Un nou advent, o reînnoită angajare cu încredere continuă în milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu. Aşa vrea să fie noul an bisericesc, liturgic, 2016, an sfânt, Anul Milostivirii.

Adventul, ca timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului nostru, Isus Cristos, ne reaminteşte de timpul îndelungat, de mileniile aşteptării lui Mesia, persoana divină, promisă după căderea omului în păcat, pentru reabilitare. Au trecut deja două milenii de la naşterea binecuvântată, între oameni, a Fiului lui Dumnezeu, venire în trup şi în slăbiciune, cum spunea sfântul Bernard.

Suntem avertizaţi şi cu privire la al doilea advent, acela de la sfârşitul veacurilor, când Isus va veni în glorie şi maiestate, cum se exprimă acelaşi sfânt Bernard.

Există şi un advent intermediar, foarte important, în duh şi în putere, care priveşte pe fiecare om; este adventul permanent, recomandat la începutul fiecărui nou an bisericesc, liturgic, întreţinut prin trăirea spirituală de zi cu zi, în lumina şi rodnicia harului dumnezeiesc cerut cu smerenie şi încredere.

Textele biblice din liturghia cuvântului, din prima duminică a adventului, seria C, 2016, ilustrează şi încurajează pe toţi cei care vor să trăiască din plin acest timp sfânt, prielnic.

 Cele trei versete din prima lectură, din cartea profetului Ieremia (33,14-16), prevestesc „odrasla cea dreaptă care se va ridica pentru a face judecată şi dreptate […], şi care se va chema: Domnul este dreptatea noastră”. Psalmul responsorial 24 ne arată atitudinea faţă de acest Domn călăuzitor:

„Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, şi învaţă-mă cărările tale!

  Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele.

   Domnul este bun şi drept, de aceea el învaţă pe cei păcătoşi calea, îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale” (v.4-5.8-9).

   Ca bun duhovnic ce este, apostolul neamurilor, sfântul Paul scrie credincioşilor din Tesalonic (3,12-4,2), a doua lectură a duminicii, cum să trăiască activ, creştineşte, adventul: „Să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus, împreună cu toţi sfinţii săi. Amin! (v12-13).

Sfântul evanghelist Luca ( 21,25-28.34-36 ) relatează cele spuse de Isus discipolilor săi cu privire la grozăviile ce aveau să se abată  asupra cetăţii Ierusalimului care a persecutat pe profeţi, şi mai cu seamă din cauza ostilităţii arătată faţă de el, trimisul salvator al tuturor, semne îngrozitoare spuse şi în perspectiva sfârşitului lumii: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor (tsunami!). Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”. (v25-27). Toate sunt spuse pentru ca aceia care „au urechi de auzit, ochi de văzut”, minte de priceput, în lumina credinţei să preîntâmpine toate cu succes. Aceştia vor ţine seama de atenţionarea făctă de Înţelepciunea divină: „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuneze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ. Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ”(v.34-35). Îmdemnul care conclude întreaga relatare este de luat în seamă aidoma: „Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v.36).

Meditând profund toate acestea, sfântul Ciprian, episcop martir al Cartaginei, scrie: „Domnul şi învăţătorul nostru ne-a dat această poruncă pentru mântuirea noastră: Cine va rămâne statornic până la sfârşit acela va fi mântuit (Mt.10,229, şi iarăşi: Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera (In.6, 31-32).

 Ne însuşim gândurile şi simţemintele creştineşti pe care ni le sugerează rugăciunea credincioşilor, în această sfântă duminică:

-pentru ca sfânta Biserică să trezească în toţi oamenii dorinţa după acea împărăţie a iubirii pe care Domnul nostru, Isus Cristos, a venit să o inaugureze pentru noi.

- pentru ca în noul an liturgic, să găsim în liturgia din fiecare zi hrana spirituală de care avem nevoie pentru a-l iubi mai mult pe Domnul şi pe fraţi.

- pentru ca lumina Crăciunului să-i trezească din lâncezeală pe creştinii care trăiesc departe de credinţă, şi să-i facă să înţeleagă necesitatea întâlnirii cu Cristos.

- pentru ca aceia cărora duritatea vieţii le-a stins orice speranţă, solidaritatea noastră fraternă să renască în ei încrederea şi voinţa de a se angaja pentru un viitor mai bun.

- pentru ca zilele Adventului să ne amintească mereu că suntem chemaţi de Domnul să fim oameni ai păcii în familiile noastre.

