O numim aşa pentru că primele cuvinte, adresate de slujitorul altarului credincioşilor adunaţi pentru a lua parte la sfânta liturghie duminicală, sunt un îndemn stăruitor la bucurie, îndemn preluat din scrisoarea sfântului apostol Paul către filipeni ( 4,4-5 ): Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun, bucuraţi-vă! Domnul este aproape!

Motivul acestei bucurii spirituale, în Domnul!, este accentuat: Domnul este aproape! Într-adevăr! Au trecut deja două săptămâni din advent şi mai sunt doar 12 zile până la solemnitatea Naşterii Domnului. Şi, la drept vorbind, cine nu tresaltă de bucurie la cântarea colindelor, la vederea gingaşului Prunc, stând pe paie, în iesle, alături de Maria, Maica Preacurată!?

Profeţii prevestesc bucuria mesianică. În prima lectură a duminicii acesteia, profetul Sofonia ( 3,14-18 ) spune: „Bucură-te, fiică a Sionului Strigă de veselie, Israel! Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău: el este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează”. După această lectură, profetul Isaia ( 12,2-3. 5-6) îndeamnă poporul: „Cântaţi-i Domnului, căci a făcut lucruri minunate! Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul”.

În lectura a doua, în acelaşi fragment din scrisoarea sfântului Paul către filipeni, din care s-au citit şi primele cuvinte de la începutul liturghiei, ni se dau îndrumări practice cu privire la însuşirea bucuriei: „Nu vă îngrijoraţi  pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu” (v.6). În felul acesta, ajungem ca „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, să păzească inimile şi gândurile noastre, în Cristos Isus” (v.7).

Sfânta mamă, Biserica, are grijă ca fiii ei, creştinii, să aibă mereu parte de adevăratele bucurii în Domnul, De aceea a orânduit ca înainte de marile sărbători, cea a Naşterii Domnului şi aceea a Învierii sale glorioase, să fie precedate de zile prielnice pentru purificarea spirituală prin post, rugăciune şi fapte de milostenie.

Într-un astfel de context este propusă acţiunea de predicare a sfântului Ioan Botezătorul în ţinutul, descrisă de evanghelistul Luca ( 3,10-18 ). Mulţimilor care veneau la Ioan, înainte –mergătorul lui Mesia, pentru a dobândi adevărata bucurie, profetul le recomanda să împlinească fapte de milostenie: „Cel care are două haine să împartă cu cel care nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (v.11). Vameşilor, conoscuţi pentru nedreptăţile ce le săvârşeau, le spunea: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” (v.13.  Soldaţilor care îndeobşte se purtau dur cu oamenii, le spunea: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” (v.14).

Descriind activitatea lui Ioan cu privire la botezul pocăinţei, evanghelistul Luca rezumă: „Astfel. Prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună” (v.18). Vestea cea bună înseamnă opera mântuirii, a eliberării de păcate care sunt întristare, nefericire, moarte. Pe măsură ce acestea sunt în lăturate, se instalează în suflete adevărata bucurie, garanţie a fericirii veşnice.

Cerem Domnului cu adâncă smerenie şi cu toată încrederea:

„Doamne, Dumnezeule, tu asculţi întotdeauna rugăciunile fiilor tăi. Dăruieşte-ne, în marea ta milostivire, să putem trăi mereu în bucuria ta, care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor, Amin”.

                                                                                    P.A.Despinescu

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Voluntariatului, Centrul Diecezan Caritas Iaşi, a sărbătorit în ziua de 5 decembrie 2015, a treisprezecea ediţie a zilei dedicată mulțumirii și recunoștinței pentru dăruirea şi devotamentul de care voluntarii dau dovadă pe parcursul anului prin implicarea în acţiuni de binefacere care au avut ca scop ajutorarea semenilor nostri

