his last words on the cross, by the peace offered to the apostles after his Resurrection.

 By means of its projects, Caritas Center of the Diocese of Iasi wishes to reflect this very merciful attitude of God for each of us. Caritas' journey is a journey of mercy which is not possible if not in communion with our friends and partners, with a charitable attitude towards the poor and the needy.

 On behalf of our colleagues, volunteers and partners, may the resurrection of Jesus Christ fill your heart with the living and merciful presence of Christ, he who teaches us charity not only when giving something to us, but also when giving himself to us.

 Happy Easter!


 

 

Nell'Anno Giubilare della Misericordia ci ricordiamo in modo particolare che „la misericordia esprime il comportamento di Dio verso il peccatore” (Misericordiae Vultus, 21). Questo comportarsi si riflette nel modo piü visibile nel mistero della morte di Gesü per noi, nelle sue ultime parole sulla croce, nella pace che ofFre agli apostoli dopo la sua risurrezione.

Con le sue iniziative, Caritas Iasi vuole trasmettere proprio questo atteggiamento pieno di misericordia di Dio per ciascuno di noi. La via della Caritas é la via della misericordia, e questa via non puó essere percorsa se non in comunione con gli amici e collaboratori, nella carita verso i piü poveri e bisognosi.

A nome dei colleghi, dei membri, dei volontari e dei nostri collaboratori, Vi auguriamo che la Festa della Risurrezione riempia il Vostro cuore con la presenza viva e misericordiosa di Cristo, che ci insegna la carita non solo offrendoci qualcosa, ma donandosi se stesso a noi.

Cristo é risorto! Buona Pasqua!


 

 Im Jubiläumsjahr der Barmherzigkeit erinnern wir uns in besondererWeise, dass die Barmherzigkeit „drückt die Haltung Gottes gegenüber dem Sünder aus“ (Misericordiae Vultus, 21). Diese Haltung kann man nirgendwo besser ansehen, als im Geheimnis des Todes Jesu für uns, in den letzten Worten auf dem Kreuz, im Frieden, denn er seinen Aposteln nach seiner Auferstehung schenkt.

Durch seine Initiativen, will die Caritas Iasi genau das ausdrucken, dass Gott seine Barmherzigkeit jeden von uns schenkt. Denn der Weg der Caritas ist auch der Weg der Barmherzigkeit. Dieser Weg kann nicht alleine beschritten werden, sondern nur gemeinsam mit den Freunden und Mitarbeitern, in praktischer Liebe für die Armen und für jene, die Hilfe nötig haben.

Im Namen der Kollegen, der Mitgliedern, der Volontäre und mit unseren Mitarbeitern wünschen wir Ihnen, dass das Fest der Auferstehung des Herrn wieder die Seele mit der lebendigen und barmherzigen Gegenwart Christi erfrischen, der uns die praktische Liebe lehrt: nicht nur dass uns etwas angeboten wird, sondern dass er sich selbst für uns hingibt.

Frohe und gesegnete Ostern!

 

 

 

 

 

 

Solemnitatea Sfintelor Paşti este din ce în ce mai aproape. Când auzim de Duminica Floriilor, ştim că mai este doar o săptămână din Postul mare, şi nu orice fel de săptămână, ci, SĂPTĂMÂNA MARE, numită aşa pentru că în zilele acestei săptămâni, mai cu seamă în ultimele trei, s-au scris cu litere de sânge, sângele cel mai preţios, al lui Isus Cristos, din istoria mântuirii, în paginile sfintelor evanghelii.

Antifona (micul text) de intrare la sfânta liturghie a acestei duminici, câteva versete din evanghelia scrisă de sfântul apostol Ioan  şi din psalmul 23, ne încurajează, prezentându-ne intrarea „triumfală a lui Isus în Ierusalim: „Cu şase zile înainte de marea sărbătoare a Pştelui, când Domnul a venit în cetatea Ierusalimului, copiii au ieşit în întâmpinare purtând în mâini ramuri de palmier şi strigând cu glas puternic̒Osana întru cei de sus! Binecuvântat fii tu, care ai venit la noi, în marea ta îmdurare”. (12,1.12-13). „Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastrre de sus, deschideţi-vă, voi, porţi veşnice, ca să intre eregele măririi! Cine este acest rege al măririi? Domnul oştirilor: el este regele măririi. ̒Osana întru cei de sus! Binecuvântat fii tu, care ai venit la noi, în marea ta îndurare!” (Ps.23,9-10).

Într-adevăr, Dumnezeu, iubirea milostivă, a venit la noi în persoana Fiului care a fost auzit  şi văzut de oameni ca evanghelie, jertfă mîntuitoare şi înviere glorioasă, asigurându-ne că rămâne cu noi până la sfârşitul lumii (cf.Mt.28,20).

Pe aceeaşi cale pe care am intrat în timpul de pregătire pentru solemnitatea Sfintelor Paşti, cu îndemnul: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc.1,15), începem acum Săptămâna Mare, decişi a medita şi a trăi mai intens suferinţele şi  moartea lui Isus, îndurate pentru noi, având alături de noi fraţi şi surori în Sfânta Biserică, îndrumătoare fidelă pe calea mântuirii. Merită să sacrificăm din timpul nostru pentru ca primăvara înnoirii spirituale să devină realitate plină de bucurie în sufletele noastre.