„Dumnezeule, Părintele nostru, noi te rugăm: fă din noi oameni care cred cu tărie în Cuvântul trimis de tine şi născut în Betleem pentru noi, oameni care speră în reîntoarcerea sa finală, pentru a ne aduna în împărăţia sa, şi oameni care trăiesc aceste zile de aşteptare în plinătatea dragostei. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

                                                                        P.A.Despinescu


 

 

 

 

                Acesta este sloganul sub care Ambasada Olandei în România implementează Proiectul Pilot privind mobilitatea forţei de muncă, demarat și finanțat de Guvernul Olandez pentru o durată de doi ani, începând cu luna octombrie 2014.

                Prin intermediul unui parteneriat încheiat între Ambasada Olandei, Confederația Caritas România și Centrul Diecezan Caritas Iași, am realizat în lunile octombrie și noiembrie 2015, în orașele Bacău și Suceava două seminarii având ca sop facilitarea accesului persoanelor interesate de munca și viața în Olanda la informații de calitate, sigure și viabile.

                În acest sens, rolul reprezentanților asociațiilor Caritas implicate a fost acela de a disemina persoanelor direct interesate de proiect materialele informative ale campaniei, dar și de a identifica susținători locali, pentru promovarea acestora în locuri de maximă vizibilitate pentru grupul țintă (postere, broșuri, fluturași).  

                În fapt, scopul proiectului derulat sub sloganul „Informează-te complet, angajează-te corect!”, este de conştientizare şi atenţionare a potenţialilor lucrători români în Olanda privind necesitatea informării înainte de plecarea propriu-zisă. 

                Proiectul s-a adresat cu prioritate persoanelor care nu se informează sau nu au acces la informație, fiind supuse astfel, în mai mare măsură, riscurilor asociate acestui demers. Cunoaşterea drepturilor, obligaţiilor, oportunităţilor şi riscurilor privind viaţa şi munca în Olanda va facilita succesul la locul de muncă şi integrarea în comunitate, precum şi evitarea pericolelor legate de contracte de muncă nefavorabile sau chiar de exploatarea prin muncă.  

                În cadrul proiectului au fost implementate activități cu sprijinul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă si al agențiilor județene ale acesteia. La evenimentele locale au fost invitate si alte autorități și instituții publice, organizații asociative sau neguvernamentale, recrutori privați etc. 

                Autoritățile și instituțiile publice, organizațiile neguvernamentale, sindicatele și patronatele, recrutorii privați sunt în continuare invitate să utilizeze aceste materiale și să promoveze și canalele de informare online:

·         www.facebook.com/MuncasiViatainOlanda;

·         www.muncasiviatainolanda.nl;

·         https://www.youtube.com/channel/UCNd-lXx7CDOnYcAWmArLwog  

                Pentru mai multe detalii privind acest proiect, persoana de contact în cadrul Ambasadei Olandei din România este doamna Rodica Cărăușu, consilier afaceri sociale, pe e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., telefon:  +40 208 61 41.

                Centrul Diecezan Caritas Iași a susținut acțiunile proiectului prin implicarea directă a facilitatorului local în activitatea de diseminare a informațiilor aferente și organizare a seminariilor de informare în comunitățile din Bacău și Suceava.

 

Mihăilă Ioana, coordonator / asistent social Centrul de Resurse pentru Familii, program al Domeniului Copii, Tineri, Familii din cadrul Centrului Diecezan Caritas Iași.

 

Ier 33,14-16; Ps 24,4bc-5ab.8-9.10 şi 14; Tes 3,12-4,2; Lc 21,25-28.34-36

 

Începem cu această duminică un nou an liturgic şi, totodată, drumul de pregătire pentru marea solemnitate a Naşterii Domnului. Biserica profită de această trecere pentru a ne îndemna să ne oprim un moment şi să ne întrebăm: „Cine sunt? De unde vin? Încotro mă îndrept?”

Dumnezeu împlineşte promisiunea de fericire pe care o face omului. Cere, însă, acestuia să se simtă şi el responsabil de a colabora la acest mare dar, pentru a putea, orice s-ar întâmpla, să stea cu demnitate înaintea Domnului care vine 

Acesta este o parte din mesajul pe care ni-l transmite Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl proclamăm şi îl primim în această primă duminică din Advent.