                5 Decembrie este ziua dedicată celor care își găsesc loc în inimă și în agenda zilnică pentru a putea să ajute copiii, familii, vârstnici care nu au norocul să trăiască tocmai ca în basme. Aceste persoane dăruite și implicate se numesc voluntari, oameni care fără a aștepta o recompensă materială reușesc să aducă un strop de culoare în viețile celor care de prea mult timp văd doar nuanțe de gri. Ei, voluntarii Centrului Diecezan Caritas Iași pictează zi de zi curcubee pentru beneficiarii organizației noastre, punți între suflete și oameni. Pentru acești pictori de vieți-  Sămbătă 5 Decembrie am organizat o zi specială în care ei să ocupe primul loc, în care ei să fie cei mai importanți în care pentru ei să răsără curcubeul. Am dorit cu această ocazie să îi premiem pe cei care ne-au fost alături în anul care tocmai se termină dar și să îi motivăm pe cei care sunt încă la categoria boboci în această lume minunată a voluntariatului.

                Sub egida culorii și a jocului cei peste 40 de voluntari care au participat la această zi dedicată lor au fost implicați în jocuri și concursuri care le-a readus pofta de viață, de copilărie, de Moș Nicolae care pe nepusă masă a si ajuns la ei, aducându-le în ciuboțele diplome ce atestă întreaga lor activitate și implicare, mici atenții dulci și o seară de neuitat pentru multi dintre ei.

Si pentru ca un eveniment cu oameni deosebiti si surprize aparte nu se poate incheia decat intr-un mod special, la finalul sărbătorii,  au fost premiați  doi voluntari care s-au implicat în mod deosebit în programul Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri “Don Bosco”.

Agu Ermina- cea mai implicată voluntară la Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri ” Don Bosco” Buruienești;

Bogdan Bălteanu- cel mai implicat voluntar la Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri “Don Bosco” din Iași.

                În suflete a renăscut, cred că a mia oară, spiritul caritativ și dorința de a fi lângă familia Caritas și în anul care urmează, le mulțumim tuturor voluntarilor care ne-au sprijinit în misiunea noastră și îi asigurăm că fără de ei nimic nu ar fi fost și nu va fi posibil.

Hurduc Mihaela- Asistent social Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri “Don Bosco”

Mariana Ursan- Coordonator Departament Voluntariat

În această duminică, a doua a Adventului, am putea spune că Evanghelistul sfântul Luca, îndreaptă reflectorul spre Ioan Botezătorul, care a fost precursorul lui Isus Cristos, Mesia, şi trasează cu mare precizie coordonatele legate de spaţiu şi timp al predicii sale. Luca scrie: În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galilei, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu (Lc 3,1-2).

Mai ales două lucruri atrag atenţia noastră. Primul este abundenţa de referinţe la toate autorităţile politice şi religioase din Palestina dintre anii 27-28 d.C. În mod evident evanghelistul vrea să-l avertizeze pe cine citeşte sau ascultă Evanghelia că nu este o legendă, ci este relatarea unei istorii adevărate, că Isus din Nazaret este o persoană istorică înserată în acel context precis.

Scumpi prieteni, istoria este a lui Dumnezeu şi depăşeşte mărunta şi violenta istorie a oamenilor pe care el o transfigurează. Nimeni nu ar fi ştiut despre Irod dacă nu l-ar fi martirizat pe Ioan Botezătorul: dar tot Botezătorul este mai mare şi cinstit de milenii. Numele lui Ponţiu Pilat este pronunţat în fiecare duminică atunci când spunem Crezul, dar nu pentru că ar fi fost un politician strălucit sau un militar bun, dar pentru că este cel care a condamnat un tâmplar care era cu Dumnezeu şi era Dumnezeu ce a schimbat şi înnoieşte în iubire istoria. Noi, cărei istorii vrem să aparţinem? Energiile, visele, eforturile, îndrăzneala pe care le consumăm pentru cine sau pentru ce le epuizăm? Pentru o istorie fragilă şi trecătoare a oamenilor? Sau pentru aceea rodnică şi veşnică şi a lui Dumnezeu?

Al doilea element, demn de a fi notat este că, după acea amplă introducere de tip istoric, subiectul devine cuvântul lui Dumnezeu, prezentat ca o putere care coboară din înalt şi s-a aşezat peste Ioan Botezătorul.