Ascultând cu atenţie şi răbdare lectura pătimirilor Domnului nostru Isus Cristos, descrise de sfântul evanghelist Luca (22,14-23,56), vom putea repeta din când  în când, în taina sufletului nostru: „el a suferit toate acestea din dragoste pentru mine”, sau: „Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, ai milă de mine păcătosul!”. În mod cert, comportamentul nostru meditativ, amabil, în ambientul familial, social, la locul de muncă şi oriunde ne-am afla, va fi un îndemn tăcut, fratern, pentru toţi de a trăi cu pietate acest timp sfânt.

Prima lectură, din cartea profetului Isaia, şi a doua, din scrisoarea sfântului apostol Paul către filipeni, se referă la aceleaşi suferinţe îndurate de Isus Cristos: „Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (Is.50,6b). „Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume”(Fil.2,8-9).

Ne însuşim cu dragă inimă rugăciunea credincioşilor din această duminuică:

„Pătimirea Domnului ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte fără măsură. Cu această certitudine, să ne îndreptăm spre Tatăl ceresc care ni l-a dăruit pe Isus, siguri fiind că rugăciunea noastră va fi primită de el. Să ne rugăm şi să-i spunem: R.Pentru pătimirea Fiului tău, ascultă-ne, Părinte!

Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să se asocieze în credinţă la misterul morţii lui Cristos şi să culeagă din sfânta cruce rodul vieţii veşnice. R.

Pentru ca, într-adevăr. creştinii care suferă din cauza fidelităţii faţă de tine, uniţi în spiritul pătimirii lui Cristos, să nu caute răzbunarea, ci milostivirea şi tertarea. R.

Pentru ca tinerii să înţeleagă că numai în evanghelie şi în primirea cuvântului lui Dumnezeu vor găsi puterea de a-şi realiza planurile lor. R.

Pentru ca, privind la Cel Răstignit, cei bolnavi şi aproape de moarte să afle încredere deplină în Dumnezeu care iartă şi mântuieşte.R.

Pentru ca participarea la celebrările liturgice ale Săptămânii Mari să fie rodnică pentru toţi şi să-i apropie cât mai mult de semenii lor. R.

Pentru ca noi să descoperim în fraţii „pironiţi” de durere, de umilire şi de nedreptate, faţa lui Cristos cel suferind, devenind solidari cu ei în momentele dificile. R.

Pentru ca ramurile pe care le vom duce în casele noastre să ne amintească mereu că suntem chemaţi de Domnul să fim oameni ai păcii. R.

Părinte ceresc, tu asculţi strigătul omenirii încercate de durere. Noi te rugăm: Fă inima noastră să înţeleagă şi să trăiască suferinţele fraţilor noştri, în unire cu Cristos, Domnul nostru. Amin”.

De asemenea, şi rugăciunea sfintei liturghii a acestei duminici:

„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinţă în Mântuitorul nostru, care s-a făcut om şi a îndurat moartea pe cruce. Dă-ne harul să învăţăm a-l urma în răbdare, şi astfel, să ne învrednicim a fi părtaşi de învierea sa. El, care, fiind Dumnezeu, vieţuieşte şi domneşte împreună cu tine şi cu Duhul Sfânt, în toţi veciivecilor. Amin”.                                                  P.A. Despinescu

 

 

 

                În perioada 16-17 martie 2016, Centrul Diecezan Caritas Iași, prin departamentul de voluntariat, a organizat sesiuni de formare pentru 24 de persoane, care doresc să se implice activ în programele Caritas Iași,  în ceea ce privește Voluntariatul.

                În cadrul celor două zile,  am avut ocazia să cunoaștem oameni deosebiți care vor să se implice activ în cadrul programelor noastre. Am prezentat domeniile de activitate ale Centrului Diecezan Caritas Iași și am descoperit împreună în cadrul a patru  ateliere de lucru: care sunt motivațiile la voluntariat și care sunt rezultatele implicării la nivel de comunitate; de ce nu fac oamenii voluntariat și care sunt consecințele neimplicării sociale; drepturile și responsabilitățile voluntarilor; drepturile și responsabilitățile organizației în care sunt implicați voluntari.

                Am realizat acest curs și am abordat aceste tematici, pentru că: noi considerăm că voluntariatul reprezintă un prim pas în schimbarea pe care vrem să o vedem în societate, ne dorim să dezvoltăm conceptul de implicare socială; să creștem numărul celor care conștientizează valoarea extraordinară a voluntariatului, implicându-se în mod activ; să transformăm nevoile sociale care există la nivel local într-un munte de mulțumire sufletească.

                Într-un mod dinamic și interactiv, voluntarii prezenți la întâlnire au făcut cunoștință cu celelalte persoane prezente la curs, au aflat specificul Caritas Iași, programele în care se pot implica activ și eficient, astfel încât, beneficiarilor dar și voluntarilor să le fie împlinite așteptările cu care au pornit la drum.

                Ne dorim să îmbunătățim, seminificativ implicarea socială a persoanelor voluntare, responsabilitatea și abilitățile voluntarilor, pentru a putea răspunde prompt și cu interes persoanelor care au nevoie de ajutor.            

Mariana Ursan

Coordonator Departament Voluntariat

 

 

Calendar

« Noiembrie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30    
X

Right Click

No right click