În lecturile din această duminică toate verbele sunt la timpul viitor. În prima lectură ascultăm aceste cuvinte ale lui Ieremia: „Iată, vor veni zile, spune Domnul, când voi împlini făgăduinţa de fericire pe care am făcut-o casei lui Israel şi casei lui Iuda”. Această aşteptare s-a împlinit cu venirea Mesiei, iar evanghelia oferă un nou orizont vorbind despre a doua venire a Mântuitorului: „Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă mare”. Imaginile din evanghelie sunt pe un ton apocaliptic, de catastrofă. Cu toate acestea prezintă un mesaj de consolare şi de speranţă. Ne spun că viaţa noastră nu se îndreaptă spre un gol imens ci spre o persoană. Acesta este Isus Cristos care vine cu putere mare şi în glorie. Aşteptarea venirii lui trebuie să ne umple de bucurie şi pace.

Întreaga viaţă a omului este o lungă aşteptare! Aşteptarea este şi una din atitudinile de credinţă ce caracterizează perioada Adventului. Îl aşteptăm pe Mântuitorul care vine în lume şi în viaţa noastră pentru a ne mântui, pentru a ne elibera de puterea celui rău. De fapt întreaga noastră viaţă este caracterizată de aşteptare. Avem aşteptări înalte de la existenţa noastră, aşteptări exigente de la cei care ne înconjoară. Aşteptăm mereu ca viaţa noastră să se schimbe în mai bine, aşteptăm întoarcerea unei persoane dragi, aşteptăm să trăim unele momente importante. Cine aşteptă nu ucide timpul prin plictiseală, ci este orientat spre un ţel, spre un scop.

Însă este atât de greu să aşteptăm! Ne dăm seama de acest lucru atunci când stăm la rând într-un magazin, la un ghişeu sau când suntem prinşi în aglomeraţia din oraş. Unii nu reuşesc să aştepte cum se cuvine nici măcar Crăciunul. Magazinele sunt pline de mult timp cu articolele pentru Crăciun şi instalaţiile electrice aprinse deja în oraşe şi sate.

Evanghelia ne spune clar ce trebuie să aşteptăm: Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă mare. Scopul aşteptării este o sărbătoare: aceea a întâlnirii noastre cu Dumnezeu! De fapt şi Dumnezeu aşteptă! Aşteaptă ca noi să ne deschidem acestei „veşti bune”: că el ne iubeşte şi doreşte să ne elibereze de ceea ce este rău.

Se întâmplă ca uneori noi să nu fim „acasă”, deşi aşteptăm să ne fie adusă „vestea cea bună”. Nu suntem „acasă” atunci când nu suntem împăcaţi cu noi înşine, atunci când căutăm fericirea în altă parte decât în Dumnezeu, atunci când lăsăm ca viaţa noastră să curgă la voia întâmplării.

Există o piesă de teatru, scrisă de Samuel Becket, care se numeşte Aşteptându-l pe Godot. Aceasta descrie aşteptarea inutilă a două persoane, Vladimir şi Estragon. Aceştia aşteaptă pe un oarecare Godot fără să ştie de ce şi dacă va veni vreodată. Aşteptarea fără sens devine disperare şi la un moment dat vor să se spânzure. Atunci Estragon spune: „Şi dacă totuşi ajunge?” Vladimir răspunde: „Atunci suntem salvaţi!”

Acest fragment poate fi interpretat ca imagine a lumii în care trăim: este plină de aşteptări, dar nu ştie ce aşteaptă, este plină de căutări, dar nu ştie ce caută! Noi, ca şi creştini ştim că atunci când Dumnezeu ajunge la noi suntem salvaţi! Tocmai de aceea avem datoria de a pregăti venirea sa, de a da sens aşteptării noastre, fiind mărturisitori ai acestei „veşti bune” şi profeţi ai timpului nostru.

 

În a doua lectură sfântul apostol Paul ne asigură că însuşi Dumnezeu ne transformă viaţa pentru a fi pregătiţi să îl întâlnim pe Fiul său. Suntem tentaţi ca în momentele de dezorientare, de dificultate sau de încercare să renunţăm la a-l mai aştepta pe Cristos. Ne temem să nu fi fost abandonaţi, uitaţi! Prin Cristos, Dumnezeu acţionează mereu spre binele nostru, transformă viaţa noastră şi o orientează pe acel drum care duce spre mulţumire şi împlinire. În timp de încercare dacă vom hrăni astfel credinţa noastră, dubiile vor muri de foame!

Drumul Adventului să ne pregătească pentru venirea Mântuitorului făcându-ne conştienţi că el ne vizitează în orice moment, că nu există minut fără prezenţa sa. Să ne rugăm ca aşteptarea noastră să nu fie pasivă ci mereu să fie orientată de exemplul lui Ioan Botezătorul şi de cuvintele profetului Isaia: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.