Sfântul Ambrozie, un mare episcop de la Milano, pe care-l sărbătorim mâine, comentând textul evanghelic de astăzi a scris: Fiul lui Dumnezeu, înainte de a aduna Biserica, acţionează prim umilul său slujitor. De aceea sfântul Luca a afirmat bine spunând că a coborât cuvântul lui Dumnezeu asupra lui, Ioan fiul lui Zaharia în pustiu, pentru că Biserica nu are început de la oameni, dar de la Cuvânt. Iată aşadar semnificaţia: Cuvântul lui Dumnezeu este subiectul care pune în mişcare istoria, inspiră profeţii, pregăteşte calea lui Mesia, convoacă Biserica. Isus însuşi este Cuvântul divin care s-a făcut om în trupul feciorelnic al Mariei: în el Dumnezeu s-a revelat pe deplin, ne-a spus şi ne-a dat totul, deschizându-ne comorile adevărului şi ale milostivirii. Tot sfântul Ambrozie a continuat în comentariul său: A coborât aşadar, Cuvântul, pentru ca pământul care mai înainte era pustiu, să producă roadele sale pentru noi.

       Împreună cu vestea bună a intervenţiilor lui Dumnezeu, el ne aminteşte că aşteaptă de la noi un minim de colaborare şi cere de la fiecare dintre noi un botez de convertire, purificarea de păcate, efortul de a depăşi obstacolele care ne împiedică să vedem zorile mântuirii.

Să intrăm în istoria lui Dumnezeu înseamnă, înainte de toate, să ne deschidem lui Dumnezeu, să-l căutăm şi să-l primim aşa cum este el, şi nu aşa cum am vrea să fie. Adventul este un timp în care ni se cere să ne dăm seama mai bine, să înţelegem, să pregătim calea lui Dumnezeu să ne deschidem inima. Credinţa este experienţă personală care se naşte din încredere. Credinţa trebuie hrănită, limpezită, ajutată să înţeleagă şi să gândească împreună cu Dumnezeu. Aşa la un moment dat ea sare, se gândeşte cum să sară în braţele lui Dumnezeu. Avem nevoie de reflecţii adevărate în viaţa noastră, de alegeri bune şi pozitive pentru a trăi în lumină.  

Scumpi fraţi, floarea cea mai frumoasă zămislită de cuvântul lui Dumnezeu este Fecioara Maria. Ea este primul rod (primiţia) al Bisericii, grădina lui Dumnezeu de pe pământ. Dar, în timp ce Maria este Neprihănita Zămislire – aşa o vom celebra pe 8 decembrie -, Biserica are nevoie în mod continuu să se purifice, pentru că păcatul a ruinat şi ruinează pe toţi membrii săi. În Biserică se desfăşoară o luptă între pustiu şi grădină, între păcatul care secătuieşte pământul şi harul care-l irigă pentru a produce roade abundente de sfinţenie. Să ne rugăm aşadar Mamei Domnului Isus ca să ne ajute în acest timp al Adventului să facem drepte căile noastre, să ne lăsăm conduşi de cuvântul lui Dumnezeu.

Pr. dr. Alois Hîrja

Un nou advent, o reînnoită angajare cu încredere continuă în milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu. Aşa vrea să fie noul an bisericesc, liturgic, 2016, an sfânt, Anul Milostivirii.

Adventul, ca timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului nostru, Isus Cristos, ne reaminteşte de timpul îndelungat, de mileniile aşteptării lui Mesia, persoana divină, promisă după căderea omului în păcat, pentru reabilitare. Au trecut deja două milenii de la naşterea binecuvântată, între oameni, a Fiului lui Dumnezeu, venire în trup şi în slăbiciune, cum spunea sfântul Bernard.

Suntem avertizaţi şi cu privire la al doilea advent, acela de la sfârşitul veacurilor, când Isus va veni în glorie şi maiestate, cum se exprimă acelaşi sfânt Bernard.