 

 

Pr. Felix Roca

 

Pentru a-l sărbători pe Cristos ca rege al Universului, Biserica nu ne propune relatarea unei teofanii splendide. Dar, din contra, ne propune momentul sfâşietor al pătimirii în care Isus umilit şi înlănţuit apare în faţa lui Pilat, reprezentant puternic al unui imperiu cu pretenţii de atotputernic. Scena sfâşietoare îi cuprinde pe un acuzat fără avocat cu două zile înainte de a învia în glorie şi pe un om puternic pentru moment, care este la doi paşi înainte de a-şi pierde viaţa. Care dintre ei este rege? Care dintre ei poate să revendice o putere reală? Din punct de vedere uman, nu se poate greşi. Dar puţin contează. Jocurile sunt făcute. Care este dialogul dintre aceşti doi oameni? Pilat nu înţelege nimic, nici despre iudei, nici despre Isus (In 18,35), nici despre sensul profund al dezbaterii (In 18,38). Cât îl priveşte pe Isus, un singur lucru contează, şi este adevărul (In 18,37). Întreaga sa viaţă a slujit adevărul, a dat mărturie despre adevăr. Adevărul despre Tatăl ceresc, adevărul despre viaţa veşnică, adevărul despre lupta pe care omul trebuie să o ducă în această lume, adevărul despre moarte şi viaţă. Toate domeniile esenţiale, în care minciuna şi eroarea sunt mortale. Iată ce înseamnă să fie regele universului; a intra în adevăr şi a da mărturie despre el (In 8,44-45). Toţi discipolii lui Isus sunt chemaţi să devină părtaşi la regalitatea sa, dacă „ascultă vocea sa” (In 18,37). Este adevărat rege cel pe care adevărul îl face liber (In 8,32).

Titlul de rege, aplicat lui Isus, este foarte important în Evanghelie şi permite să i se înţeleagă pe deplin demnitatea şi misiunea sa mântuitoare. Se poate observa relativ la aceasta un progres: se pleacă de la expresia regele iudeilor şi se ajunge la aceea de rege al universului, Domn al cosmosului şi al istoriei, aşadar dincolo de aşteptările poporului evreu. În centrul acestui itinerar al revelaţiei regalităţii lui Isus Cristos este încă o dată misterul morţii şi învierii sale. Când Isus a fost pus pe cruce, conducătorii iudei îl luau în râs zicând: Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el (Mt 28,18).

Dar în ce constă puterea regală a lui Isus? Nu este aceea a regilor şi a celor mari din această lume; este puterea divină de a da viaţa veşnică, de a elibera de rău, de a înfrânge dominarea morţii. Este puterea iubirii, care ştie să separe binele de rău, să întinerească inima împietrită, să aducă pace în conflictul cel mai aspru, să aprindă speranţa în bezna cea mai deasă. Această Împărăţie a harului nu se impune niciodată, respectă mereu libertatea noastră. Cristos a venit să dea mărturie despre adevăr (In 18,37) – aşa cum a declarat în faţa lui Pilat -cine primeşte mărturia lui, intră sub drapelul său, conform imaginii îndrăgite a sfântului Ignaţiu de Loyola. Fiecărei conştiinţe, aşadar, i se impune ca necesară – aceasta da – o alegere; cine vrea să-l urmeze? Pe Dumnezeu sau pe cel rău? Adevărul sau minciuna? Să-l aleagă pe Cristos nu garantează succesul conform criteriilor lumeşti, dar asigură pacea şi acea bucurie pe care numai el poate să o dea. A demonstrat-o, în fiecare epocă, experienţa atâtor oameni şi femei care, în numele lui Cristos, în numele adevărului şi al dreptăţii, au ştiut să se opună ademenirilor puterilor pământeşti ce şi-au luat diferite măşti. Au ajuns să-şi sigileze fidelitatea lor chiar cu martiriul.

Fraţilor şi surorilor, când Arhanghelul Gabriel a adus vestea Mariei, a anunţat-o că Fiul său va moşteni tronul lui David şi va domni pentru totdeauna (cf Lc 1,32-33). Şi Fecioara sfântă a crezut chiar înainte de a-l dărui omenirii. Desigur, că apoi, fără îndoială s-a mai întrebat ce fel de regalitatea avea să fie aceea a lui Isus tâmplar, şi a înţeles ascultând cuvintele sale şi mai ales participând în mod intim la misterul morţii de pe cruce şi al învierii sale. Să-i cerem Mariei să ne ajute şi pe noi să-l urmăm pe Isus, Regele nostru, aşa cum a făcut ea, şi să dăm mărturie cu toată existenţa noastră.

 

 

Pr. dr. Alois Hîrja

Calendar

« Iulie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          
X

Right Click

No right click