Există şi un advent intermediar, foarte important, în duh şi în putere, care priveşte pe fiecare om; este adventul permanent, recomandat la începutul fiecărui nou an bisericesc, liturgic, întreţinut prin trăirea spirituală de zi cu zi, în lumina şi rodnicia harului dumnezeiesc cerut cu smerenie şi încredere.

Textele biblice din liturghia cuvântului, din prima duminică a adventului, seria C, 2016, ilustrează şi încurajează pe toţi cei care vor să trăiască din plin acest timp sfânt, prielnic.

 Cele trei versete din prima lectură, din cartea profetului Ieremia (33,14-16), prevestesc „odrasla cea dreaptă care se va ridica pentru a face judecată şi dreptate […], şi care se va chema: Domnul este dreptatea noastră”. Psalmul responsorial 24 ne arată atitudinea faţă de acest Domn călăuzitor:

„Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, şi învaţă-mă cărările tale!

  Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele.

   Domnul este bun şi drept, de aceea el învaţă pe cei păcătoşi calea, îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale” (v.4-5.8-9).

   Ca bun duhovnic ce este, apostolul neamurilor, sfântul Paul scrie credincioşilor din Tesalonic (3,12-4,2), a doua lectură a duminicii, cum să trăiască activ, creştineşte, adventul: „Să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus, împreună cu toţi sfinţii săi. Amin! (v12-13).

Sfântul evanghelist Luca ( 21,25-28.34-36 ) relatează cele spuse de Isus discipolilor săi cu privire la grozăviile ce aveau să se abată  asupra cetăţii Ierusalimului care a persecutat pe profeţi, şi mai cu seamă din cauza ostilităţii arătată faţă de el, trimisul salvator al tuturor, semne îngrozitoare spuse şi în perspectiva sfârşitului lumii: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor (tsunami!). Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”. (v25-27). Toate sunt spuse pentru ca aceia care „au urechi de auzit, ochi de văzut”, minte de priceput, în lumina credinţei să preîntâmpine toate cu succes. Aceştia vor ţine seama de atenţionarea făctă de Înţelepciunea divină: „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuneze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ. Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ”(v.34-35). Îmdemnul care conclude întreaga relatare este de luat în seamă aidoma: „Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v.36).

Meditând profund toate acestea, sfântul Ciprian, episcop martir al Cartaginei, scrie: „Domnul şi învăţătorul nostru ne-a dat această poruncă pentru mântuirea noastră: Cine va rămâne statornic până la sfârşit acela va fi mântuit (Mt.10,229, şi iarăşi: Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera (In.6, 31-32).

 Ne însuşim gândurile şi simţemintele creştineşti pe care ni le sugerează rugăciunea credincioşilor, în această sfântă duminică:

-pentru ca sfânta Biserică să trezească în toţi oamenii dorinţa după acea împărăţie a iubirii pe care Domnul nostru, Isus Cristos, a venit să o inaugureze pentru noi.

- pentru ca în noul an liturgic, să găsim în liturgia din fiecare zi hrana spirituală de care avem nevoie pentru a-l iubi mai mult pe Domnul şi pe fraţi.

- pentru ca lumina Crăciunului să-i trezească din lâncezeală pe creştinii care trăiesc departe de credinţă, şi să-i facă să înţeleagă necesitatea întâlnirii cu Cristos.

- pentru ca aceia cărora duritatea vieţii le-a stins orice speranţă, solidaritatea noastră fraternă să renască în ei încrederea şi voinţa de a se angaja pentru un viitor mai bun.

- pentru ca zilele Adventului să ne amintească mereu că suntem chemaţi de Domnul să fim oameni ai păcii în familiile noastre.

„Dumnezeule, Părintele nostru, noi te rugăm: fă din noi oameni care cred cu tărie în Cuvântul trimis de tine şi născut în Betleem pentru noi, oameni care speră în reîntoarcerea sa finală, pentru a ne aduna în împărăţia sa, şi oameni care trăiesc aceste zile de aşteptare în plinătatea dragostei. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”.

                                                                        P.A.Despinescu


 

 

 

 

Calendar

« Septembrie 2018 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
X

Right Click

No right click